Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » A rămas ăștia p-afară!

A rămas ăștia p-afară!

De curând am participat la o Conferință la Berlin, tema principală reprezentând-o incluziunea socială. Evident, drumul spre Berlin a fost sub semnul incluziunii. Însă reîntoarcerea a avut o tentă de excluziune. Nu ceva grav, dar nu am putut să las neconsemnată o discuție din autobuzul care ne transporta din incinta aeroportului către avion.
Da’ ce cauți în țară (România)?
A murit unchiu’. Da voi?
Mergem la cununie. Apoi ne re’ntoarcem ’napoi! Știi că a lu’ Gicu l-a lăsat pentru unu’ de p-aci.
Mare scofală… da’ se-nchide ușile (autobuzului)!
Băăăă… a rămas ăștia p-afarăăăă!!!!

Lăsând la o parte pitorescul și caracterul tragicomic ale situației, conversația mi s-a părut una care definește fascinanta Românie. O țară care este incluzivă, pentru că nu exclude nicio posibilitate. O țară din care se pleacă și la care se revine. Uneori se revine înapoi, alteori înainte… Se revine pentru a petrece, pentru a sărbători, pentru a comemora sau pentru a-i plânge pe cei dispăruți. Se pleacă pentru a munci, de cele mai multe ori, se pleacă pentru a învăța sau a continua să se învețe, se pleacă pentru că mai acum 30 de ani nu se putea pleca. Atunci se putea doar fugi…

Deunăzi am ascultat intervievarea unei vedete care spunea că așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, chiar dacă acestea o vor găsi în exercițiul funcțiunii, însă cu siguranță va rupe timpul necesar pentru a se revedea cu membrii familiei, unii dintre ei revenind în țară pentru a sărbători în familie.

Motivul împrăștierii familiilor prin lume? De cele mai multe ori munca, mai bine plătită, pentru a asigura un trai mai bun celor apropiați. Un drept pe care azi, încă, ți-l poți exercita oriunde în Europa. Avantajul apartenenței la o familie mare. Avantajul faptului că nu numai se vorbește de incluziune, ci se practică.

Am dorit să păstrez autenticitatea conver­sației, pentru că din punct de vedere al transmiterii de mesaje, acestea nu au împiedicat comunicarea. Mai mult, după închiderea ușilor, dialogul a fost comutat pe limba germană și, astfel, mi-am dat seama că mai multe bariere de comunicare am eu decât membrii acelui grup. Mai liberi sunt ei decât mine…

Aș  putea fi admonestat pentru trasul cu urechea, însă dialogul era la un volum sonor ca pentru un concert în aer liber. Și asta și a fost, un spectacol al unor oameni liberi. Simțiți vreo urmă de invidie? Poate…

P.S. Pentru că am adus vorba despre Berlin și libertate, în orice magazin de suvenire se vând bucăți de piatră din fostul zid care separa berlinezii din Est  de cei din Vest. N-am fost tentat niciodată să achiziționez o astfel de bucată, nu atât pentru faptul că suma bucăților vândute în 30 de ani ar reprezenta un zid care cred că ar delimita nu numai Berlinul, ci întreg spațiul imprimat de totalitarism în secolul trecut, ci pentru că propriile amintiri ale acelei perioade îmi sunt de ajuns. Dintr-un alt punct de vedere, începând cu citatul lui Mark Twain, se potrivește să închei cu alt aforism al scriitorului american:

„Se pot da multe exemple de construcţii fără sens. Cea mai reuşită este construcţia unui gard de cimitir. Cei care sunt înăuntru oricum nu mai pot ieşi afară, cei de afară oricum nu vor să intre.“

Gabriel VRÎNCEANU