Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Spiritualitate » Anul nou cu sănătate/Tot de bine s-aveți parte!

Anul nou cu sănătate/Tot de bine s-aveți parte!

ColindeÎntre Crăciun şi Anul Nou, la oraş e mare forfotă. Nici nu a trecut bine Sărbătoarea Naşterii Domnului şi orăşeanul ia cu asalt supermarketurile şi mall-urile pentru aprovizionarea de Revelion. Cuvântul acesta, sosit la noi pe filieră franceză, aparține exclusiv oraşelor, marilor capitale, luminilor, balurilor, ținutelor elegante şi şampaniei.

În satele româneşti însă lucrurile stau altfel sau, mai bine zis, stăteau altfel. După Crăciun, cu traistele goale, flăcăii se pregătesc de urat, cam după aceleaşi reguli fixate la Naşterea Domnului, cu diferența că de această dată se binecuvântează coroana anului ce vine şi casele creştinilor, iar copiii îi urează pe gospodari:

Sorcova,

Vesela,

Să trăiți,

Să-nfloriți,

Ca un măr,

Ca un păr,

Ca un fir de trandafir,

Tare ca piatra,

Iute ca săgeata,

Iute ca fierul,

Tare ca oțelul,

La anul şi la mulți ani.

 

Ursul şi Capra, două ritualuri precreştine, unul roman, celălalt traco-get

 ursul

Totuşi, obiceiurile prin excelență creştine de Anul Nou sunt mai puține decât cele care însoțesc Sărbătoarea Naşterii Domnului, majoritatea acestor datini reprezentând ecouri ale unor ritualuri păgâne precreştine, fie romane, fie dace şi chiar egiptene. Unul dintre ele este umblatul cu Capra (obicei roman), care se practică de la Crăciun până la Anul Nou. Etnologii spun că măştile care evocă la Crăciun, în montarea Vicleimului, personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova şi Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfățişării pestrițe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Un alt obicei, de asemenea precreştin, este cel al umblatului cu Ursul. Acesta este răspândit doar în Moldova şi se practică exclusiv de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un tânăr care poartă pe cap şi pe umeri blana unui animal ucis, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Flăcăul este însoțit de muzicanți şi de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul puiului de urs).

 

„Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”

Seara Sf Vasile Ca şi la Crăciun, de Anul Nou, un loc aparte îl ocupă colindatul şi cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belşug, bucurie etc., primesc însă în dar, nemaifiind post, aşa cum se întâmplă în Ajunul Crăciunului, colaci, vin, cârnați şi bani.

Strigatul peste sat este ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru judecarea publică a celor care au încălcat regulile comunității. Este în acest obicei ceva pe cât de frust şi primitiv, tot pe atât de răutăcios în inocența lui: cocoțați pe dealuri, movile, copaci sau acoperişuri, ei hulesc fetele bătrâne, flăcăii tomnatici, babele care fac farmece şi descântece, bărbații care îşi lasă nevestele, leneşii, hoții sau bețivii. Dialogul se încheie cu formula „Cele rele să se spele, cele bune să se adune!” Şi ca lucrurile să stea chiar aşa, obiceiul este însoțit de aprinderea focurilor.

 

Sorcova şi Pluguşorul

În prima zi a Noului An, de marele praznic al Sfântul Vasile, oamenii merg la biserică îmbră­cați de sărbătoare. Tra­diția spune că în această zi, prima din an, cerurile se deschid şi rugăciunile sunt ascultate. Tot de Sf. Vasile se merge cu Pluguşorul, cel mai frumos şi mai solar obicei de Anul Nou, şi cu Sorcova, cea mai cunoscută urare, ambele invocând prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

Străvechi obicei agrar, derivat şi el dintr-o practică precreştină, Pluguşorul a ajuns o arhicunoscută urare de recolte bogate în anul care abia începe. Textul este o narație privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Pluguşorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhai, care imită mugetul boilor. La sate, Pluguşorul este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

Un alt obicei de Anul Nou, umblatul cu Sorcova, reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Este poate cel mai popular şi mai răspândit obicei legat de trecerea în noul an.

 

„Să vă fie casa casă, să vă fie masa masă!”

Superstiții de Anul Nou

În ajunul Anului Nou se spune că nu trebuie să ne măturăm locuințele, ca să nu ne aruncăm belşugul. De asemenea, nu se dă nimic afară din casă, nici măcar gunoiul, pentru că rişti să-ți rămână casa goală toată anul. Din acelaşi motiv nu se dă nimic afară din casă nici pe 1 ianuarie.

Se mai spune că în Ajun de an nou trebuie să ne plătim toate datoriile, pentru că altfel vom da tot anul şi nu vom putea agonisi nimic. Tot în această zi nu se dau bani cu împrumut.

E bine ca până în ajun de An Nou să-ți plăteşti toate datoriile, ca să nu fii nevoit să dai bani tot anul şi să sărăceşti. Nu avem voie să spălăm rufe în Ajun de an nou. Unii oameni, foarte superstițioşi, spun că nu e bine să speli rufe până la Bobotează, când se sfințesc apele. Nici de tăiat cu foarfeca nu avem voie în Ajun, deoarece se spune că ne tăiem norocul. Nu avem voie să ne certăm sau să plângem în această zi pentru că riscăm să avem un an foarte, foarte trist.

Nu discutăm aici cât de plăcut este înaintea lui Dumnezeu, dar în general oamenii îşi doresc să aibă cât mai mulți bani, prea puțini se gândesc la sănătate, care este mai bună decât toate. Ca să ne meargă bine, la miezul nopții trebuie să avem cât mai mulți bani în buzunare, iar ca să fim norocoşi în noul an trebuie să avem haine noi şi, dacă se poate, ceva de culoare roşie

Zgomotul care însoțeşte trecerea de la anul vechi la cel nou nu este deloc întâmplător. Strigătele de bucurie, chiotele, biciul, tobele, iar mai nou artificiile, pocnitorile nu sunt numai un mod de manifestare a bucuriei, ci, într-o tradiție foarte veche, proprie multor popoare, o metodă de a speria şi alunga spiritele rele.

Şi încă ceva de care trebuie să ținem cont: la miezul nopții, uşile se deschid larg ca să iasă anul vechi şi să intre anul cel nou. În casă, deasupra uşii, neapărat trebuie să atârnăm vâsc, pentru a avea noroc, spor în casă şi sănătate şi mai ales pentru a atrage îngerii. La mulți ani cu sănătate! Domnul să vă dea de toate, viață lungă, sănătate!

Pagini realizate de Marcela GHEORGHIU