Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Acești tineri minunați

Acești tineri minunați

Am apreciat ca fiind adecvată ideaticii articolului parafrazarea titlului filmului american, din 1969, ,,Acei oameni minunați și mașinile lor zburătoare“,regizat de Ken Annokin și Sam Itzkovitch, raportându-mă, în esență, la două coordonate: ,,oameni minunați“ și ,,mașini zburătoare“, cu semni­ficațiile fundamentale: om și invenție. Acest fenomen este observabil de-a lungul istoriei umane, începând cu  cel mai însemnat reper, nu știu dacă exagerez, roata, existând, pe de o parte, creatorii, inventatorii, iar, pe de altă parte, utilizatorii, beneficiarii. Alegațiile anterioare converg spre ceea ce cu prisosință merită dezvoltat, în toată complexitatea manifestărilor, și anume existența unui ,,cuplu“ indestructibil: omul și computerul.

Se impune, a priori, o prezentare sintetică a istoriei inventicii în domeniul sugerat. Telefonul a fost inventat, în 1876, de americanul Alexander Graham Bell, devenind portabil în 1942. De la destinația lui primordială, ca aparat de comunicare, acesta a cunoscut, de-a lungul evoluției sale, cele mai sofisticate îmbunătățiri, ajungând astăzi la cele mai înalte niveluri de perfecționare datorită spiritului creativ al omului. Este cel mai complex aparat existent, deoarece constituie suportul tehnic pentru ce a urmat: internet, aplicații, alte rețele de comunicații etc. Gama lor, foarte diversă, de smartphone, iPhone,
computer, conectată la internet, constituie partea integrantă dintr-un modus vivendi nemaiîntâlnit în existența omenirii. Și e bine că este așa! Dar, după cum oricărei reacții îi corespunde o contrareacție, analizăm, de fapt, esența manifestărilor, unde un element benefic, pe cale de consecință, include și influența nocivă, ca un medicament ce vindecă, ameliorează, dar, în același timp, prin efectele secundare, distruge! Acestea se constituie într-o situație de similitudine cu folosirea excesivă a tuturor aparatelor de comunicații amintite, în viața cotidiană. De la vârste  fragede, semn al precocității, copii, adolescenți, tineri, maturi, cu toții își duc o parte a existenței, în mod excesiv, ,,cuceriți“ de ecranele luminoase, după orele de program: școală, loc de muncă.

Jocurile pe telefon sau calculator, pentru care se plătesc sume considerabile, sub diverse forme, captivează copiii până la alienare, proiectându-i într-o existență paralelă: lumea virtuală.

Până la un punct, le găsești logica, intervenția firească. Dar accentuez pe aspectul că ce este prea mult strică! Elevii uzitează de acesată aparatură: telefon, tabletă, în foarte mică măsură, ca adjuvant, spre a introduce informația, lectura în contextul pregătirii școlare. De multe ori, neobservați, sau voit neobservați de profesori, le butonează chiar în timpul derulării procesului educativ. Se manifestă, constatăm cu stupoare, o dependență, deoarece computerul, în variantele sale, devine un ,,drog“, de care, foarte greu, creierul se va putea ,,desprinde“, în detrimentul pregătirii firești pentru o viață normală. Copiii, tinerii, aflați în contextul prezentat, cad într-o stare de abulie, care duce la un hiatus al comunicării, iar ,,setea“ de cultură, firească la aceste vârste, este ,,compensată“ cu multă mișcare și zgomote, în conversațiile ad hoc, se diluează în rezultatele școlare precare, dezastruoase.

Orice lucru inventat are o parte benefică, dar puțini știu ce influențe nefaste pot exercita asupra psihicului omenesc. Aceste aspecte sunt vizibile, mai mult ca oricând, în viața obișnuită: lângă noi, în familie, în diferite comunități, pe stradă. Ai impresia că urmărești un film cu numeroși ,,ciudați“,  ,,atârnați“ de căștile de la urechi, cu mișcări ale degetelor pe telefoane sau tablete ce ar face invidios un pianist, ,,teleportați“ într-un alt univers, deși aflați cu picioarele pe pământ, predispuși, unii dintre ei, la accidente de mașină, de tren, de… gropi. Și îmi vine să formulez că, dacă s-ar înălța până la nori, ar fi loviți de avioane!

Am urmărit, în ultimii ani, cu multă acribie, mediile preșcolar, școlar, ale tinerilor, ezitând să abordez, într-un articol, impactul pe care îl au telefonul, calculatorul asupra activității lor de zi cu zi. Am auzit, deseori, îngrijorările părinților, profesorilor, referitoare la timpul irosit de această generație care-și creează autoclaustrarea, într-o lume unde există numai ecrane luminoase, cumpărate, nu cu bani puțini, de părinții… îngrijorați de soarta copiilor, pe când timpul, viața, ceilalți trecând implacabil pe lângă ei. Aceste două lumi: reală și virtuală despart, în loc să se întrepătrundă fericit. Să apreciem utilul folosirii acestor sisteme incontestabile, față de alunecarea, treptată, în prăpastia exceselor! Dar când din timpul pe care îl avem la ,,dispoziție“, suntem sub vremi!, folosim doar o parte în a ne dezvolta ca ființe raționale, atunci cine va crea demarcația între cele două planuri configurate mai sus. Care e vectorul bun? Spre ce paradigmă ne îndreptăm? Nu vreau să ,,plutesc“ în retorică… Să sperăm că actuala generație va ajunge la un ,,liman“ al ,,saturației“ uzitării aparaturii sofisticate, care a pătruns profund în toate mediile – repet, mă refer la distrugerea prin exces a dezvoltării intelectuale, și nu numai! Când va reveni la realitate? Cu ce ,,preț“? La ce vârstă? Există și un tablou morbid al „etalării“ manifestărilor celor ,,întrerupți“ temporar, mai ales în familie, care se dedau chiar la acte nesăbuite.

Semnalul de alarmă este tras! De acum, acesta se poate propaga, dacă se acceptă contracararea fenomenului, convertit în plan de activitate rațională. În loc de concluzii, pentru că nu se pot formula, apodictic, tranșant, cu multă ușurință, direcții de ,,limpezire“, vom sugera doar elemente de ,,atenuare“. Un astfel de fenomen, atât de complex, ca cel prezentat în linii generale, se află pe un ,,teren“ greu accesibil. Este imperios să se elaboreze, cât nu este prea târziu, nu un plan, ci un cvasisistem general, inițiat de Ministerele Educației, al Familiei și cel al Tineretului, nu i-aș spune de ,,salvare“, ci de echilibru în folosirea aparaturii: telefon, computer etc. Consider că s-au decodat trimiterile indirecte la poșta electronică, Fecebook, alte aplicații, în mod factual. Nu distrugând, ci argumentând! Nu interzicând, ci explicând! Logica și bunul-simț să cuprindă întreg acest ,,areal“ al dezbaterilor, care nu au avut loc până acum. Sub ochii noștri, copiii se află, indubitabil, expuși unor consecințe nefaste, din punct de vedere anatomic! Familia, școala, comunitatea sunt  factori care, cu celeritate, se impune să  intervină. Echilibrul să prevaleze, deoa­rece, fără a rosti vorbe ,,mari“, societatea trebuie să răspundă de fiecare copil și tânăr.

Nu pot încheia fără dorința de a întrezări speranța, ca o banală rază de lumină, străbătând norii negri, că acești tineri minunați, creativi, inteligenți vor găsi, și cu ajutorul unui ,,suport“, resurse de ,,reabilitare“ într-un mediu curat, ,,epurat“ de elementele distructive, cu față nevăzută, a exceselor la care sunt supuși în lumea virtuală. Viitorul se făurește în prezent – este o axiomă –,la care se referea și Michel Foucault în lucrarea ,,Lumea e un mare azil“: ,,Dacă vrem să fim stăpâni pe viitorul nostru, trebuie să ne punem în mod fundamental problema zilei de azi“.

Mihai PĂCURARU