Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Aceste tăieri brutale vor duce la menținerea stării de improvizație în sistem, la subdezvoltarea acestui domeniu, la o stare de nemulțumire în rândul elevilor, părinților și al întregului personal din învățământ“

„Aceste tăieri brutale vor duce la menținerea stării de improvizație în sistem, la subdezvoltarea acestui domeniu, la o stare de nemulțumire în rândul elevilor, părinților și al întregului personal din învățământ“

Interviu cu prof. Ion Duță, președintele sindicatului Şcoala Prahovei, vicepreședinte FSLI

Stimate domnule președinte, prima rectificare bugetară pe anul în curs taie de la Educație un miliard de lei. Cum comentați acest lucru și care credeți că au fost motivele care au stat la baza acestei decizii, la prima vedere, de neînțeles?

După atâția ani în care la conducerea MEN s‑au perindat nenumărați miniștri, fiecare cu ideile și cu viziunile lui, exprimate, uneori, agramat, această rectificare nu mă surprinde. De fiecare dată, la toate rectificările, au fost sacrificate, în primul rând, domeniile declarate a fi prioritare, adică Învățământul și Sănătatea.

După tot ce s‑a întâmplat la MEN în ultima perioadă  (și o să detaliez la altă întrebare), suntem siguri că unicul motiv este acela al lipsei banilor și a proastei gestionări a celor alocați prin Legea bugetului de stat pe 2019.

Totul se face pe cârpeală și pe economii drastice, pentru a putea compensa salariile uriașe ale celor care ne conduc destinele și pensiile speciale, nerușinate, plătite și din viitorul copiilor noștri.

Care sunt, în opinia dvs., consecințele pe termen scurt și mediu ale acestei tăieri?

Pe termen scurt, aceste tăieri brutale vor duce la menținerea stării de improvizație în sistem, la o subdezvoltare a acestui domeniu, la o stare de nemulțumire în rândul elevilor, părinților și a întregului personal din învățământ.

Vom avea, în continuare, școli cu wc‑uri în fundul curții, cu săli de clasă neigienizate, neîncălzite și neîncăpătoare, total neconforme cu un învățământ de secol 21.

Vom folosi, în continuare, cretă și tablă de acum câteva sute de ani, ne vom uita la aparatura IT depășită moral și fizic. Nici măcar pe aceea nu o vom putea folosi, din cauza lipsei infrastructurii corespunzătoare.

Vom avea elevi care fac naveta pe jos, zeci de kilometri, în condiții de nesiguranță, elevi care vor învăța pe manuale vechi, depășite și care, de cele mai multe ori, vin după un semestru de la începerea școlii.

Vom avea salarizare total neatractivă pentru oamenii cu chemare pentru învățământ, lucru care va menține lipsa acută de personal calificat, și vom avea un provizorat, care nu se mai termină. Exemplele ar putea continua.

Anul școlar ar putea începe sub semnul protestelor sindicale. Până unde ar putea merge acestea?

Din păcate, așa este. Ne gândim și la acest lucru, dar trebuie să analizăm bine toate mijloacele de luptă sindicală și numai după epuizarea lor să trecem și la acțiuni extreme, cum ar fi boicotarea începerii anului școlar sau o grevă generală în învățământ.

Am fost și vom fi mereu adepții dialogului, dar acest dialog, în ultima perioadă de timp, s‑a transformat într‑un dialog al surzilor.

Guvernanții mizează pe bunul‑simţ al personalului din învățământ, pe educația lor și pe empatia pe care aceștia o au față de copii și părinți.

Țin să le reamintesc totuși versurile marelui poet George Coșbuc:

„Când nu vom mai putea răbda,
  Când foamea ne va răscula,
  Hristosi să fiți, nu veți scăpa,
  Nici în mormânt!“

Educația traversează din nou, la nivelul ministerului, o perioadă de interimat. Are școala de suferit de pe urma acestui lucru? De fapt, cum comentați faptul că, în 12 ani, Educația a schimbat 18 miniștri?

Da, este o realitate dramatică.

Fiecare ministru (unii și cu câte patru mandate) a venit, a șters tot ce au făcut, bun sau rău, predecesorii lui și a vrut să își impună propria sa „viziune“ demolatoare.

De fiecare dată, sub pretextul de reformă, s‑au făcut experimente, cu repercusiuni dramatice asupra elevilor, părinților și profesorilor.

Acest lucru se reflectă în rezultatele, din ce în ce mai slabe, la examenele de evaluare națională și bacalaureat și la secătuirea sistemului de oameni de valoare, dedicați profesiei de dascăl.

Am avut miniștri cu capacitate și rezultate profesionale remarcabile în domeniul lor de activitate, dar care au avut mari probleme în a manageria și a da o perspectivă clară și de durată sistemului.

Am avut, din păcate, și miniștri agramați, care ne făceau să ne roșească obrazul când se exprimau și avem factori de decizie în minister care rezistă tuturor schimbărilor de miniștri și care privesc învățământul numai din perspectiva contabilicească.

Interimatul actual sperăm să fie de scurtă durată și să vedem, la următorul ministru, o deschidere totală spre dialog și o dorință de a schimba lucrurile în bine.

V‑aș ruga să ne creionați o radiografie a învățământului din anul 2018‑2019 și în același timp să ne spuneți  la ce ar trebui să ne așteptăm de la următoarele luni ale noului an școlar.

Anul școlar 2018‑2019 a fost un an greu. Un an în care lucrurile au trenat, în care Legea educației, promisă de dna Ecaterina Andronescu, nu a mai venit (a venit, în schimb, acea viziune păguboasă care s‑a voit a se implementa de sus în jos, dar dându‑i‑se un aer democratic, prin organizarea de dezbateri sterile și insipide, dar obligatorii), Statutul cadrului didactic a rămas o promisiune deșartă și legi sau regulamente au fost schimbate, în timpul anului, numai și numai la dorința ministrului, fără discuții cu partenerii sociali.

Toate acestea și multe altele au dus la bulversarea elevilor, a părinților și a personalului din învățământ, la nervozitate și neîncredere în sistem.

În același timp, a fost anul când factorul politic s‑a amestecat, brutal, în viața școlii.

În special primarii au căutat să își impună punctul de vedere și să conducă unitățile de învățământ, prin subordonarea unor directori, lucru total ilegal.

În următoarele luni ne vom aștepta tot la impredictibilitate a legilor, la tratarea după ureche a problemelor semnalate, la menținerea unei birocrații excesive și păguboase, la lipsa acută de fonduri și la o imixtiune politică, mai ales în perspectiva alegerilor prezidențiale din această toamnă.

Factorii de decizie vor fi concentrați mai mult pe această problemă decât pe problemele sistemului.

Tare aș vrea să mă înșel.

Perspectiva unei noi legi a Educației se îndepărtează pe măsură ce ne apropiem de finele anului. Vom avea sau nu vom avea o nouă lege a Educației anul viitor?

Bună întrebare și chiar am făcut referire la ea mai sus.

Sunt convins că discuțiile se vor relua, „viziunile“ vor fi altele, interesele vor exploda, iar cei care vor avea de suferit vor fi înșiși elevii, care se simt bulversați.

Nici până acum nu știm situația celor care acum încep clasa a VIII‑a.

Vor fi admiși la liceu cei cu medii sub 5 la evaluarea națională, vom avea profesori calificați la clase în acest an (sau vom continua cu pensionari, în varianta cea mai bună, sau cu necalificați), vom avea o restructurare reală și eficientă a programei școlare și a curriculei?

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă în această perioadă învățământul și sindicalismul prahovean?  

Din păcate, și în învățământul prahovean avem aceleași probleme ca și cele de la nivel național.

– Am fost furați la plata sentințelor din procese, câștigate de Sindicatul „Școala Prahovei“,  pentru dobânzi;

– Avem o mare nedreptate și discriminare, unică la nivel de țară, prin care 565 de învățători au muncit un an întreg și nu și‑au primit drepturile bănești pentru orele de educație fizică, prestate acolo unde nu au fost angajați specialiști pentru această disciplină;

– Avem primari care se implică politic în viața și activitatea din unitățile de învățământ, sau nu catadicsesc să plătească naveta cadrelor didactice, așa cum prevede legea;

– Avem directori (puțini, ce e drept), care refuză să acorde drepturi pentru personalul din învățământ, drepturi consfințite prin Contractul Colectiv de Muncă, considerându‑se adevărați Dumnezei sau stăpâni pe moșie, uitând că „moșia“ este totuși o unitate de învățământ de stat;

– Ne confruntăm cu o criză acută de personal calificat;

– Avem, permanent, sabia lui Damocles deasupra capului, în ceea ce privește plata la timp a drepturilor salariale și a celor câștigate, cu eforturi și cheltuieli mari, în instanțele de judecată.

Vreau să închei totuși în mod optimist, să sper că noul ministru se va apleca, cu mai mare atenție și responsabilite, asupra multelor probleme din sistem și va găsi, împreună cu partenerii de dialog social, soluțiile cele mai înțelepte, pentru ca educația să devină o prioritate națională.

Noul an școlar se apropie cu pași repezi și vreau să le urez tuturor colegilor din învățământ un an mai bun decât cel care se încheie la 31 august, sănătate și puterea de a trece peste greutăți și de a lucra în folosul elevilor și al țării.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU