Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „A devenit o tradiție a Ministerului Educației să interpreteze legi și hotărâri după bunul-plac“

„A devenit o tradiție a Ministerului Educației să interpreteze legi și hotărâri după bunul-plac“

Interviu cu prof. Laviniu Lăcustă, președintele USLIP Iași

Stimate domnule președinte, ați anunțat cu puțin timp în urmă că USLIP Iași a dat în judecată Ministerul Educației Naționale. Pe ce motiv?

Este vorba despre atacarea în instanță a Ordinului 4004/2019 prin care s-a impus abuziv de către MEN stabilirea unei Metodologii de punere în plată a hotărârilor judecătorești pentru plata dobânzilor. Sunt foarte multe elemente de ilegalitate în acest ordin și, din punctul nostru de vedere, nu s-a urmărit decât acordarea unor sume mai mici decât ar fi fost corect în spiritul și litera OG 13/2011. În luna octombrie 2019 vom avea termen la Curtea de Apel Iași.

Cum stă, la acest început de an, concret, USLIP Iași în ce privește plata sentințelor judecătorești?

La nivelul județului Iași s-au alocat sume doar pentru plata dobânzii remuneratorii, din cauza intervenției abuzive a funcționarilor din MEN și a fostului ministru al educației – doamna ECATERINA ANDRONESCU.

Precizăm că hotărârile sunt câștigate în anii 2014-2015 și nici până în prezent oamenii nu și-au primit în totalitate drepturile cuvenite.

Cu ce alte probleme se confruntă USLIP Iași  la acest început de an?

Este vorba de cererile de lămurire pe care le-am depus la Tribunalul Iași, prin care am cerut să se ,,traducă“ pentru ,,specialiștii“ din Ministerul Educației ce înseamnă DOBÂNDA LEGALĂ.

Deși avem aproximativ 150 de încheieri prin care s-a acordat dobânda penalizatoare, aceeași funcționari insistă că trebuie introduse toate sentințele, adică aproximativ încă 450 de hotărâri. Este o nebunie generată de către reaua-credință a funcționarilor din instituția amintită. De altfel, a devenit o tradiție ca ministerul să interpreteze legi și hotărâri după bunul plac.

Din cauza blocajului politic și financiar dintr-o localite ieșeană, școlile de aici s-au trezit în situația de a avea grave probleme de funcționare și au fost pe punctul să nu-și poată deschide porțile pe 9 septembrie. Cât de mare este imixtiunea politicului în școala ieșeană și românească în cele din urmă? Cum putem scăpa de acest adevărat flagel?

Este vorba despre Școala Gimnazială Humosu din comuna Sirețel, județul Iași, unde am reușit cu sprijinul Prefecturii Iași, în ultimul moment, să deblocăm criza politică și financiară generată de războiul dintre reprezentanții PNL și PSD. Chiar și așa, unitatea respectivă a început școala cu o săptămână mai târziu, adică pe 16 septembrie.

În ceea ce privește imixtiunea directă a politicului în unitățile școlare, la nivelul instituțiilor de învățământ nu suntem în posesia unor informații prin care să dovedim intruziuni directe.

Așa cum arătam și în cazul comunei Sirețel, uneori, războiul politic poate afecta și școala, cum de altfel se și vede în prezent prin lipsa unui ministru al educației. Probabil, situație fără precedent în ultimii 70 de ani.

Ar trebui deconectată școala de la Consiliul Local și în ceea ce privește alocările pentru cheltuieli materiale, nu doar pentru zona salarială așa cum s-a și realizat.

Unitatea școlară Humosu avea 1,5 miliarde în contul Primăriei pe care nu-i putea folosi deoarece bugetul comunei nu fusese votat. A fost la un pas de a fi deconectată de la rețeaua de electricitate. Ca să facem o glumă neagră, nu a existat riscul ca școala să fie deconectată și de la rețeaua de apă, aceasta neexistând.

Suferă dialogul minister-sindicate de pe urma acestui interimat prelungit de la Educație?

Nu putem vorbi de o ,,suferință“ în prezent deoarece, în lipsa unui ministru, dialogul nu există. Ceea ce trebuie înțeles însă este că foarte multe probleme reale sunt transmise din teritoriu prin intermediul federațiilor reprezentative, dar în foarte multe situații există o lipsă de empatie care generează tensiuni.

S-a tăiat de la Educație un miliard și ceva de lei. Cum va afecta acest lucru noul an școlar?

Sistemul are foarte mare nevoie de bani pentru investiții în infrastructură. Avem aproximativ 2.000 de unități care nu au apă curentă, școlile nu au mai primit material didactic din anii 2007-2008. Ne dorim un învățământ atractiv care trebuie să corespundă unor așteptări normale anului 2019: cantine școlare, săli de sport, bazine de înot, cămine școlare etc. Prin urmare, suma de un miliard de lei trebuia să rămână în interior pentru a asigura investițiile necesare.

Faptul că s-au tăiat acești bani arată încă o dată lipsa de responsabilitate și incapacitatea guvernului de a realiza investițiile de care școlile au atâta nevoie. Sigur, există și programul PNDL II, prin care s-a mai realizat câte ceva. Mult prea puțin însă, față de starea actuală a sistemului de învățământ.

Nu putem face abstracție de cazurile cutremurătoare din Caracal și Dâmbovița. Cum de s-a ajuns aici și cine se face vinovat, în opinia dvs., de aceste tragedii care, cu certitudine, sunt doar vârful unui iceberg? Vorbim despre elevi, adolescenți, copii care au fost răpiți inclusiv din proximitatea școlii.

În opinia mea, întâmplările tragice de la Caracal și Dâmbovița sunt rezultatul incompetenței, indolenței și al neputinței funcționarilor statului român de a asigura pentru toți cetățenii săi condiții elementare de viață. Amatorismul unor structuri (Poliție, STS, Procuratură), coroborat și cu o legislație mult prea stufoasă uneori, a devoalat o realitate cunoscută în general de către toată lumea. Rețelele interlope sunt uneori mână în mână cu poliția și asta conduce la o supraveghere mai slabă a infractorilor. În aceeași ordine de idei, mă întreb în ce stat din Uniunea Europeană nu există o rețea de transport în comun între localitățile de la nivelul unei regiuni. Faptul că lași în voia sorții elevi și adulți să se descurce cum pot arată că vorbim de două Românii – una a politicienilor, rupți de realitățile cotidiene, și alta a populației, care trebuie să treacă peste toate dificultățile, de cele mai multe ori pe cont propriu.

Dacă ne referim la ceea ce s-a întâmplat în Dâmbovița, mă întreb cum este posibil ca Poliția să contacteze pe WhatsUp criminalul și să îl întrebe dacă a fost în respectiva comună. Putem bănui că și-au prezentat eventual și scuze pentru deranj.

În acest context, am mai aflat că avem câteva mii de copii – fete și băieți dispăruți în ultimii ani. În contrast, îmi amintesc acel caz al unei fetițe din Marea Britanie dispărute în timp ce era cu părinții în vacanță în Portugalia. Atunci s-au făcut cercetări exhaustive, atât de către poliția portugheză, cât și de către cea britanică.

La noi există sentimentul că în momentul în care sesizezi anumite infracțiuni către organele abilitate, acestea se simt foarte deranjate. Ce este mai grav, în ceea ce privește cele două crime, este legat de faptul că există o strânsă legătură cu școala. Copila din Dâmbovița ieșea din curtea școlii spre casă, în timp ce fata din județul Olt se ducea spre școală.

Așa cum știți, nu există proceduri clare în ceea ce privește deplasarea elevilor de la școală către casă și retur. Există o lege (nr. 35) adoptată în anul 2007 prin care se dorea creșterea siguranței în unitățile școlare și care implică mai multe autorități: Consiliul Local, Prefectura, Jandarmeria, ISJ-ul, Poliția. Mă întreb însă în câte județe s-a auzit de acest act normativ, pentru că este evident că nu se aplică nicăieri în România.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU