Socialize

Facebook
Home » Institutii » Inspectorate scolare » „Anul acesta ne vom concentra şi mai mult forţele în sprijinirea tinerilor profesori“

„Anul acesta ne vom concentra şi mai mult forţele în sprijinirea tinerilor profesori“

Interviu cu prof. Valentin Claudiu Cuibus, inspectorul şcolar general al ISJ Cluj


Stimate domnule inspector general, care sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul clujean la acest început de an şcolar?

Când vorbim despre un sistem atât de complex, cu atât de mulţi factori implicaţi, desigur că nimic nu este perfect – rămâne de stabilit, totodată, dacă ni se pare eficient să ne raportăm vreodată la ceva în termeni de perfect sau imperfect. În sistemul de învăţământ, sunt zeci de mii de elevi, profesori, părinţi, bunici, angajaţi din cadrul autorităţilor publice locale şi judeţene, parteneri instituţionali şi alte categorii care, împreună, construiesc ceea ce numim învăţământul românesc. Un angrenaj cu multe verigi, aşadar, deci şi cu multiple potenţiale riscuri de ,,imperfecţiune”.

Întâi de toate, tocmai accentuând ideea de sistem, mi-aş axa aici răspunsul pe relaţia pe care şcoala o întreţine cu partenerii ei. Ne mândrim cu o bună calitate a educaţiei la nivelul judeţului Cluj (obţinem procente de promovare mereu în topul judeţelor, avem rezultate excepţionale la olimpiadele şi concursurile şcolare), s-a lucrat an de an temeinic pentru a creşte performanţa în şcoala clujeană. Sigur că asiguri, ca inspectorat şcolar, un program intens de inspecţii şcolare, apoi, prin Casa Corpului Didactic, o paletă largă de cursuri de formare prin care să încurajezi profesorii să utilizeze cele mai inovative metode de predare, dar în ceea ce priveşte dotarea unităţilor de învăţământ este întotdeauna nevoie de mai mult pentru ca toate aceste metode ale profesorilor să-şi găsească firesc locul la oră. Învăţământul la Cluj se bucură de o colaborare în general foarte bună cu partenerii instituţionali şi sunt semne concrete la fiecare început de an că există dorinţa din partea autorităţilor publice locale de a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de studiu. Dincolo de dorinţa de dotare la cele mai înalte standarde, avem, din păcate, încă destule situaţii – în mediul rural – unde ne-am dori ca obiectivele, grupurile sanitare mai ales, să fie serios renovate. De cele mai multe ori, lipsa apei curente şi a canalizării în localitate determină şi neautorizarea sanitară a unităţii de învăţământ. În aceste situaţii, rezolvarea problemei e costisitoare şi necesită timp. Îi încurajăm însă pe primarii acelor localităţi să investească atât cât este necesar pentru a asigura  cele mai bune condiţii posibile dat fiind contextul – şi în majoritatea cazurilor, lucrul acesta se şi întâmplă.

Aş sublinia, aşadar, în final, că atunci când doreşti cu adevărat îmbunătăţirea unui sistem, nu poţi obţine aceasta decât dacă îţi propui să fii factorul coagulant al tuturor forţelor ce au puterea de a schimba ceva. Am înţeles că trebuie să-mi asum acest rol, ca inspector şcolar general, şi ISJ Cluj îşi planifică fiecare proiect managerial favorizând colaborarea dintre instituţii şi parteneriatele cu societatea civilă.

În ce stare se află şcolile din mediul rural în momentul de faţă?

Învăţământul rural a fost şi rămâne o prioritate pentru echipa managerială a ISJ Cluj. Am spus-o întotdeauna, sincer şi cu sentimentul că abia admiţând starea de fapt poţi să iei măsuri corecte: egalitatea de şanse e foarte greu de obţinut atunci când este vorba despre învăţământul rural şi învăţământul urban. Şi e, din nou, un cumul de factori. Şcoala se luptă, la propriu, adesea,  pentru sprijinul familiei elevilor din mediul rural, conducerea unităţii de învăţământ construieşte cu greu planul de şcolarizare pentru a găsi cele mai bune soluţii în condiţia lipsei de populaţie şcolară şi de profesori buni dispuşi să meargă în sate la mari distanţe de zona urbană, iar primăriile nu au de cele mai multe ori resursele necesare pentru a investi în şcoală. În acest context, măsurile manageriale ce pot fi luate nu garantează în totalitate egalitatea de şanse, dar îmbunătăţesc semnificativ situaţia. Ce facem la Cluj? În primul rând, am gândit, la nivel managerial, un sistem de parteneriate între o şcoală din mediul rural şi una foarte bună din mediul urban prin care acestea să gândească activităţi comune, iar conducerile celor două unităţi să facă schimb de bune practici. E un proiect început de cinci ani, la debut a funcţionat mai greu, dar, acum, multe dintre unităţi au reuşit să facă inclusiv vizite cu elevii în şcoala parteneră, iar semnalele pe care le primim de la cei implicaţi sunt bune şi foarte bune.

În al doilea rând, creşterea calităţii procesului educaţional în mediul rural este un obiectiv pe care îl urmărim prin mai multe acţiuni: atragerea cadrelor didactice calificate către mediul rural prin asigurarea platei navetei de către primării şi prin oferirea unor condiţii de muncă cât mai bune (o analiză sumară ne arată că, în mediul rural, acolo unde condiţiile în şcoală sunt bune, şi rezultatele elevilor sunt pe măsură), asigurarea sprijinului pentru cadrele didactice care lucrează în simultan – prin cursuri de formare şi mentorat cu profesori cu experienţă în specificul acestui tip de predare – şi, desigur, printr-un sistem constant de inspecţii inopinate menite să depisteze din timp nevoia de formare/perfecţionare a unor cadre didactice.

În altă ordine de idei, vi se pare bună ideea compendiului introductiv pentru gimnaziu, menit să susţină procesul de predare timp de două luni, în lipsa manualelor la clasa a V-a?

Dincolo de faptul că, în general, e bine să se exprime pe subiecte de educaţie cei care sunt avizaţi să o facă – se şi spune că datul cu părerea e sport naţional la noi –, prefer întotdeauna ca atunci când apare o modificare să aştept să am toate datele înainte de a mă pronunţa.

În ceea ce priveşte Compendiul introductiv pentru gimnaziu, el trebuie perceput aşa cum a şi fost gândit – ca sprijin pentru profesori în primele săptămâni de şcoală până la rezolvarea problemelor cu licitaţiile privind achiziţia manualelor pentru clasa a V-a. Nefiind primul an în care profesorii s-au văzut fără manuale la începutul anului şcolar, Ministerul Educaţiei Naţionale a considerat că elaborarea unui astfel de instrument poate asigura un suport didactic util pentru profesori şi elevi, dincolo de materialele didactice pe care, în mod obişnuit, le pregăteşte orice cadru didactic. Şi cred că aşa a şi fost privit de majoritatea profesorilor.

Cât despre chestiunea auxiliarelor didactice şi a Legii manualului şcolar, Ministerul Educaţiei a lansat, în această săptămână, o dezbatere publică pe tema noii legi a manualului şcolar, iar procesul de acreditare a auxiliarelor didactice a fost deja aprobat prin ordin de ministru. Un principiu unificator al motivării celor două decizii identific aici, şi, ca om al învăţământului, mă bucură. Ambele măsuri vizează privilegierea muncii  autorilor (autorul şi calitatea muncii sale devin pionul central şi aşa este şi normal să fie). Noile manuale şcolare (aşa cum reiese din anunţul lansat de MEN) urmează să se construiască în jurul unei echipe care propune un manuscris, evaluat calitativ şi apoi editat la Editura Didactică şi Pedagogică, iar auxiliarele didactice, tot evaluate şi înscrise într-un document oficial care să certifice valoarea lor, vor putea fi apoi alese şi utilizate la clasă în funcţie de nevoile şi specificul elevilor. De aceea, măsurile nu numai că aduc în spaţiul public o dezbatere reală – trist că, din păcate, nu discutăm pe fond problema –, dar este evident că ele transmit un principiu de bun-simţ: într-un stat funcţional, cu o administraţie modernă, Ministerul Educaţiei Naţionale, şi nu altcineva, trebuie să fie garantul calităţii materialelor care ajung pe masa elevilor, aşa cum fiecare profesor trebuie să fie garantul unor demersuri didactice corecte şi centrate pe nevoile elevilor. Neîncrederea generalizată în instituţiile statului nu ajută la creşterea performanţelor sistemului, implicarea oamenilor de calitate în pro­cesele de elaborare şi selecţionare de manuale ce stau să înceapă, da.

Cu distribuţia celorlalte manuale sunt probleme în Cluj? În alte judeţe ale ţării s-au semnalat disfuncţionalităţi.

Manualele şcolare au ajuns toate în termen la elevii clujeni, excepţie făcând cele de la clasa a 5-a, unde problemele au fost unele naţionale, legate de licitaţii, după cum ştiţi. Compendiul introductiv a fost însă pe mesele tuturor elevilor încă din prima zi de şcoală, iar profesorii clujeni au acoperit activităţile aferente primelor săptămâni, fără probleme.

Care sunt  principalele direcţii, priorităţile  pe care vi le-aţi fixat, la nivelul  ISJ Cluj, în anul şcolar 2018-2019? Nu în cele din urmă, cu ce speranţe priviţi spre acest nou an şcolar?

Fiecare început de an şcolar vine cu un moment de bilanţ înainte de a stabili priorităţile pentru anul următor. Adevărul e că în fiecare an ne bucurăm de rezultatele elevilor şi ale profesorilor clujeni, dar anul acesta rezultatele examenului de definitivat ne-au atras atenţia în mod negativ. Până acum, fiind într-un judeţ cu mediu universitar, într-un fel sau altul, calitatea corpului profesoral, chiar şi în rândul profesorilor suplinitori, era un dat, o constantă. Concurenţa mediului privat este însă, şi sunt convins că şi în alte judeţe mari, o problemă reală, deoarece alegerea unei cariere în învăţământ nu este de cele mai multe ori o prioritate pentru absolvenţii foarte buni. Sigur că nu este o chestiune pe care să o putem rezolva singuri, politicile publice naţionale trebuie concentrate pentru a face din nou atractivă profesia didactică, dar sunt o serie de măsuri pe care încercăm să le luăm la nivel local pentru ca profesorii clujeni să se simtă sprijiniţi şi încurajaţi la nivel instituţional. De aceea, anul acesta ne vom concentra şi mai mult forţele în sprijinirea tinerilor profesori. Prin Gala Excelenţei Clujene, am iniţiat de anul trecut o categorie de premiere a celor care au obţinut note foarte bune la prima lor participare la Examenul naţional pentru ocuparea posturilor didactice şi vom continua să gândim măsuri care să le facă mai uşoară inserţia în sistem – le vor fi dedicate în continuare cursuri de formare pentru pregătirea examenului de definitivat, respectiv întâlniri şi inspecţii periodice într-un program de mentorat judeţean.

Anul 2018 ne aşteaptă, în altă ordine de idei, cu un proiect extraordinar de mare: Olimpiada Internaţională de Matematică. Aflată la cea de-a 59-a ediţie, olimpiada este găzduită anul acesta de ţara noastră. Astfel, Clujului i-a fost încredinţată organizarea acestui eveniment care reuneşte aproximativ 1.200 de participanţi din peste 120 de ţări. Practic, în perioada 3-14 iulie 2018, Cluj-Napoca va fi ,,Capitala mondială a matematicii”, iar echipa ISJ Cluj va face tot posibilul ca fiecare acţiune să fie la cele mai înalte standarde.

În încheiere, pentru că întrebaţi de speranţele mele pentru anul şcolar proaspăt început, aş sublinia doar că aşteptările mele vizează o societate mai aşezată, care să dea naştere unui mediu social în care şcoala şi oamenii ei să aibă parte de respectul cuvenit. Câteodată mă gândesc că e aşa de simplu să priveşti instituţional ,,peste gard” să vezi cum a rezolvat sistemul occidental unele probleme ale învăţământului şi să le aplici inteligent – aceasta presupune un exerciţiu de detaşare atât de prejudecăţile mediului românesc, cât şi de diversele tipuri de interese ale unor grupuri. Poate, în acest fel, adevăratele soluţii ar fi plasate în lumina corectă. Departe de stereotipii, ne-ar ajuta dezbateri reale, obiective, pe fond, atunci când este în discuţie o chestiune de educaţie.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU