Socialize

Facebook
Home » Institutii » Sindicate » Argumente strigate

Argumente strigate

Argumente strigate

De câte ori îl ascult, mă amuză textul reclamei la Faringosept: „vocea românilor s-a făcut auzită”. Ne tratăm cu onorabilul brand farmaceutic românesc, pentru că vocea noastră emisă „din bojoci” s-a auzit şi se aude fizic la tot pasul. De aproape un sfert de secol, după revoluţia anti-Ceaşcă, ne-am câştigat ca popor şi ca individ dreptul de a striga. În piaţă, la cozile de la primărie sau de la promoţiile de sezon, în trafic, la şedinţele specific mioritice, unde toată lumea vorbeşte, nimeni nu ascultă, apelăm la creşterea volumului de voce peste cea a interlocutorului. Nu mesajul contează, ci sporul de decibeli pe care îl obţinem. De ce ne-am mira atunci că nimănui nu-i pasă ce spune „vocea românului”? Peste expresia vox clamantis in deserto, sugerând consistenţa cuvintelor ce pregăteau calea Domnului, se suprapune azi un patent ro­mânesc al deri­zoriului. Dacă tot nu ne ascultă nimeni, măcar ne ale­gem cu strigatul. O fi strategie de coping sau dimpotrivă, de procurare a adrenalinei? Nimeni nu ştie de fapt cu ce se alege şi cu ce rămâne. Cu strigatul.

Acum sper să nu creadă nimeni că strigăm fără să ne doară. Doar că nimănui nu pare să-i pese. Totuşi, cândva, peste ani, mulţi sau puţini, urmaşii noştri de breaslă ne vor putea acuza că nu ne-am strigat la vreme argumentele disperării. O disperare care va fi şi a lor. Şi atunci strigăm, strigăm cu conştiinţa zădărniciei, apoi ne întoarcem la tăcerea zilnică şi aşteptăm următoarea strigare.

 

Prof. Vladimir POP,

Membru al Biroului Operativ al SLIP Cluj