Socialize

Facebook
Home » Institutii » Sindicate » Apel pentru salvarea învățământului românesc

Apel pentru salvarea învățământului românesc

Salvarea invatamantului romanescDoamnă/Domnule Senator/Deputat,

Colegiul Național al Liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, întrunit în ședința din data de 11 septembrie 2013, analizând situația sistemului educațional românesc, a constatat:

1. Învățământul românesc a fost constant subfinanțat de toate guvernările

În timp ce în țările membre ale Uniunii Europene se alocă, în medie, 5,2% din PIB pentru finanțarea învățământului, România nu a alocat nici jumătate din media europeană pentru acest sector strategic – Educația. Așa cum rezultă și din execuțiile bugetare, în ultimii 23 de ani învățământul românesc a fost în permanență subfinanțat, iar „roadele” acestei politici iresponsabile le culegem acum. Prea mulți ani s-a amânat alocarea unor resurse bugetare, care, în mod normal, ar fi trebuit să crească an de an, pentru a se putea atinge, într-un orizont de timp previzibil, standardele europene. Deși Legea educației naționale instituie caracterul de prioritate națională a învățământului și prevede alocarea anuală din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale a minimum 6% din Produsul Intern Brut al anului respectiv pentru Educație, prin Legea bugetului de stat pentru anul 2012 s-a acordat numai 2,5% din PIB.

Efectele insuficientei alocări de fonduri pentru Educație sunt tot mai vizibile și adâncesc decalajul nu numai față de școlile țărilor dezvoltate, dar și față de cel al țărilor recent admise în Uniunea Europeană, țări care alocă pentru învățământ procente din PIB mult mai mari decât România.

Fără bani se poate face doar o pseudoreformă, iar învățământul are nevoie de fonduri suplimentare pentru a oferi șanse egale tuturor copiilor și pentru a putea limita efectele sărăciei prin condiții mai bune de studiu, prin acordarea unor facilități care să compenseze inegalitățile și să limiteze, în mod real, analfabetismul și tendința de abandon școlar, care duc inevitabil la marginalizare socială, la creșterea numărului celor care nu se pot integra pe piața muncii.

2. Salarizarea este nemotivantă, chiar jignitoare pentru personalul din învățământ – categoria socio-profesională în care marea majoritate a salariaților au studii superioare.

Constrângerile impuse de organismele internaționale în ceea ce privește cheltuielile de personal din domeniul public și creșterea masivă a numărului de angajați din administrația locală și centrală au fost cauze care au condus la reducerea cheltuielilor de personal din învățământ. Dacă în anul 2004 existau aproximativ 1.000.000 de bugetari, din care 343.000 erau salariați din învățământ, în prezent sunt 1.190.000 salariați în domeniul public, din care 296.000 sunt în învățământul preuniversitar. Așa s-a ajuns ca, prin legile de salarizare, personalul din învățământ să se regăsească pe pozițiile inferioare ale grilei de salarizare, ceea ce a condus la degradarea alarmantă a statutului social al acestor categorii de salariați.

În România, salariul mediu orar din sistemul de educație este de 13 lei brut (2,92 euro) și 9,3 lei net (2,09 euro). Un profesor debutant câștigă 7,08 lei pe oră brut (1,59 euro), iar un profesor cu gradul I și o vechime de 25 de ani câștigă 14 lei pe oră brut (3,14 euro) și 9,73 lei net (2,18 euro). Cu alte cuvinte, un profesor în România câștigă într-o lună cam tot atât cât câștigă un profesor din Luxemburg în patru ore sau cât unul din Polonia în 14 ore!

Nu se poate vorbi de performanță în învățământ fără o resursă umană motivată financiar.

3. Învățământul preuniversitar este excesiv politizat, având în vedere faptul că, în majoritatea cazurilor, singurul criteriu pentru ocuparea funcțiilor de directori este apartenența la unul dintre partidele aflate la guvernare. Din anul 2008 și până în prezent nu s-au mai organizat concursuri pentru ocuparea funcțiilor de directori, cei mai mulți fiind numiți prin detașare în interesul învățământului. Este momentul să înceteze acest „provizorat” permanent la conducerea unităților de învățământ preuniversitar de stat, care nu servește intereselor sistemului, și să se procedeze la organizarea concursurilor de ocupare a funcțiilor de directori și directori adjuncți din unitățile de învățământ. În alegerea directorilor și a directorilor adjuncți, cuvântul decisiv trebuie să aparțină colectivelor de cadre didactice din unitățile de învățământ, și nu factorilor politici. Numai astfel se va evita ca aceste funcții să fie ocupate și de persoane compromise moral și profesional, așa cum s-a întâmplat și se întâmplă și în prezent.

4. Programele școlare și sistemul de evaluare a elevilor nu mai sunt în consonanță cu realitățile de pe piața muncii din România.

Federația Sindicatelor Libere din Învățământ consideră că trebuie regândite programele școlare, dar și sistemul de evaluare a elevilor, la toate nivelurile. Actualele programe școlare pun accentul pe latura informativă a elevilor și mai puțin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmărește, preponderent, ceea ce au reținut aceștia, și nu capacitatea lor de a aplica practic cunoștințele acumulate.

5. Legea educației naționale conține prevederi care afectează direct elevii, cum ar fi structura ciclurilor de învățământ, cât și dispoziții care provoacă blocaje în luarea anumitor decizii de către organele de conducere ale unităților de învățământ, generate de componența consiliului de administrație.

Prin Legea educației naționale au fost minimalizate sau eliminate unele drepturi ale personalului didactic de care aceștia au beneficiat în temeiul legislației anterioare, ceea ce a generat nemulțumiri din partea acestora.

Această lege conține și numeroase dispoziții discriminatorii.

Doamnă/Domnule Senator/Deputat,

Colegiul Național al Liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele celor 173.000 de membri de sindicat ale căror drepturi și interese le reprezintă, vă solicită respectuos să vă implicați în soluționarea următoarelor probleme cu care se confruntă sistemul de învățământ și salariații acestuia:

• Alocarea, începând cu anul 2014, a minimum 6% din PIB pentru Educație, conform art. 8 din Legea educației naționale, și creșterea ponderii cheltuielilor de personal pentru învățământ din totalul cheltuielilor de personal din sectorul public;

Termen: data adoptării de către Guvernul României a Proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2014

• Modificarea Legii educației naționale, inclusiv în ceea ce privește statutul personalului didactic, astfel încât să se elimine discriminările existente în prezent și să conducă la creșterea calității actului de instrucție și educație, dar și la creșterea gradului de implicare a cadrelor didactice în luarea deciziilor. Principalele modificări care se impun sunt:

– Reintroducerea normei de predare de 16 ore pe săptămână pentru personalul didactic care are peste 25 de ani vechime în învățământ și gradul didactic I;

– Decontarea cheltuielilor cu naveta cadrelor didactice să se facă de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației Naționale;

– Introducerea prevederilor Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic;

– Reintroducerea sporului de doctorat;

– Posibilitatea pensionării anticipate, cu cel puțin 3 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, fără diminuarea cuantumului pensiei;

– Acordarea gradației de merit și pentru personalul didactic auxiliar;

– Introducerea posibilității dobândirii de către cadrele didactice a celei de-a doua specializări, prin programe de conversie profesională, cu finanțare de la bugetul de stat;

Termen: 30 noiembrie 2013

• Adoptarea unei legi de salarizare, prin care salariile profesorilor debutanți să crească cu 50%, iar raportul dintre salariul de bază maxim al funcției didactice și cel minim să fie de 2:1. Aceasta este singura soluție pentru ca meseria de dascăl să devină motivantă și tinerii performanți să fie atrași către cariera didactică. De asemenea, se impune majorarea salariilor personalului nedidactic, având în vedere faptul că actualele venituri ale acestei categorii de salariați le permit un trai sub limita de subzistență;

Termen: înainte de adoptarea Legii Bugetului de stat pentru anul 2014

• Depolitizarea învățământului în sensul că, în dobândirea funcției de director al unității de învățământ, rolul determinant să revină colectivului unității, și nu factorilor politici;

Termen: 30 aprilie 2014

• Regândirea programelor școlare și a sistemului de evaluare a elevilor, în sensul de a se pune accent pe latura formativă, și nu pe cea informativă, iar prin evaluare să se verifice capacitatea elevilor de a aplica practic cunoștințele dobândite, pentru a face față cerințelor în schimbare și competiției de pe piața forței de muncă;

Termen: 31 august 2014

Federația Sindicatelor Libere din Învățământ consideră că subfinanțarea cronică a educației, a cercetării și a sănătății, dar și salariile umilitoare din aceste sectoare de activitate sunt un atentat la siguranța națională, în condițiile în care de aceste domenii fundamentale depinde poziția pe care România o va ocupa în viitor, într-o lume tot mai globalizată, aflată într-o permanentă schimbare!

Parlamentul României, conform prerogativelor legale, are competența să dea soluții pentru salvarea învățământului românesc! Iar acest lucru depinde de voința pe care o aveți, de a vă implica în rezolvarea acestor situații grave.

Cu respect, Președinte, prof. Simion HANCESCU