Socialize

Facebook
Home » Actualitatea » Avem auxiliare didactice, băieți, avem auxiliare, băieți!

Avem auxiliare didactice, băieți, avem auxiliare, băieți!

Auxiliare scolarePrin forța împrejurărilor mi-a fost dat să intru, zilele acestea, în contact cu cadre didactice din toate regiunile țării: din mediul urban și rural, care predau în grădinițe și la clasele primare. Rareori, în destul de lunga mea activitate, mi-a fost dat să simt o atât de mare oboseală în glasul și comportamentul celor cu care am intrat în contact. Oboseală, furie, neputință, lehamite și atât de românescul fie ce-o fi, asta e!

Consider inutil să înșir într-o frază, chiar de-ar fi scurtă, problemele care au dus la o așa stare de spirit a cadrelor didactice. Le știm atât de bine cu toții, de peste 20 de ani, încât ni s-ar părea aproape nefiresc ca ele să nu mai existe. Cum la noi musai ca peste pupăză să se pună și-un colac, în grădina atât de neplivită a învățământului nostru se înalță mândră, stufoasă, aiuritoare chestiunea auxiliarelor didactice. O fi buruiană, o fi floare, n-are importanță: e o problemă. Destul de spinoasă, de vreme ce în ultimele două săptămâni auzi și când vrei, și când nu vrei despre mafia manualelor, baronii manualelor, fraudă, evaziune fiscală pe piața auxiliarelor. Presa vuiește, ministerul ține isonul, primul ministru întărește. Aproape că am început să-i consider niște îngerași pe băieții aceia care, amestecați printre cumpărătorii din piețe, șoptesc profesionist: }igări, băieți, avem țigări, băieți! Și când intru în vreo școală mă aștept să răsară de printre copii și profesori vreun „mafiot” care să-mi cânte calm în ureche: Auxiliare didactice, băieți, avem auxiliare, băieți! Logica îmi spune cam așa: dacă fumătorii, prin viciul lor, încurajează contrabanda cu țigări, copiii, părinții și cadrele didactice, prin „viciul” lor, încurajează contrabanda cu auxiliare didactice. Ceea ce înseamnă favorizarea infractorului, nu? Ce să faci să nu-i favorizezi pe infractori? Fumătorii să se lase de fumat (Doamne-ajută!), iar copiii de studiat (Doamne ferește!)…

Am mai spus-o și cu altă ocazie, auxiliarul didactic este menit să sprijine copilul în activitatea de învățare, care se desfășoară pe baza unui manual. Dacă un auxiliar ar înlocui manualul, nu s-ar mai numi așa: ar deveni el însuși manual. Poate vi se pare un joc inutil de cuvinte. Nu e așa. Sub numele de manual au fost puse la grămadă, în ultima vreme, tot soiul de publicații: caiete, culegeri, broșuri… E suficient să răsfoiți presa ori să ascultați știrile ca să vă convingeți despre existența acestei confuzii. Mafia manualelor, ziceți? Asta înseamnă că Ministerul Educației favorizează infractorul, pentru că el, ministerul, evaluează, aprobă și cumpără manualele produse de „mafioți”.

Baronii manualelor? (Un titlu nobiliar a devenit în țara asta sinonim cu infractor.) Înseamnă că ministerul însuși i-a uns baroni pe cei care produc manuale. Hai să fim serioși! Problema nu e la editurile care au câștigat niște concursuri de manuale. Să nu spuneți acum că și acele concursuri au fost organizate în stil mafiot! Problema este incoerența și inconstanța reformelor nesfârșite din educație. Cadru legislativ pentru reglementarea pieței de carte școlară există cât să dăm și la alții. Dar și în chestiunea contrabandei cu țigări avem legislație cât cuprinde. Și? Fiecare își vede de treaba lui. Spune ministerul „Inspectorii școlari nu se vor implica în distribuția auxiliarelor didactice”? Spune. Foarte mulți dintre ei chiar nu o fac. Alții nu se implică direct, dar ce se întâmplă cu cadrul didactic care nu are la oră auxiliare didactice semnate de inspectorii autori? Multe cadre didactice mi-au spus ce se întâmplă. În sfârșit, sunt și unii inspectori care recomandă cu o „duioasă” căldură doar anumite titluri. Atât de duioasă e recomandarea, încât devine normă. Ce dacă acele titluri nu se leagă nicicum de vreunul dintre manualele aprobate? Se spune, tot în ultima vreme, că achiziția auxiliarelor didactice e obligatoriu a se face cu acordul părinților. Corect. Părintele își dă acordul să se cumpere sau să nu se cumpere. Atât. El nu știe ce fel de auxiliar e potrivit pentru manualul după care învață copilul lui. Profesorul alege. După conținut. Și fără ingerințe și „recomandări”. Așa ar trebui. Una dintre prioritățile noului an școlar, spune tânărul nostru ministru, este inspecția la clasă. Când va ridica din sprâncene a dezaprobare cel care face inspecția? Atunci când va vedea pe banca elevului un Abecedar și caietul care se leagă strâns de el, ori când va vedea un Abecedar și un caiet semnat de autori și edituri care nu au absolut nicio legătură cu acel manual, dar au… spate? E foarte probabil să aud un răspuns ca acesta: ca să ieșim din impas, nu mai cumpărăm niciun auxiliar. Păi, aici nu e ca și cum te-ai lăsa de fumat ca să nu favorizezi un infractor. Un caiet nu e un pachet de țigări, iar ministerul e obligat să plivească mai cu atenție prin grădina lui. Altfel, mâine-poimâine auzim prin ograda școlii: Auxiliare didactice, băieți, avem auxiliare, băieți!

Nicolae PLOSCARIU