Socialize

Facebook
Home » Noutati » Academicianul Solomon Marcus, manifestul «#foaiagoală» şi radiografia unui fenomen aşteptat

Academicianul Solomon Marcus, manifestul «#foaiagoală» şi radiografia unui fenomen aşteptat


Focalizări. Dinamica socio-școlară românească este circumscrisă de ritmuri inerţiale, dominată, de obicei, de prejudecăți, de micro-dogmatisme desuete și comportamente atavice. Deodată însă, seismograful meu mental, bricolat în peste patru decenii de experiență didactică și pedagogică, înregistrează  un fenomen excepțional, care reprezintă – pentru mine – efectul unui proces de „trezire“ și conștientizare discretă, aproape underground, a crizelor și problemelor deocamdată irezolvabile din sistemul de învățământ românesc contem­poran. Despre ce fenomen este vorba? Un fe­nomen pe care cadrele didactice nu numai că nu l-au intuit, dar nici nu l-au observat. Din tensiunile grave, cu escaladări periodice, mediatizate intens, dintre corpul profesoral și corpul școlarilor, s-a materializat într-o zi, cu ocazia „Simulărilor 2019“, o poziție fără ambiguități, o atitudine verticală, răspicat și rațional articulată, care pune un diagnostic corect, deși secvențial, sistemului de învățământ românesc și sugerează măsuri necesare și firești. Cine sunt autorii acestei atitudini normale în orice democrație europeană? Din păcate, nu cadrele didactice, ci elevii, care – sper – se vor dovedi, în timp, o forță reformatoare a școlii românești de azi și de mâine. Se pare că, de câteva veacuri, societatea românească cultivă simularea, fie ca strategie de apărare, fie ca metodă de sincronizare culturală. În acest context istoric generos, simularea examenelor de Evaluare Națională 2019 a început cu un protest. Consiliul Național al Elevilor a anunțat că protestează față de modul „în care sunt organizate simulările examenelor naționale“.

Scurtă istorie a unei organizații refor­matoare. Puțini știu că acest Consiliu Naţional al Elevilor (CNE) chiar există și se constituie ca unica structură de reprezentare a elevilor din România la nivel național și, totodată, un for consultativ al Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice din România. El este format din liderii tuturor Consiliilor Județene ale Elevilor, în număr de 41, dar și din cei patru reprezentanți (președinte + trei prim-vicepreședinți) ai Consiliului Municipal al Elevilor București. CNE este condus de un Birou Executiv format din președintele CNE ales anual, doi secretari executivi și opt vicepreședinți. CNE se întrunește bianual sau ori de câte ori este nevoie în cadrul Adunării Generale a CNE. La Adunarea Generală a CNE participă atât reprezentanții Consiliilor Județene ale Elevilor și ai Consiliului Municipal al Elevilor București, reprezentanți ai autorităților publice locale sau centrale, cât și reprezentanți ai societății civile și vieții politice. În activitatea desfășurată de CNE de-a lungul timpului, se poate remarca participarea la Dezbaterile Codului Educației din august 2009, contribuția la statutul elevului, aportul la creșterea calității actului educațional din România. În 2019, CNE lansează un prim „protest-manifest“ în care, printre alte declarații, cere elevilor să refuze  a mai fi „o generație de cobai“ a Ministerului Educației: „Modificările nefundamentate din acest an – afirma CNE – ne fac să refuzăm a fi părtași la acest experiment, unde examenele par a deveni un scop, nu un mijloc. Anul acesta, dăm #foaiagoală la simulările naționale!“ (Protest la Simulare. Evaluarea Națională 2019. [https://www.edupedu.ro/protest-la-simulare-evaluarea-nationala-consiliul-national-al-elevilor-ii-indeamna-pe-elevii-de-clasa-a-vii-a-si-a-viii-a-sa-dea-foaia-goala/]). Și așa s-a și întâmplat, deși ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, spera altceva, după cum reiese din intervenția  Domniei Sale la ProTV: „Eu cred că elevii au şi părinţi, şi profesori, şi sper să nu ajungem acolo, să nu se fi întâmplat lucrurile acestea!“ ([https://adevarul.ro/edu­catie/scoala/ecaterina-andronescu-reactie-protestul-anuntat-consiliul-national-elevilor-i-a-indemnat-elevii-sustin-simularile-dea-foaia-goala-1_5c8622b8445219c57e1e0c91/index.html])

Ghici cine nu vine la cină sau despre asumarea responsabilităţii? Cunoaştem re­plica ministrului educaţiei, premergătoare fenomenului „#foaiagoală“, dar nu cunoaștem încă reacțiile și răspunsurile corpului pro­fesoral, post-eveniment. Eu cred că profe­sorii ar trebui să fie mândri de atitudinea fermă și de ideile acestor elevi, care sunt – în fond și în formă – creațiile și produsul muncii lor. O critică vehementă sau o atitudine rigidă, dogmatică, închistată, (neo)conservatoare față de acest eveniment de excepție din istoria învățământului românesc post-1989 ar fi o greșeală, pentru că – de la început până la sfârșit – corpul profesoral s-ar autoacuza, în loc să se felicite că, iată, eforturile dascălilor au rodit. În ciuda nemulțumirii neostoite a învățătorilor neamului, exprimată pe diverse voci și registre, iată că elevii observă, știu ce vor, au un spirit critic echilibrat și vor să fie respectați și ascultați. Pe scurt, elevii spun că „simulările au ajuns să fie experimentul ministerului, nu experiențele noastre de învățare, iar acest lucru ne motivează să ne ridicăm în fața tuturor acestor nedreptăți printr-un protest: fie dând foaia goală, fie scriind tot ceea ce este greșit la sistem, transformându-ne foaia de examen într-un manifestfață de învățământul românesc“.

Competențe vs reproducere mecanică. Consiliul Național al Elevilora intenţionatsă aducă în atenția publică „o problemă care este cunoscută tuturor: metodele de evaluare din sistemul nostru de învățământ NU se pliază pe nevoile și interesele actuale. […] Dăm foaia goală pentru că simulările nu ne vor evalua competențele, ci doar cunoștințele. Nu ne vor evalua capacitatea de a gândi critic, ci doar capacitatea de a reproduce informațiile care ne-au fost dictate la clasă“.

Solomon Marcus redivivus. Aceste idei scânteietoare par a fi răspunsul la observațiile critice și la speranțele reiterate pe diverse canale media, cu orice prilej, de unul din geniile nepereche ale culturii noastre: academicianul Solomon Marcus. „Învățământul trebuie să servească nevoilor reale ale copiilor și unei bune adaptări a acestora în societate și nu bifării unei liste de cunoștințe care trebuiesc memorate.“ ([https://www.paginadepsihologie.ro/scoala-care-nu-te-invata-in-memoria-acad-prof-dr-solomon-marcus-2/].) „Sistemul nostru educaţional nu a aflat încă ce înseamnă a învăţa. Sistemul, adică cei care l-au gândit în forma în care este el implementat, în manualele şcolare actuale, în modelul de transmitere de la catedră la bănci. Pentru şcoala actuală, a învăţa înseamnă a deprinde cunoştinţe, informaţii, a înmagazina informaţii, a fi în stare să le reproduci când ţi se cere pentru a fi evaluat, a fi în stare să le aplici în cazul standard“ ([https://www.descopera.ro/dnews/15111812-solomon-marcus-a-murit-ultimul-manifest-al-academicianului-sa-facem-un-program-de-urgenta-al-educatiei-omenescului-in-romania]). Sau:„Aproape la fiecare pagină din manualele actuale există un colţ în care se scrie: Reţineţi! Reţineţi! Adică este invitat elevul să îşi bage în cap. Dar nu este invitat: Explicaţi! Argumentaţi! Se vede că manualele sunt deliberat construite pe un apel la ceea ce este mai primitiv în inteligenţa umană. […]. Sigur că atenţia şi memoria sunt foarte importante, dar dacă rămânem la ele, atunci ratăm totul. Învăţarea nu se poate reduce la transfer de informaţie. Aici e o mare problemă actuală, care nu se referă doar la educaţie“ ([http://www.tvr.ro/programe-in-memoriam-solomon-marcus-la-tvr-1_15951.html#view]). „De fapt, afirma la un moment dat matematicianul-filosof, organismul educației este macinat de multiple boli. Obiectul însuși al educației se află într-o gravă confuzie…“ (Solomon Marcus: Educația, un bolnav cu diagnostic controversat [http://sar.org.ro/solomon-marcus-educatia-un-bolnav-cu-diagnostic-controversat/]). Printre alte boli ale educației, inegalabilul profesor enumeră și „persistența unor programe și manuale prăfuite, puzderia de conferințe, mese rotunde și sesiuni de comunicări la care se adună «experți în edu­cație»“ (Idem.). Profesorul schițează chiar și o „patologie a educației“ pe baza a 10 criterii simptomatice, reluate în multiplele sale intervenții, eseuri și cărți (Cu ochii pe şcoală [http://www.contributors.ro/cultura/cu-ochii-pe-scoala/]; Solomon Marcus, Cele 10 nevoi umane [http://ideisibani.ro/opinii/solomon-marcus-10-nevoi-umane/],

[https://www.activenews.ro/stiri-educatie/Profesorul-Solomon-Marcus-Manualele-scolare-actuale-vin-in-conflict-cu-sanatatea-psihosomatica-a-copilului.-Cuvantul-cheie-este-agresiunea-careia-i-se-adauga-cea-a-temelor-de-lucrat-acasa-129758]

,

[http://www.fntm.ro/solomon-marcus-despre-educatie–la-agenda-digitala-2686.html]

), dintre care amintim doar câteva: persistența unei mentalități înapoiate la mulți părinți, educatori și factori de decizie în ceea ce privește obiectul educației; incapacitatea educării unui comportament bazat pe valori umane; incapacitatea depășirii reprezentărilor fragmentare, impuse de organizarea pe discipline care nu prea comunică între ele; persistența unor programe de învățământ peste care s-a așezat de mult rugina și care ratează cele mai spectaculoase evenimente ale istoriei științei din ultimii 150 de ani; manuale în mare parte plictisitoare, neatractive, uneori neinteligibile; val puternic, un adevărat tsunami antieducațional pe care strada, mass-media, viața publică  îl produc și care sabotează în mare măsură acțiunea școlii; număr crescând de familii incapabile să ilustreze, să confirme înțelepciunea celor „șapte ani de-acasă“ (Educația, un bolnav cu diagnostic controversat [http://sar.org.ro/solomon-marcus-educatia-un-bolnav-cu-diagnostic-controversat/]).

Post-marcusianism de circumstanţă sau post-marcusianism reformator? Nu cred că există vreun cadru didactic care să nu aprecieze precizia cu care profesorul diseca mecanismul ruginit al școlii românești, adevărul observațiilor sale, expuse fără ironie, doar cu bonomie și sinceritate: „Dar cum se face că în toate școlile mi se etalează lucruri de laudă și apoi, când mă uit la monitorizările făcute din afara sistemului educațional, aflu că situația este, în ansamblu, dezastruoasă?“ O altă constatare, confirmată de realitate, de data asta, un diagostic grav: „Prea mulți inspectori. Tot acest aparat supraîncărcat de inspectori – județeni, de specialitate, generali, de la minister etc. – este pur și simplu parazit. 90% din ceea ce face această armată de profesori este o activitate inutilă în cel mai bun caz, dacă nu chiar dăunătoare. Iar modul de atribuire a gradelor în învățământ e complet irelevant și foarte cheltuitor“. ([http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2775]) Fără a supraevalua „manifestul“ CNE, armătura ideatică provine, cu certitudine, din lectura opțiunilor și argumentelor diseminate de-a lungul timpului de academicianul Solomon Marcus: „De aceea, dar și pentru a responsabiliza toți decidenții care până acum nu ne-au luat în serios, invităm elevii din România să ni se alăture în protestul prin care ne opunem modului în care sunt organizate simulărileexamenelor naționale. Mai mult decât orice altceva, o facem pentru generațiile viitoare, pentru că ele nu trebuie să fie asemenea nouă, o generație de sacrificiu, o generație de cobai ai Ministerului EducațieiNaționale. Modificările nefundamentate din acest an ne fac să refuzăm a fi părtași la acest experiment, unde examenele par a deveni un scop, nu un mijloc. Dăm foaia goală pentru că simulările nu ne vor evalua competențele, ci doar cunoștințele. Nu ne vor evalua capacitatea de a gândi critic, ci doar capacitatea de a reproduce informațiile care ne-au fost dictate la clasă“. În 2014, într-o conferinţă susţinută la Colegiul Naţional Roman-Vodă şi intitulată Joc, haz, mirare şi mister, Solomon Marcus îndemna elevii să înnoiască educaţia: „Pariul educaţiei este acela de a se ridica la mintea copiilor“. Radiografia era exactă, ca întotdeauna: „Să reţii anumite formule, definiţii, să le aplici în situaţii standard, să le restitui atunci când ţi se cere, cam asta este esenţa şcolii de astăzi din România şi aceasta este o învăţătură superficială“. Soluţia: elevii ar trebui să fie învăţaţi să gândească critic, să fie capabili de a avea îndoieli şi să ştie să le exprime. Proiectul elevilor adaugă un accent dramatic, de maximă urgenţă: „Dăm foaia goală pentru a trage un semnal de alarmă înainte să fie prea târziu. […] Dăm foaia goală pentru că încă o evaluare în clasa a VII-a este nejustificată, când încă nu ne-a fost clarificat de ce am dat-o pe cea din clasa a VI-a, căci încă o simulare nu ne va face nici mai stăpâni pe competențele noastre, nici mai puțin stresați la gândul că ne așteaptă ani grei, ani în care vom alerga de la un meditator la altul, ani în care, după atâtea examene și evaluări standardizate, nimeni nu ne va întreba spre ce domeniu vrem să ne îndreptăm“. (loc.cit.,

[https://www.edupedu.ro…]

) La exigenţele programului propus de CNE s-ar mai putea adăuga un sfat-reper marcusian: „Şcoala de azi nu se preocupă de educarea atitudinilor care corespund noii societăţi globalizate, bazate pe comunicare, informaţie şi calculator care proliferează. Nu ţinem seama de aceste mutaţii, aceste schimbări. Lucrul esenţial – nu ne preocupăm de educarea omenescului, deci lucruri în aparenţă banale, dar care sunt fundamentale – adică să educăm la copil, la adolescent, respectul şi dragostea faţă de fiinţa umană, pentru ceea ce este omenesc – solidaritatea cu fiinţa umană, în ciuda oricăror deosebiri de rasă, de vârstă, de sex, religie. […] Accent esenţial pe educarea omenescului, pe educarea comportamentului în societatea globală“. ([http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/exclusivinterviu-academicianul-solomon-marcus-pentru-tot-raul-din-societate-atunci-cand-stai-sa-il-analizezi-si-sa-mergi-la-radacina-ajungi-la-pacate-ale-educatiei/]) Dar nu academicianul Solomon Marcus va avea ultimul cuvânt, ci elevii, tinerii, căci ei trebuie să întemeieze, să justifice și să apere viitorul școlii românești: „FII VOCEA COLEGILOR TĂI! […] Vrem să îți amintim că tu, beneficiarul primar al educației, ești cel care contează! Tu ar trebui să te afli în centrul actului didactic, iar examenele (ca orice altă formă de evaluare, de altfel) ar trebui să fie despre tine, nu despre ei. Educația nu se poate realiza fără tine“. (loc.cit., [https://www.edupedu.ro…])

Răspunsul la dilema noastră [Post-marcusianism de circumstanţă sau post-marcusianism reformator?] nu ar trebui să se rătăcească prin capcanele labirintului carnavalesc-caragialesc, cu care de atâtea ori ne-a obișnuit istoria: „Din două, una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!“. Dar mai știi ce se poate întâmpla?! Caragiale stă la pândă în biotopul carpato-danubiano-pontic…

Prof. dr. Narcis ZARNESCU,
redactor-şef, Academica, Academia Română