Socialize

Facebook
Home » Actualitatea » Ultima ora » A doua zi de școală

A doua zi de școală

În prima zi de școală este foarte frumos, probabil și pentru că se știe dinainte că e o zi în care nu se fac ore și se intră numai nițel în clasă.
„Se-ncepe” la ora nouă, zece, se pălăvrăgește prin curtea școlii, se descoperă și se redescoperă colegi, profesori sau doamna învățătoare. Se face și un fel de ceremonie, unde vine cineva din partea primăriei, a domnului primar, care-și transmite scuzele că nu poate participa, deși ar fi dorit foarte mult să…, dar a intervenit o problemă care… Se dau multe flori, eventual se observă prin jur ce s-a mai renovat, ce s-a mai vopsit, ce s-a mai îngrădit (că se vedea prea…), ce s-a mai asfaltat, poate și ce s-a mai construit. La clasele mici sunt poftiți înăuntru și însoțitorii școlarilor. Înăuntru nu durează mult, se dau ceva manuale ori se anunță că se vor da în zilele următoare. Cu asta, prima zi de școală se încheie
.

Dar va veni și a doua zi de școală și va urma un an școlar întreg. Se vor instala obligațiile firești până la rutină ale celor angrenați în ceea ce înseamnă învățătură de carte și educație, de la transmiterea acestora la asigurarea condițiilor optime pentru așa ceva. Atenția acordată de autorități școlii după prima zi, ca și apropierea de școală a părinților în fiecare moment al anului școlar înseamnă două con­diții determinante ale unei activități duse cu folos la capăt, până în vara viitoare, cu deschidere spre alți ani, spre alte începuturi și sfârșituri de semestre, de cicluri, de stagii.

Din perspectiva imediată a școlii, necesar este ca treaba efectivă să înceapă chiar din a doua zi a noului an. Un obicei vechi și păgubos la noi este acela de a găsi o mie și unu de motive ca să ne învârtim în jurul treburilor. Prin „tradiție”, școala noastră începe greu, cu amânări în chip de păcăleală și cu ochii la poartă, pentru „a scăpa” mai repede, într-un soi de ciupeală a unei prelungiri de vacanță. Contribuie la asta și faptul că abia de acum încolo începe achiziționarea manualelor, că unele catedre și norme încă se completează, că asupra orarului încă nu a căzut toată lumea de acord. Se adaugă eterna birocrație, parcă mai sâcâitoare, mai presantă la început de an școlar. Azi-mâine va veni prima vacanță, cea pentru ciclul primar, la numai o lună și jumătate de la începerea școlii, exact când cei foarte mici abia intraseră într-un ritm cotidian care începuse să le arate, ca pentru vârsta lor, ce înseamnă rigoare, adică obligații, punctualitate, disciplină, respect. Ulterior, până spre primăvară, vor mai veni câteva mici vacanțe (de Crăciun, cea intersemestrială), la intervale scurte, după care, în tot semestrul al doilea, până la vremea caniculei, vor fi doar nițică vacanță la un moment dat și, presărate, câteva întreruperi de o zi-două, posibil de transformat speculativ, prin decizie de la Guvern, în „week-end prelungit”. Si iar va veni vacanța de vară, cu obsesia că este prea lungă și ne arătăm Europei ca având cel mai scurt an școlar, cauză cică importantă a rezultatelor slabe, a eșecului, a abandonului și a altor rele din școala românească.

Dincolo de structura anului școlar, care, cum-necum, se pune în mișcare, din a doua zi de școală a acestui an este de dorit să se declanșeze lucrul serios în scopul reușitei unor demersuri de noutate, importante mai ales prin faptul că nu sunt administrative (organizatorice, preventive etc.), ci sunt dedicate mai bunei învățături de carte. Reducerea ponderii în repartizarea la liceu a mediei mediilor din gimnaziu poate va face să înceapă mai încet alergarea după note. În sine, ierarhizarea (pentru vizata repartizare) pe baza unei acumulări de rezultate probabil ar fi de preferat câtorva note obținute la niște probe care pe care, însă cum la noi nu a reușit (din nepricepere sau cu premeditare) un sistem de evaluare unitară, măsura prevăzută pentru noul an școlar pare bine-venită.

Imediat ce începe școala, sunt de pregătit și evaluările la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. Bombastic, diletant și fără rost, pe ici, pe colo au și fost numite examene, cu toată conotația alarmistă și depreciativă care este atribuită examenelor. Dacă evaluările în cauză vor fi astfel percepute, pregătite și desfășurate, nu va fi bine nici pentru cei care le vor aplica, nici pentru cei care le vor susține. Dacă din a doua zi de școală (dacă nu cumva de la intrarea pe ușa clasei în prima zi) părinților le va fi comunicată obișnuita amenințare cu iminența unui examen care nu iartă, scopul de verificare a unui nivel la un anumit moment și de orientare către următorul moment nu va fi nici pe departe atins. Pericolul, dintr-o cunoscută și foarte veche frică de controale, de inspecții și de „să nu ieșim rău”, ar putea fi acela ca școala să ajungă și mai mult subordonată examenului.

Tot din acest an școlar sunt preconizate simulări făcute în clasa a XI-a în vederea bacalaureatului. Un soi de freamăt s-a și pornit, și tot din înțelegerea cu frica-n sân a scopului și a contextului: simularea ar fi în clasa a XI-a, iar bacalaureatul se dă după clasa a XII-a, deci elevii nu ar cunoaște toată materia, deci ar lua note proaste, deci… Spectrul examenului, cu înfricoșătorul lui rezultat, și, în general, amenințarea notei stau gata-gata să se întindă și mai mult, și mai devreme. De fapt, nu pentru rezultat, adică pentru nivelul de pregătire, este preconizată susținerea unei simulări în clasa a XI-a. Când se va înțelege, fără crispare, care este rostul și al evaluărilor din două în două clase, și al simulării din clasa a XI-a, ca și al reducerii ponderii în admitere a mediilor din clasele a V-a – a VIII-a, măsurile respective își vor dovedi rostul.

 Florin ANTONESCU