Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Analfabetul funcţional adună competenţe pentru meseria încă neinventată

Analfabetul funcţional adună competenţe pentru meseria încă neinventată

Şcoala românească pare să se găsească într-un moment al contrastelor. Îşi face planuri vizionare şi ia măsuri radicale cu perspectivă largă, însă străbate poticnit realitatea vizibilă la doi paşi; investeşte în pregătirea a zeci de mii de profesori peste formarea lor iniţială, cu gândul la provocări sociale şi economice deocamdată cel mult bănuite şi pregăteşte generalizarea şcolii cu durata de 15 ani şi în acelaşi timp scoate absolvenţi dovediţi ca nepregătiţi pentru nivelul elementar de integrare.

Competenţe în scădere la nivelul banalităţilor

2018 este anul unei noi aplicări a Programului pentru Evaluarea Internationala a Elevilor/Program for International Student Assessment – Testul PISA, cum s-a încetăţenit în exprimarea uzuală. Se ştie, programul este definit ca „o evaluare internaţională comparativă care măsoară dezvoltarea competenţelor de bază ale elevilor de 15 ani, aflaţi la finalul învăţământului obligatoriu, în trei domenii principale: citire/lectură, matematică, ştiinţe“; anul acesta, se adaugă o abordare din perspectiva globalizării şi interculturalităţii. Programul este derulat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltarte Economică (OECD) şi este administrat de un consorţiu internaţional. Se derulează la fiecare trei ani. În 2015, rezultatele României sunt caracterizate a fi „în uşor regres faţă de 2012“ şi îmbunătăţite faţă de 2006 şi de 2009 la toate cele trei domenii. Cum selecţia şcolilor, claselor, elevilor este predictată după criterii externe, încât reprezentativitatea să fie sigură, se poate afirma că Testul PISA dă imaginea şcolii româneşti la un moment dat, la un anumit nivel. Din acest punct de vedere, până la proba contrarie (rezultatele ediţiei 2018 vor fi cunoscute anul viitor şi vor fi de analizat în anii următori), se poate spune că şcoala noastră se află în scădere sub aspectul competenţelor la nivelul aplicării banale a celor învăţate.

Niciodată, un plus de învăţătură nu strică

Tot cu gândul la viitor, Ministerul Educaţiei Naţionale a lansat proiectul „Curriculum relevant, educaţie deschisă pentru toţi“. Pe scurt i se spune CRED. Acronimul se arată convenabil pentru exprimarea unui optimism angajant şi mobilizator, chiar dacă într-o arie extrem de strâmtă a imaginaţiei. Aşa a dovedit inclusiv conferinţa de lansare a proiectului. Cuvântul cu greutate este conferinţa, impresia fiind că ea a reprezentat un scop în sine, având în vedere că proiectul este cunoscut de ceva timp (de câteva luni), a mai fost prezentat, adică, de fapt, fusese lansat. Cum proiectul este foarte necesar într-un sistem educaţional ca al nostru, ajutând la un plus de învăţătură, îşi merită accentuările, chiar repetările, precum şi inerentele formalisme procedurale şi birocratice. Este un proiect cofinanţat (nerambursabili sunt 84,435% din suma totală de 196.586.777,36 de lei) prin Programul Operaţional Capital Uman (POCU) 2014-2020.

 

În limba de lemn a demersurilor de acest fel, proiectul CRED „reprezintă o intervenţie sistemică de prevenire a părăsirii timpurii a şcolii, prin măsuri care să susţină aplicarea inovativă şi sustenabilă a noului curriculum naţional şi creşterea accesului la experienţe de învăţare de calitate ale elevilor din învăţământul primar şi gimnazial“; pare mai lămuritor decât formularea cu „relevant“ şi cu „pentru toţi“, care atinge o culme a inexpresivităţii într-o lume şi aşa strâmtorată rău la exprimare, cum este cea a onomasticii proiectelor.

În esenţă, proiectul CRED se anunţă şi poate fi o contribuţie foarte de folos pentru învăţătura de carte şi de meserie a profesorilor şi, pe această cale, pentru învăţătura de carte a generaţiilor care vin, fiindcă are anvergură remarcabilă: 55.000 de profesori (15.000 de la ciclul primar, 40.000 de la ciclul gimnazial) beneficiari de formare continuă bună câteva decenii de acum încolo, „în concordanţă cu perspectiva dezvoltării economice şi sociale“.

De la o vreme, a prins foarte bine la noi o vorbă justificată în linii mari şi în sens speculativ, potrivit căreia tinerii care acum sunt în şcoală vor lucra în meserii care deocamdată nici nu s-au inventat. Este o vorbă care, însoţită de procente anticipative, câştigă teren în faţa alteia, şi ea bazată pe procente, vorbă care se toceşte, că avem atâţia şi atâţia analfabeţi funcţionali. Sunt vorbe cu priză la public pentru că încap în câte un enunţ din acelea care pot fi cuprinse dintr-o privire şi dintr-o citire de la un capăt la altul, fără a pierde şirul; ba poate fi şi spus mai departe, altcuiva, aproximativ cu propriile cuvinte (dar nu prea multe) şi cu satisfacţia de a-i fi prins logica şi naraţiunea, ca un banc sau ca o „chestie“ aflată de la televizor sau de pe vreun site.

Analfabetul funcţional adună competenţe pentru meseria încă neinventată

Cum va fi făcut analfabetul funcţional să acumuleze competenţe pentru meserii care încă nu s-au inventat? Cum se va produce saltul? Îl va susţine în treaba asta învăţătura facilitată de proiectul CRED? Bine ar fi să fie aşa, numai că antecedentele, starea la zi şi năravurile din şcoala românească provoacă la a pune întrebări.

Fiind un proiect de masă cu ambiţii de performanţă, cine va asigura menţinerea la nivel înalt a formării pe o asemenea arie şi la o asemenea participare? Cum va fi contracarată tendinţa perpetuată în şcoala noastră de întreţinere a nivelului mediu, adică de cultivare în toată regula a mediocrităţii considerate datorie împlinită şi performanţă atinsă? Se anunţă desfăşurarea a „330.000 ore de formare la nivel naţional“ prin organizarea a „2.750 grupe de formare în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti“, vor rezulta inclusiv „900 formatori naţionali formaţi şi certificaţi“ – întrebarea de pus cu strângere de inimă este cine îi va forma pe formatori, unde anume, cu ce mijloace, astfel încât formarea livrată să servească şi la altceva decât la obţinerea certificării.

De asemenea, în acelaşi iureş al numerelor, sunt prevăzute realizări de felul „7.200 resurse educaţionale deschise pentru toate disciplinele accesibile elevilor şi cadrelor didactice“, „90 ex­perţi formaţi în dezvoltare de RED (Resurse Educaţionale Deschise)“, „18 ghiduri metodologice de aplicare a programelor şcolare“ – ce anume va fi în măsură să ridice resursele şi ghidurile în discuţie deasupra puzderiei de resurse şi ghiduri care circulă în prezent? Ce îi va face pe experţii anunţaţi aici să se distingă în universul deja bine populat al experţilor de tot felul?

O explicaţie referitoare la viitoarele ghiduri metodologice este aplicabilă întregului demers pe care-l presupune proiectul în cauză: „(…) acoperă toate disciplinele prevăzute în noul plan-cadru de învăţământ pentru primar şi gimnaziu“ – dincolo de faptul că „noul plan-cadru“ este în realitate „planuri-cadru“, aceste planuri există de un timp şi până la aplicarea efectivă a celor prevăzute vor deveni tot mai puţin noi, aşa că nu era bine ca pregătirea pentru „curriculum relevant…“ să fi început mai de mult?

Dincolo de toate, dacă lumea în general se pregăteşte pentru meserii care vor veni, ce se întreprinde pentru pregătirea profesorilor din faza formării lor iniţiale pentru viitorul meseriei lor?

F. IONESCU