Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Ex cathedra » Abordarea conţinuturilor învăţării prin prisma interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii

Abordarea conţinuturilor învăţării prin prisma interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii

Promovarea interdisciplinarităţii/transdisciplinarităţii în învăţă­mântul românesc actual este o necesitate impusă de schimbările şi acumulările cognitive din multiplele domenii ale cunoaşterii, precum şi de complexitatea şi diversitatea problemelor cu care se confruntă omenirea.

Astăzi, mai mult ca oricând, adolescentul trebuie să‑şi asume roluri şi responsabilităţi, să ia decizii pentru cei din jur, să răspundă rapid şi bine la diversele provocări ale vieţii; succesul şi performanţa apar doar dacă deţine cunoştinţe integrate, dacă priveşte realitatea ca o imagine unitară şi dacă gândeşte flexibil şi creator.

Pornind de la aceste realităţi în învăţământul românesc s‑a declanşat o reformă a conţinuturilor, o reformă la nivel curricular; aşa a apărut abordarea conţinutului învăţării din perspectiva interdis­ciplinară şi transdisciplinară.

Dicţionarul de neologisme de F. Marcu şi C. Manea defineşte interdisciplinaritatea ca „stabilirea de relaţii între mai multe discipline sau ştiinţe“.

Specialiştii în curriculum definesc acest termen ca formă de cooperare între discipline/ştiinţe, respectând logica fiecărora în parte, adaptată particularităţii legii didactice; vizează formarea la elevi a unei imagini unitare a realităţii şi a unei gândiri integratoare; în acelaşi timp, este privită şi ca o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării şi ca o conexiune de limbaje explicative menite să spargă graniţele dintre discipline. Conform acestei definiţii complexe, inter­disciplinaritatea presupune din start două puncte de plecare forte:
• O cultură interdisciplinară bogată a profesorului; • O muncă con­sec­ventă şi serioasă în echipă.

Predarea conţinuturilor din perspectiva interdisciplinară are avantaje multiple: • Permite elevului să acumuleze informaţii ce pot
fi aprofundate în anii următori; • Descoperă taine ale temei in discuţie; • Creează ocazia de corelare a limbajelor diferitelor disci­pline; • Permite aplicaţia cunoştinţelor în practică; • Favorizează o economie de timp de învăţare conform raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare.

La acestea se adaugă şi avantajele vizând formarea personalităţii elevului pe diverse planuri: intelectual, emoţional, social, estetic şi fizic.

Proiectarea unui învăţământ interdisciplinar poate fi promovată atât prin Curriculum‑ul naţional, cât şi prin abordări organizate in şcoală; concret, un demers didactic interdisciplinar se poate derula prin CDŞ‑uri; exemplu: Apa şi viaţa; Proiecte educaţionale interdisciplinare: Matematica şi artele; Orice oră de curs, de exemplu: la momentul de feedback, la lecţia de literatură „Dor de ţară“, de D. Corbea, se desenează pe tablă două cercuri, unul mare, unul mic, intersectate.

Cercul mare = ŢARA; Cercul mic = POETUL; Suprafaţa inter­sectată (comuna) = DORUL.

Această figură geometrică comunică metaforic ideea poetică: dorul este puntea de legătură permanentă a poetului aflat departe de ţară, dar mereu prezent în ea prin simţire, dragoste de ţară.

Transdisciplinaritatea este privită ca o formă superioară a inter­disciplinarităţii şi presupune concepte, metodologie şi limbaj care tind să devină universale (robotizarea, modelizarea, cibernetica, teoria sistemelor, a informaţiei etc.). De asemenea, presupune desco­perirea unor noi câmpuri de investigaţie, fiind centrată pe viaţa reală cu multiplele ei probleme. A fost numită şi prin sintagma „o nouă viziune asupra lumii“.

Există discipline reale care nu pot fi studiate temeinic decât transdisciplinar, de exemplu astronomia, care utilizează cunoştinţe temeinice de matematică, fizică, chimie şi geografie.

Matematica, ca disciplina de bază din aria curriculară „Ştiinţe“, devansează teoretic toate disciplinele.

Consideraţii despre importanţa şi valoarea cognitivă imensă a matematicii apar încă din Antichitate. Mare personalitate în domeniu, Pitagora scrisese pe frontispiciul şcolii sale pitagoreice următoarele: „La început a fost 1“. Mihai Eminescu, mare poet, filozof, gânditor, afirma că „matematica este limbajul universal, limbaj de formule, adică de fracţiuni ale celor trei: spaţiu, timp şi mişcare“, iar I. Barbu, poetul şi matematicianul, vorbea despre o gândire matematică într‑o „prozodie geometrică“ şi de o „mişcare a eului liric prin simboluri“.

Aspecte matematice în natură au fost identificate încă din preistorie. Omul primitiv cu privirea‑i iscoditoare observă că elementele concrete (obiecte, flori, vietăţi) ascultau de anumite legi aritmetice şi geometrice. Astfel, o anume floare avea un anume număr fix de petale circumscrise într‑o formă geometrică fixă (cerc, poligon regulat, con sau trunchi de con). De asemenea, a observat repetarea unei simetrii bilaterale la vietăţi (buburuză, fluture, liliac etc.).

Matematica oferă punţi cognitive interdisciplinare pentru toate disciplinele de învăţământ. Iată câteva exemple:

Interdisciplinaritatea matematică‑geografie poate fi prezentă într‑o lecţie de geografie cu tema „Reprezentarea grafică a unor suprafeţe de pe glob (hărţi şi planuri)“. Utilizând metoda matematică a rapoartelor şi proporţiilor, elevii descoperă că dimensiunile reale prea mari sau prea mici pot fi reduse, respectiv mărite la valori convenite care respectă proporţionalitatea dintre dimensiunea reală şi cea reprodusă. Scara hărţii este o împărţire sub forma unei fracţii de tipul 1/50.000, ceea ce înseamnă că unui centimetru de pe hartă îi corespund 50.000 de centimetri în teren.

Metoda matematică de determinare a coordonatelor unui punct din plan/spaţiu se poate aplica la identificarea coordonatelor unui punct de pe hartă/glob. Axele rectangulare vor fi ecuatorul şi meridianul Greenwich, iar punctul lor de intersecţie va fi originea sistemului. Folosind harta sau macheta globului pământesc vom găsi coordonatele oraşului Galaţi: latitudine nordică 45027’ şi longitudine estică 28003’.

Muzica lucrează doar cu şapte note muzicale, dar cu ajutorul metodei matematice combinatorice au fost create milioane de piese muzicale care încântă şi sensibilizează sufletele unei lumi întregi. Prin tipare de ton şi semiton au apărut gamele şi acordurile. Aceste tipare constituie logica şi structura muzicii. Lagrange, matematician de renume, mărturisea că muzica îl detaşa frumos de problemele cotidiene atunci când rezolva probleme matematice complexe, iar Einstein era un bun violonist.

Matematica este prezentă şi în ritmurile şi mişcările dansului. Traiectoriile dansatorilor profesionişti înscrise pe podea în timpul execuţiei desenează figuri geometrice complexe, iar mişcările ritmate sunt coordonate şi corelate pe timpi numerotaţi precis. Profesorii americani Karl Schaffer şi Erikh Stern au înfiinţat asociaţia Math Dance, având ca scop promovarea matematicii şi dansului ca activităţi creative unitare; ideile matematice pot fi mai uşor înţelese când sunt exprimate de mişcările corpului uman.

Matematica şi literatura sunt două specialităţi care nu se exclud, din contră, au o atracţie reciprocă. Mihai Eminescu creează o veritabilă propoziţie matematică prin poezia „Glossa“.

Viitorul şi trecutul/Sunt a filei două fete,/Vede‑n capăt începutul,/Cine ştie să le‑nveţe;/Tot ce‑a fost ori o să fie,/În prezent le‑avem pe toate,/Dar de‑a lor zădărnicie /Tu te‑ntreabă şi socoate…

Ipoteza = TRECUTUL

Demonstraţia = ZĂDĂRNICIA

Concluzia = VIITORUL

Acelaşi poet probează temeinice cunoştinţe de fizică şi matematică din moment ce poezia „La steaua“ consemnează date despre viteza luminii.

La steaua care‑a răsărit/E‑o cale atât de lungă,/Că mii de ani i‑au trebuit/Luminii să ne‑ajungă./Poate de mult s‑a stins din drum,/În depărtări albastre,/Iar raza ei abia acum/Luci vederii noastre…

Interdisciplinaritatea matematică‑informatică este absolut nece­sară şi mereu prezentă la orele de curs. Calculatorul ajută la rezolvări de exerciţii şi probleme matematice prin diferite programe precum Microsoft Mathematics, SpeQ Mathematics etc.; de asemenea, informatica pune la dispoziţia matematicii editoare de texte matematice şi softuri educaţionale.

Prin programul Microsoft Office Word se pot crea tabele, diagrame, forme automate şi organigrame, toate fiind utile în majoritatea ştiinţelor. De asemenea, prin programul Excel se pot realiza diagrame (grafice) de tip coloană, bară, linie, prin puncte, stratificate, inelare, radar, cilindru, con, piramidă etc.

Un exemplu de opţional transdisciplinar poate fi „Apa şi viaţa“, derulat la o clasă de liceu cu profesori de specialităţi diferite: matematică, fizică, chimie, biologie şi geografie.

Fiecare profesor pregăteşte partea sa de contribuţie, conţinuturi de predare specifice, astfel:

  • Matematica va prezenta temele privind unităţi de măsură, transformări etc.;
  • Chimia prezintă temele privind structura moleculară a apei, proprietăţi, reacţii specifice etc.;
  • Fizica prezintă temele privind stări de agregare, densitate etc.;
  • Biologia prezintă complexa temă privind relaţia apă‑organism;
  • Geografia vine cu tema privind învelişul de apă al Terrei, hidrosfera, repartizarea pe glob, resursele naturale, poluarea etc. Opţionalul odată implementat îmbogăţeşte cunoştinţele elevilor despre apă ca sursă vitală pentru omenire, în acelaşi timp îi conştientizează despre pericolul poluării şi al încălzirii globale.

Cultura generală a elevului din secolul XXI presupune cunoştinţe temeinice şi diverse, foarte asemănătoare cu ceea ce însemnă „spirit enciclopedic“ în Renaştere. Numai că pregătirea tinerilor era atunci pe falii tehnice înguste fără perspectiva unei viziuni unitare. Se lucra cu o gândire rigidă, algoritmizată.

Astăzi, abordările didactice inter‑ şi transdisciplinare îi aduc pe elevi mult mai aproape de realitate, dezvoltându‑le o gândire flexibilă şi creatoare, în măsură să ofere soluţii şi să‑i îndrume astfel spre o carieră şcolară şi profesională la standarde europene.

Prof. Liliana‑Nicoleta TURCU, C.N.A.E. Tecuci, prof. Doru‑Alin TURCU, Şcoala Gimnazială Sf. Stelian, Umbrăreşti