Schimbăm legea salarizării?

Legea salarizarii
La mijlocul săptămânii trecute, premierul a anunțat că până în septembrie vom face o nouă lege a salarizării, care va trebui să elimine toate inechitățile constatate până acum (domnul Ponta a dat și câteva exemple în conferința de presă ținută în Azerbaidjan). Domnia sa a menționat că trebuie să-i dăm o autoritate mai mare ordonatorului principal, care va distribui bugetul alocat pentru cheltuieli de personal în funcție de randamentul fiecărei persoane (eventual departament).
Guvernul va veni cu o grilă ce va cuprinde limite minime și maxime, care trebuie respectate de ordonatorul principal. Ar fi de preferat să se găsească o grilă de salarizare agreată de mai multe state din UE, care să ierarhizeze funcțiile din sistemul bugetar, iar raportul dintre cel mai mic și cel mare salariu să fie respectat, și nu ascuns prin diferite sporuri. În acest material am să mă refer la salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar. România fiind o țară membră a Uniunii Europene, nu poate să facă notă discordantă între salariile din aceste țări și cele de la noi. Analizând salariile din țări membre ale Uniunii Europene și nu numai, constatăm următoarele:
Germania și Danemarca plătesc profesorii din învățământul preuniversitar cu peste 50 de euro/oră, apoi un grup de 7 țări plătesc pentru o oră sume cuprinse între 40 și 48 de euro (Anglia – 48 de euro, Belgia – 45 de euro, Irlanda – 44 de euro, Olanda – 42 de euro, Scoția – 41 de euro, Finlanda – 41 de euro). Urmează Austria – 39 de euro/oră, Grecia – 35 de euro/oră (care este o țară într-o criză ce ține de aproximativ 3 ani), Spania – 34,7 euro/oră, Slovenia – 34,5 euro/oră. Plutonul este încheiat de Polonia, cu 25 de euro/oră, Cehia – 17 euro/oră și Ungaria, cu 16 euro pe oră.
Vorbind de salarii, evident că cele mai mari sunt în Luxemburg – 5.800 de euro, Germania, între 3.600 și 8.000 de euro (ultima sumă, pentru cei la final de carieră), dar cel mai bine este să analizăm salariile din Polonia, Cehia și Ungaria, care variază între 700 și 1.370 de euro. Mai concret, salariile în Polonia sunt cuprinse între 830 și 1.350 de euro, în Cehia între 1.090 și 1.370 de euro, în Ungaria între 700 și 980 de euro. La noi, un profesor cu gradul I și vechime 15 ani are aproximativ 1.700 de lei, sub 380 de euro pe lună. Conform datelor INS, salariul pe oră este de 9,1 lei, adică 2 euro pe oră.
Ce ne-am dori noi, cei din învățământul preuniversitar, să aducă noua lege a salarizării?
Dacă ar fi posibil, am dori să avem salarii cel puțin egale cu ale colegilor din Cehia, Polonia sau Ungaria, însă ni se va răspunde că economia din România nu permite acest lucru. Am dori în primul rând ca persoanele care debutează în sistemul preuniversitar să aibă salarii mult mai mari, iar pentru restul personalului didactic să se aplice prevederile Legii 221/2008 și ale Legii 330/2009, care prevăd o majorare salarială pentru intervalul 01.10.2008 – 13.05.2011 cu aproximativ 34%. De ce nu s-a continuat această salarizare până în prezent? Simplu, Guvernul României a adoptat în 13.05.2011 Legea 63, care a stopat aplicarea hotărârilor judecătorești după această dată.
Privind grilele de salarizare din învățământul preuniversitar, ele erau întocmite corect, având ierarhizări după felul studiilor (de lungă sau scurtă durată), grade didactice și tranșe de vechime aranjate din 4 în 4 ani, iar spre final (ultimele două) din 5 în 5 ani.
Faptul că se vorbește de un fond de salarii, iar ordonatorul principal poate să dispună cum dorește cred că în învățământul preuniversitar ar fi o eroare. Ordonatorul principal este primarul, iar în multe localități sunt disfuncționalități între primărie și școală. Cel mai bine ar fi să se revină, după ce se majorează salariile, la fondul de premiere, la dispoziția ordonatorului terțiar, într-un cuantum acceptat de toată lumea, care va fi direcționat lunar către persoanele care s-au remarcat printr-o activitate utilă cu elevii.
Nu în ultimul rând, să majorăm cât mai rapid salariile pentru personalul nedidactic, care are niște salarii înfiorător de mici, pe mulți determinându-i să părăsească sistemul. Înainte de a stabili criterii generale, să nu uităm că învățământul este o prioritate în orice perioadă și nu putem cere foarte mult fără să dăm nimic.
În final vreau să reamintesc că acest învățământ românesc, slab, perimat, demodat, dă promoții impecabile de medici, ingineri, informaticieni, foarte apreciați în toată lumea.
Prof. Constantin LUNGULESCU,
Președinte SI Spiru Haret, Dolj