Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Abordarea exclusiv contabilă a finanțării învățământului este una profund greșită și consecințele se văd“

„Abordarea exclusiv contabilă a finanțării învățământului este una profund greșită și consecințele se văd“

Interviu cu prof. Emil Poamă, președintele SLI Dâmbovița

Stimate domnule președinte, conform celor mai recente date, România este singura țară din Uniunea Europeană care lucrează la catedră cu necalificați. De ce nu putem scăpa de această situație?

Din datele pe care le dețin, la nivelul județului Dâmbovița sunt situații în care, la unele discipline, precum desen sau muzică, nu sunt încadrați profesori de specialitate, ci profesori cu alte specializări cărora li s-a completat catedra în mediul rural cu una-două ore la desen sau muzică.

Această situație a apărut ca urmare a faptului că, în școlile din mediul rural cu un singur rând de clase, numărul de ore la muzică sau desen este foarte redus și, pentru a se realiza o catedră întreagă, un profesor este obligat să se titularizeze în foarte multe școli. 

Îmbucurător este însă faptul că, în județul nostru, la învățământul preșcolar și primar, nu există încadrare cu personal necalificat, foarte multe dintre educatoare sau învățătoare fiind absolvente cu studii superioare și licență în specialitate.

Școala rurală a fost și rămâne, poate, cea mai dureroasă și mai adâncă rană a învățământului românesc. Care este situația în județul Dâmbovița și ce face sindicatul pentru ca ministerul, autoritățile să se sensibilizeze și să facă ceva pentru ameliorarea situației? 

Școala din mediul rural din județul Dâmbovița se confruntă cu numeroase probleme chiar dacă, din punctul de vedere al eforturilor pentru îmbunătățirea evidentă a bazei materiale, s-au făcut progrese importante.

Prima, și poate cea mai gravă, este lipsa acută a copiilor din satele noastre. Cauzele sunt multiple: natalitate foarte scăzută, populație tânără plecată în străinătate cu toată familia, atracția exercitată de școlile din orașe pe motiv că acolo s-ar desfășura un învățământ de mai bună calitate etc.

Aceste lucruri au făcut ca multe școli să aibă un număr foarte mic de elevi, ceea ce a condus la comasări de clase sau chiar școli, la apariția complicațiilor de tot felul la transportul cu microbuzul școlar, la fragmentarea exagerată a catedrelor și obligarea profesorilor să-și împartă activitatea în mai multe școli, de multe ori situate la distanțe mari unele de altele.

Noi considerăm că fiecare localitate rurală trebuie să aibă o școală și de aceea milităm cu tărie pe nevoia desființării sistemului „per capita“ de finanțare a învățământului. Fiecare sat trebuie să aibă școală indiferent de numărul de copii, pentru că școala a fost și trebuie să rămână un vector de cultură și civilizație într-o comunitate, și nu o simplă unitate de prestări de servicii educaționale. Această diferență de abordare este fundamentală și credem că trebuie avută în vedere pe viitor. Abordarea exclusiv contabilă a finanțării învățământului este una profund greșită și consecințele se văd…

În același context, nu putem înțelege obtuzitatea unor primari care refuză cu obstinație să deconteze naveta cadrelor didactice. Am câștigat în instanță toate procesele pentru navetă, am obținut hotărâri definitive, iar unii primari refuză să plătească chiar și în aceste condiții, așteptând executarea silită și acceptând să plătească în plus și comisioanele executorului judecătoresc. E de la sine înțeles că astfel de primari nu și-au înțeles locul și rolul în comunitatea pe care o reprezintă și, mai ales, înțelegem că n-au nimic în comun cu școala din comuna lor. Și atunci cum să motivezi cadre didactice bine pregătite să vină în aceste comune și să se dedice cu tot sufletul formării viitoarelor generații de copii?

Domnule președinte, ce se întâmplă, la nivelul județului Dâmbovița, cu plata sentințelor judecătorești?

Și la noi în județ, SLI Dâmbovița a câștigat procesele pentru restituirea diferențelor salariale pe Legile 221/2008 și 330/2011.

În prezent, la nivelul întregului județ, mai este de încasat ultima tranșă pe Legea 330/2011. Din discuțiile purtate cu conducerea inspectoratului școlar județean, știm că sunt alocate sumele necesare plății integrale a acestor diferențe salariale, că statele rectificative sunt întocmite și sunt în curs de avizare, iar săptămâna viitoare vor fi puse în plată.

Rămâne de rezolvat plata dobânzilor. Știm că a fost dată o ordonanță de urgență prin care se permite plata integrală și a acestor dobânzi, dar nu știm când se va trece la plata efectivă a acestor sume.

În privința dobânzilor, avem o mare problemă: ministerul a impus școlilor să calculeze doar dobânda remuneratorie, în condițiile în care multe instanțe de judecată au precizat clar faptul că trebuie plătită dobânda penalizatoare.

Analizăm situația și vom proceda în consecință, pentru că diferența de formulă de calcul înseamnă sume mari de bani pierduți de membrii noștri de sindicat.

Aflată la cel de al patrulea mandat ministerial, doamna Ecaterina Andronescu vrea să reformeze din nou educația. Ce părere aveți despre măsurile cu care a venit în ultima vreme?

Aproape că nu a fost ministru al educației care a ocupat fotoliul ministerial din Gen. Berthelot nr. 28-30 să nu-și dorească să reformeze sistemul de învățământ. Așa că fiecare dintre ei, și dați-mi voie să vă spun că nu au fost puțini în intervalul 1990- 2018, a considerat că este menirea lui de a realiza reformarea acestui sistem.

Cea mai privilegiată a fost dna Ecaterina Andronescu, care a ocupat fotoliul ministerial de nu mai puțin de patru ori și tot atâtea încercari reformatoare.

În acest ultim mandat, dânsa vrea să refacă din temelii acest sistem anchilozat, să-l abordeze dintr-o viziune mai largă, una sistemică. Conform acestui proiect, învățământul obligatoriu ar trebui să ajungă la 15 ani, liceele ar trebui să fie de patru tipuri, adică de științe, socio-umane, vocaționale și tehnologice, fiecare dintre ele cu câte un tip de bacalaureat și multe altele.

Aceste schimbări profunde ale sistemului de învățământ ar trebui să rezolve cele mai mari probleme ale școlii preuniversitare de azi: abandonul școlar, analfabetismul, lipsa de unitate a învățământului de bază, caracterul prea academic al conținutului majorității disciplinelor de studiu.

Deși sunt cuprins încă de mari îndoieli în ce privește punerea în practică a acestui proiect, trebuie să recunosc că acesta aduce o nouă viziune, care este cu mult mai aproape de realitățile psihopedagogice ale elevilor, cu o respectare vizibilă a unor particularități de vârstă ale acestora. Dacă acest proiect va deveni lege, fața școlii românești preuniversitare se va schimba cu adevărat. Să fie să se întâmple așa!

Foarte scurt la final: ce se mai aude despre noua lege a educației care ni s-a promis încă de la finalul lui 2018?

Despre necesitatea unei noi legi a educației se discută de multă vreme. În Acordul semnat la Alba Iulia este prevăzut că până la sfârșitul lunii martie MEC trebuia să elaboreze proiectul noii legi. Se vede că acest termen nu a fost respectat, ca de altfel și alte prevederi ale acestui acord. Știm că intenția este de a fi elaborate trei legi: Legea învățământului preuniversitar, Legea învățământului superior și Statutul personalului didactic. Așteptăm cu mari speranțe aceste legi.

Interviu realizat de Oana PANAIT