Socialize

Facebook
Home » Institutii » Casa Corpului Didactic » A constrânge educaţia să devină o educaţie fără constrângeri

A constrânge educaţia să devină o educaţie fără constrângeri

Casa Corpului Didactic Bucureşti are calitatea de partener în proiectul SoIL – Social Inclusion of Learners, ERASMUS + K3 programme of the European Union, perioada de implementare fiind 2017-2018. În cadrul acestui proiect, Casa Corpului Didactic Bucureşti are prevăzute următoarele activităţi:

  • participare la conferinţe de prezentare a metodelor care facilitează integrarea socială a educabililor, dezvoltate de către partenerii proiectului din Austria, Germania şi Marea Britanie.
  • organizarea unei conferinţe cu scopul de a promova incluziunea socială a educabililor, în special vizând grupuri dezavantajate/minorităţi.
  • participarea membrilor echipei CCD-Bucureşti şi a şase profesori din Bucureşti la un curs-seminar la Bratislava, pentru a dezvolta competenţe privind utilizarea unor metode şi activităţi didactice dezvoltate de partenerii din proiect.
  • implementarea metodelor de către profesorii participanţi la seminar la nivelul unităţilor de învăţământ de la care provin şi realizarea unui material de tip studiu de impact în baza rezultatelor perioadei de implementare.
  • participarea reprezentanţilor CCD Bucureşti la o conferinţă la care vor prezenta rezultatele implementării metodelor, în baza studiului realizat.
  • organizarea unei mese rotude având ca grup-ţintă repre­zentanţi ai autorităţilor (minister, inspectorat, comunitate locală), precum şi ONG-uri care au în profilul activităţilor preocupări în zona incluziunii sociale, pentru a sensibiliza, informa şi determina o schimbare la nivelul politicilor publice în domeniul educaţiei incluzive şi a incluziunii sociale.

În acest context, CCD-Bucureşti a fost invitată şi a participat la Conferinţa SoIL din Berlin, 28-30 septembrie 2017, conferinţă care a avut ca temă inovarea şcolii prin prisma incluziunii.

Conferinţa în pregătire – 28 septembrie 2017, Berlin

Participarea reprezentanţilor Casei Corpului Didactic Bucureşti la Conferinţa SoIL din Berlin a vut un triplu rol: de participare activă la activităţile proiectului; iniţierea de discuţii cu partenerii pe aspecte privind raportarea stadiului de implementare la nivel de partener; preluarea de bune practici evidenţiate în seminariile din cadrul conferinţei, pentru a fi replicate în cadrul viitoarei conferinţe SoIL din Bucureşti, 20 octombrie 2017. Astfel, joi 28 septembrie, la Heinz-Brandt Schule, ne-am reunit în Sala de festivităţi a şcolii publice, unde se realizau ultimele pregătiri pentru ziua conferinţei.

Ziua Conferinţei – 29 septembrie 2017, Berlin

Pornind de la realitatea că un lucru bun este cel pentru care etapele de planificare şi de organizare au fost riguros bugetate ca timp, dar şi ca alte categorii de resurse. Elevii asigurau primirea încă de la intrarea în curtea şcolii, asumându-şi rolul de gazdă. Fiecare dintre participanţi a primit o mapă conţinând elementele necesare privind descrierea proiectului, agenda conferinţei, diploma de participare, precum şi lista de participanţi cu date de contact pentru a facilita schimbul ulterior de informaţii şi bune practici în tematica educaţiei incluzive şi incluziunii sociale.

Deşi conferinţa a prevăzut şi activitate în plen, spaţiul destinat debutului conferinţei a fost organizat creativ şi eficient pentru activitate pe grupe.

În acord cu tema proiectului, încă de la început, organizatorii au implicat un exemplu de reuşită privind aplicarea de strategii pentru buna integrare socială şi pentru creşterea stimei de sine, introducerea invitaţilor şi prezentarea activităţilor fiind făcută de Stana Schenk şi o tânără care, în ciuda dizabiltăţii fizice, a reuşit să-şi identifice un traseu optim educaţional şi de integrare socio-profesională în condiţiile date.

Conform programului, au urmat prezentări pe aspecte generale ale proiectului sau pe aspecte punctuale sau locale privind educaţia incluzivă şi incluziunea socială.

Valerie Lange a reprezentat autoritatea locală şi, din această poziţie, a prezentat situaţii statistice pe landuri, dar şi la nivel naţional privind incluziunea.

Margret Rasfeld a prezentat experienţe din zona alternativelor educaţionale aplicate la şcoala de provenienţă (învăţământ parti­cular, bazat pe metode similare Montessori), nu înainte de a face o expunere de argumente pentru implicarea tuturor în acţiuni bazate pe creativitate, empatie şi respectarea diversităţii şi alterităţii.

Ca metodă aplicată cu succes este learning-bureau  – o metodă bazată pe învăţarea prin proiecte, prezentând structura de activităţi atât pe ore, zile, săptămână.

Astfel, primele ore ale fiecărei zile de lucru (în fapt, primul interval orar) sunt rezervate pentru întâlniri în biroul de învăţare, unde se desfăşoară activităţi în echipe în cadrul proiectelor; ziua de joi permite desfăşurarea activităţilor asociate proiectelor şi în afara şcolii, iar vinerea, ultimul interval orar este rezervat pentru tutoriat pe proiect, moment în care profesorii verfică stadiul de realizare a proiectelor şi consiliază elevii. O activitate ce a presupus lucrul pe grupe în cadrul conferinţei a însemnat aplicarea prealabilă a unui chestionar Google, prin care s-au colectat întrebări şi propuneri de teme de discuţie de la cei care s-au înscris la activitate (chestionar aplicat înainte de data conferinţei). Astfel, au reieşit opt teme de discuţie, reunite sub titulatura Şcoala incluzivă – 2020.

Participanţii la conferinţă au colaborat în consemnarea pe flipchart a unor concluzii bazate pe propria experienţă, defalcate pe puncte slabe/ameninţări, respectiv puncte tari şi oportunităţi. Activitatea s-a finalizat cu turul galeriei.

După pauza de prânz, activitatea a debutat cu prezentarea organi­zaţiei aplicante a proiectului – attempo. În preambul, prezentarea a evidenţiat pragmatic şi creativ puncte slabe ale modului în care este ancorată educaţia şi rezultatele neconforme produse de această stare de fapt, mai ales în zona competenţei transversale de comunicare şi literaţie. În acest sens, attempo- capito a dezvoltat metoda easy reading, metodă care are ca scop dezvoltarea competenţei de utilizare a textelor rescrise la diferite niveluri de înţelegere pentru citirea cu sens a acestora.

O importantă activitate a fost gândită a fi aplicată pe trei grupe de participanţi, având la bază:

  • utilizarea aplicaţiilor educaţionale pe tablete, adresate celor cu cerinţe educaţionale speciale, dar cu posibilitatea de a fi motiva­ţionale pentru orice educabil, coordonator partener austriac
  • metoda learning bureau, sub coordonarea partenerului german
  • metoda easy reading, partenerul austriac

Participanţii au fost interesaţi de metode, solicitând informaţii privind achiziţionarea/transferul de bune practici. Drept exemplu de maximum interes şi utilitate, directorul şcolii-gazdă împreună cu directorul şcolii protestante aflate într-un corp de clădire al şcolii publice, unii dintre elevi fiind din grupuri vulnerabile, vor implementa metoda learning bureau, în parteneriat.

Conferinţa a continuat cu un panel de discuţii la care au participat atât parteneri ai proiectului – reprezentanţi ai partenerului olandez, organizatori din Berlin, cât şi persoane cu dizabilităţi care au prezentat puncte de vedere corelate cu propria experienţă din mediul educational.

La final, li s-a solicitat participanţilor să completeze un chestionar de feedback on-line, sub coordonarea Stanei Schenck.

Concluzii la final de conferinţă

Conferinţa SoIL, Berlin 28 septembrie 2017, şi-a atins obiectivele atât ca număr de participanţi cât, mai ales, prin diversitatea parti­cipanţilor – factori de decizie, profesori, elevi, persoane aparţinând unor grupuri vulnerabile.

De apreciat faptul că la nivelul unei şcoli, bazat doar pe resursele acesteia, s-a putut organiza un eveniment de o asemenea amploare.

Aşa cum s-a confirmat şi prin înregistrarea feed-back-ului, participanţii au fost interesaţi de tematica pusă în discuţie, de metodele şi căile de intervenţie prezentate, simplu (dar nu uşor!) de transferat.

Un deosebit impact l-au avut intervenţiile persoanelor aparţi­nând grupurilor vulnerabile, care au demonstrat că integrarea nu reprezintă un concept, ci o realitate.

În termeni de raport de activitate, cu siguranţă nu am putut surprinde esenţialul: nivelul de implicare al fiecăruia dintre cei prezenţi.

Însă, pentru aceasta, vă facem părtaşi – indirect – la o alternativă care conduce la rezultate. Astfel, Margret Rasfeld, unul dintre spea­keri, ne-a trimis un link către un interviu acordat în The Guardian (https://www.theguardian.com/world/ 2016/jul/01/no-grades-no-timetable-berlin-school-turns-teaching-upside-down) şi pe care vi-l prezentăm în continuare:

Anton Oberländer este un vorbitor persuasiv. Anul trecut, când el şi un grup de prieteni nu aveau bani pentru o excursie la Cornwall, el a reuşit să discute cu operatorul feroviar naţional al Germaniei pentru a le oferi bilete gratuite. Abilitatea de negociator a lui Anton a impresionat managementul firmei, urmarea fiind că l-au invitat să susţină un discurs motivaţional celor 200 de angajaţi ai lor.

Trebuie subliniat că Anton este un tânăr în vârstă de 14 ani.

Încrederea în sine a adolescentului din Berlin este în cea mai mare parte produsul unei singure instituţii de învăţământ care pare că a reuşit să răstoarne convenţiile educaţiei tradiţionale cu susul în jos.

La şcoala lui Oberländer, evaluarea nu constă în note – până când elevii nu împlinesc 15 ani, nu au orare stricte şi nici instrucţiuni şi îndrumare pe care să le citească. Elevii decid subiectele sau temele pe care doresc să le studieze pentru fiecare lecţie, precum şi asupra momentului în care să-şi susţină examene.

Programele şcolare sunt percepute ca un adevărat coşmar (n.t. – referindu-se la faptul că reprezintă restricţii care nu favorizează alteritatera şi diversitatea).

Temele studiate se limitează la matematică, germană, engleză şi ştiinţe sociale, tematica fiind completată cu subiecte mai abstracte, cum ar fi „responsabilitatea” şi „provocarea (challenge)”. Pentru provocare, elevii cu vârste cuprinse între 12 şi 14 ani primesc 150 de euro (115 de lire sterline) şi sunt puşi în situaţia de a planifica singuri şi de a realiza o experienţă (aventură) reală. Unii îşi organizează excursii cu barca; alţii lucrează la o fermă.

Anton a călătorit pe coasta sudică a Angliei.

Filosofia acestor inovaţii este simplă: pe măsură ce cerinţele pieţei muncii se schimbă, iar smartphone-urile şi internetul transformă modurile în care tinerii procesează informaţii, directorul şcolii – Margret Rasfeld – argumentează că cea mai importantă abilitate pe care şcoala o poate dezvolta la elevii săi este capacitatea de a se motiva.

„Uitaţi-vă la copii de vârstă mică (trei-patru ani) – sunt plini de încredere în sine”, spune Margret Rasfeld. „Deseori, copiii sunt nerăbdători să înceapă şcoala, dar – frustrant – cele mai multe şcoli reuşesc să distrugă încrederea în şcoală”.

Şcoala pe care o conduce Margret Rasfeld are ca ţintă „reinventarea şcolii”. „Misiunea unei şcoli progresiste ar trebui să fie pregătirea tinerilor pentru a face faţă schimbării sau, mai bine, pentru ai face să participle active la schimbare. În secolul XXI, şcolile ar trebui să perceapă ca principală misiune dezvoltarea la elevi a unor personalităţi puternice”.

A pune un elev să asculte un discurs de 45 de minute al unui profesor şi a-l „pedepsi” să participle la rezolvarea unui exerciţiu, spune Rasfeld, nu numai că reprezintă anacronisme faţă de cerinţele conceptului nou de muncă, ci şi contraproductiv.

„Nimic nu îi motivează pe elevi mai mult decât atunci când descoperă semnificaţii ale unui subiect prin participarea activă la descoperire, în propria lor manieră.” În şcoala  condusă de Margret, elevii sunt încurajaţi să se gândească la alternative prin care să-şi dovedească abilităţile dobândite, cum ar fi codarea unui joc pe calculator în locul susţinerii unui examen de matematică.

Tânărul Anton, care nu fusese niciodată departe de casă timp de trei săptămâni până când a răspuns pozitiv provocării şcolii, a declarat că a învăţat mai multă engleză în călătoria sa decât în ​​mai mulţi ani de învăţare a limbii la şcoală.

Specific Germaniei este că fiecare dintre cele 16 state componente îşi planifică propriul sistem educaţional. Aceasta a permis în mod tradiţional modelelor „învăţării fără constrângeri (free learning)” să înflorească.

Cu toate acestea, spre deosebire de sistemele educaţionale de tip Sudbury, Montessori sau Steiner, şcoala condusă de Margret Rasfeld, încearcă să mixeze autodeterminarea elevilor cu un sistem relativ strict de reguli. Elevii care nu respectă regulile stabilite pentru timpul destinat lecţiilor trebuie să vină la şcoală sâmbătă dimineaţa pentru a-şi asuma o „pedeapsă” cunoscută sub numele de „silentium”.

„Mai multă libertate presupune mai multă structurare”, spune Margret Rasfeld.

Principalul motiv pentru care şcoala sa îşi câştigă reputaţia de a fi cea mai interesantă şcoală din Germania este că filosofia expe­rimentală – şi experimentată deja – a reuşit să obţină rezultate impresionante.

An de an, absolvenţii şcolii lui Rasfeld finalizează etapa de educaţie cu cele mai bune note la „gesamtschulen” din Berlin, care combină toate cele trei forme şcolare ale sistemului terţiar german…

Deschisă în 2007, cu doar 16 elevi, şcoala are acum o capacitate deplină, cu 500 de elevi şi liste lungi de aşteptare pentru noii solicitanţi. Având în vedere succesul şcolii, nu este de mirare că metodele promovate de Margert Rasfeld au fost solicitate spre a fi abordate la nivel national.

Cu toate acestea, unii experţi din domeniul educaţiei se întreabă dacă metodele şcolare pot fi exportate cu uşurinţă: în Berlin, spun ei, şcoala poate atrage cei mai promiţători candidaţi din familii bine dezvoltate şi progresive.

Rasfeld respinge astfel de critici, insistând asupra faptului că şcoala urmăreşte un amestec eterogen de elevi din medii diferite… 30% din elevii provin din familii cu istoric migaţional, iar 7% provin din familii unde nu se vorbeşte germană.

Şcoala condusă de Margret Rasfeld este una dintre cele aproximativ 5.000 de şcoli private din Germania… Identificarea cadrelor didactice capabile să se adapteze la metodele de învăţare ale şcolii poate fi mai dificilă decât adaptarea elevilor la acestea. Deşi la vârsta pensionării, Margret Rasfeld are încă planuri ambiţioase. Un laborator de inovare în educaţie, care are la bază experienţa dezvoltată în propria şcoală, a dezvoltat materiale didactice pentru alte instituţii care doresc să urmeze filosofia propusă de Margret. Aproximativ 40 de şcoli din Germania sunt în curs de adoptare a unor sau a tuturor metodelor lui Rasfeld. … „Lucrurile au început doar”, spune Rasfeld.

„În educaţie, puteţi crea doar schimbare pornind de la bază. Dacă ordinele provin de la vârf, şcolile vor rezista. Ministerele sunt ca petrolierele uriaşe: orice viraj necesită timp îndelungat. De ce avem nevoie este o mulţime de bărci de mare viteză pentru a arăta că poţi să faci lucruri în mod diferit.”

Gabriel VRÎNCEANU
Ana Elisabeta Naghi,
Partener SoIL – Casa Corpului Didactic Bucureşti