Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Programe si proiecte » Aramis România Citește cu Europa. Proiectul „Aramis Romania Reads with Europe“ (ARRE) se desfășoară cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, prin Programul „Europa Creativă“

Aramis România Citește cu Europa. Proiectul „Aramis Romania Reads with Europe“ (ARRE) se desfășoară cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, prin Programul „Europa Creativă“


Cele două împărății. Povestiri despre
vocile Fericirii

Двете кралства
de Katya Antonova
ilustrații de Martina Andonova

Cele două împărăţii este o carte de mare valoare literară, extrem de frumoasă, care îi ajută pe copii să‑și înțeleagă sentimentele și, în același timp, să le recunoască la cei din jurul lor.
În Împărăţia Fericirii, ne întâlnim cu contesa Onestitate, cu prințul Încredere și cu regina Iubire. În Împărăţia Suferinței, îi găsim pe baronul Mânie, pe ducesa Durere, pe prințul Rușine și pe regina Ură.
Citind poveștile acestor eroi, vom privi emoțiile și sentimentele dintr‑o altă perspectivă.

Katya Antonova este autoarea minunatelor povești „Printseseshki istorii i drugi neobikno‑veni sluchki“ (Povești cu prințese și alte aventuri extraordinare, 2011), „Ribka“ (Peștișorul, 2013), „Dvete kralstva: Prikazki za glasovete na shtastieto“ (Cele două împărății. Povești ale Vocilor Fericirii, 2014).
Katya face parte din echipa editurii Ribka Publishing, dar, mai presus de toate, ea este mamă! Forța conducătoare din spatele proiectelor ei este căutarea unor modalități directe de a pătrunde în lumea copiilor.

autor Katya Antonova

Mariana Mangiulea Jatop s‑a născut în România, dar este bilingvă (limbile română și bulgară). A studiat limba și literatura bulgară și limba și literatura engleză la Universitatea din București, absolvind ca șefă de promoție.

În prezent, este profesor asociat la Departamentul de filologie și lingvistică slavă din cadrul Universității București. Activitatea principală a Marianei se concentrează în domeniul academic, dar ea combină foarte bine profesoratul cu studiul științific al limbii bulgare vechi și contemporane, și al lexicologiei bulgare.

Și‑a început activitatea de traducere în anul 2007 cu cinci poeme ale Mirelei Ivanova, dintre care două au fost publicate în „România literară“. A continuat cu romanul Râul de sticlă al lui Emil Andreev, publicat în anul 2011 la editura Humanitas. Pentru aceeași editură a tradus, în anul 2018, romanul altui scriitor bulgar contemporan foarte apreciat, Ivan Stankov, intitulat Amintiri despre apă.

Mariana a tradus și dramaturgie: Lapte de şarpe, de scriitoarea bulgară contemporană Teodora Dimova – pentru Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Tobelia, de Liubomir Giurkevici, și Medeea – mama mea, de Ivan Dobchev, această piesă fiind în repertoriul Teatrului Național din București în anul 2016.

Mariana Mangiulea Jatop este autoarea a trei dicționare frazeologice: Ghid de conversație bulgar‑român, Editura A.N.I., 2001; Ghid de conversaţie român‑bulgar pentru toți, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2003, 2007; Ghid de conversaţie român‑bulgar cu dicţionar bulgar‑român şi român‑bulgar, Editura Faber, Veliko‑Târnovo, 2007.

traducător Mariana Mangiulea Jatop

Cele două împărății. Povestiri despre vocile Fericirii
(
extras)

(…) Știi că atunci când un copil obișnuit… O clipă, de fapt, nu există copii obișnuiți. Putem spune că există biscuiți obișnuiți, dar nu și copii. Fiecare copil e diferit, deci special, nicidecum obișnuit.

Așa că reiau, atunci când un copil neobișnuit, unul exact ca tine, face niște lucruri absolut obișnuite (cum ar fi spălatul pe dinți), nu are nici cea mai mică bănuială că se află într‑o împărăție. De fapt, fiecare copil se găsește într‑una dintre cele două împărății, despre care am de gând să‑ți povestesc. Printre locuitorii acestor două împărății, există multe personaje importante, ce poartă titluri de noblețe, dar, din păcate, și ele, și ținuturile lor sunt invizibile pentru noi. Am putea să le vedem doar cu ajutorul unor ochelari speciali, numiți „crizantene“, dar care nu se găsesc de cumpărat nicăieri. Da, chiar așa le zice – c‑r‑i‑z‑a‑n‑t‑e‑n‑e, nu e nicio greșeală – la fel ca denumirea florilor, dar cu n în
loc de m.

Una dintre împărății se numește Împărăția Fericirii, iar cealaltă, Împărăția Nefericirii. Mai‑marii celor două împărății se războiesc pentru sufletul fiecărui copil, încercând să îl atragă să locuiască într‑una sau în cealaltă dintre împărății. Acest conflict a existat mereu între ele, și continuă și azi. Mai precis, doar Împărăția Nefericirii duce lupte, pe când Împărăția Fericirii face tot posibilul să țină piept atacurilor și, astfel, copiii să se simtă bine.

Acum un an, mi‑a picat în mână singura pereche de crizantene și, înainte ca un greier neobișnuit de musculos să mi‑o smulgă, am putut să observ destul de bine cele două împărății. Atunci am văzut unde poate nimeri cineva când se simte nefericit și unde poate ajunge când e fericit. (…)

Mi s‑a părut foarte interesant să urmăresc cum se organizează și înarmează supușii din suitele celor două împărătese, Iubire și Ură. Dar să nu îți închipui că se războiesc pe un câmp de bătaie sau că se duelează cu săbii ori cu pistoale. Câte un reprezentant din fiecare împărăție se așază, pur și simplu, pe umărul unui copil, unul de o parte, celălalt de cealaltă parte. Amândoi vor încerca să se facă auziți și ascultați de copilul respectiv, fiecare îi va vorbi acestuia și va încerca să‑l influențeze. Așa se duce lupta.

Exact la fel s‑a întâmplat și cu Alex, un băiețel de șase ani…

(…) Prințul Încredere se așeză pe umărul stâng al lui Alex. Contesa Gelozie stătea pe umărul drept și nu înceta cu bombăneala:

‑ Uită‑te la mama ta, cum îi strălucește chipul când îl vede pe scumpul tău frățior, iar pe tine te ceartă mereu. Și țipă la tine! Dimineața, de cum se trezește, la el se duce mai întâi. Numai la el îi este gândul: oare a dormit bine, oare a mâncat… Pe tine te întreabă cum te simți?

Prințul Încredere începu să vorbească și el cu vocea sa caldă, mângâietoare:

‑ Vezi și singur că fratele tău e foarte micuț, nu poate supraviețui dacă mama ta nu are grijă de el. Același efort și aceeași atenție le‑a depus și cu tine când erai mititel ca el. De aceea ai crescut mare.

Contesa Gelozie sări ca arsă când auzi spusele prințului și vorbi cu și mai multă răutate la urechea lui Alex:

‑ Ei, da, „frățiorul tău e micuț și neajutorat“, bineînțeles, că așa se justifică părinții. Dar aceasta nu înseamnă că tu nu ești important! Ce dacă tu ești mai mare, ce‑i cu asta, tu nu ai sentimente? Tu nu suferi, tu nu plângi? Tu nu ai nevoie de mama ta? Iar când te comporți ca fratele tău cu speranța că vei primi ca el atenția mamei – hm, așa numita iubire –, ce se întâmplă atunci? NIMIC! Chestia nu e că tu ești mai mare, ci că nu ești destul de bun! Și nici destul de dulce! De aceea mama ta nu te iubește!

Ochii lui Alex se umplură de lacrimi care tremurau gata să i se scurgă pe obraz. Se simțea foarte tulburat. Gelozia îl făcea să nu gândească limpede, nu o mai putea suporta nici pe mama, nici pe fratele său mai mic. Se născu în el dorința să îi pedepsească pe amândoi, chiar și pe sine un pic pentru că nu e îndeajuns de dulce și drăguț. Dar prințul Încredere nu îl părăsi. Îi luă îndoiala în dragostea mamei și o puse în caleidoscop. De acolo apărură diferite imagini, întâmplări, amintiri: cum mama se îngrijește de micul Alex, cum îl ține în brațe, îl pupă, cum îi pregătește mâncarea preferată, cum îi citește o poveste la culcare, cum îl alină când e bolnav, cum îi scandează numele la competiția de karate și încă multe, multe situații de acest fel…

‑ Alex, zise prințul Încredere, mama ta petrece mai mult timp cu fratele tău pentru că el are nevoie de îngrijire și atenție deosebite. Ea știe că tu ești mai mare, oarecum independent, îți poți purta singur de grijă. Mama ta cea bună și dragă, cu siguranță, te va înțelege dacă îi spui că ai nevoie de ea, că nu te simți bine în ultimul timp. Alex, să știi că mama ta te iubește. E adevărat, acum îl iubește și pe fratele tău. Se prea poate să vă iubească într‑un mod diferit, dar cu aceeași putere. Prin faptul că ai un frate nu pierzi din iubirea mamei tale, pentru că în inima ei se găsește iubire cât pentru milioane de fii! Acum că ai un frate înseamnă că există încă o persoană pe lumea aceasta care te va iubi. Ai încredere!

Contesa Gelozie fierbea de mânie, căci Alex, deodată, încetase să o mai asculte. Ea tot bolborosea și bombănea, dar cuvintele ei se transformau în trandafiri – la fel ca acela de la brâul prințului Încredere. Contesa, îngrozită  de trandafirii care îi ieșeau pe gură, fu nevoită să tacă și să se întoarcă în Împărăția Nefericirii. (…)