Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Avem speranțe într‑un ministru care să gestioneze avaria din învățământul preuniversitar“

„Avem speranțe într‑un ministru care să gestioneze avaria din învățământul preuniversitar“

Interviu cu prof. Lucia Maria Cojocaru, președintele Sindicatului Liber al Învățământului Preuniversitar Clujean


Stimată doamnă președinte Lucia Cojocaru, federațiile sindicale din educație își manifestă, în ultima perioadă, îngrijorarea cu privire la faptul că MEN intenționează să taie mii de posturi în învățământ, la nivel național. Săptămâna trecută, reprezentanții angajaților din educație s‑au întâlnit la București pentru a discuta această situație cu ministrul interimar Rovana Plumb. Cu ce rezultate, din punctul dumneavoastră de vedere?

Sindicatele din învățământul preuniversitar au tras întotdeauna semnale de alarmă cu privire la starea învățământului din România. Prin Ordinul 4884/2018, ministrul demisionar V. Popa, care deja bulversase întregul sistem crescând gradul de birocrație în unitățile de învățământ, a încercat să dea învățământului preuniversitar lovitura de grație, desființând 4.000 de posturi. În urma întâlnirii de care vorbiți, noul ministru interimar al educației, Rovana Plumb, ne‑a asigurat că OMEN nr. 4884/2018 nu va produce efecte în sensul disponibilizării de personal. Nu a anulat ordinul, așa cum am cerut, ci a emis un nou OMEN, cu nr. 5282/2018, cu o nouă grilă, prin care 1.336 de posturi din 11 județe nu vor fi desființate, iar pentru restul de posturi, până la 4.000, nu credem că vor fi alte modificări. Oricum, această rectificare adusă ordinului emis de ex‑ministrul V. Popa demonstrează că acel comunicat de alarmă, cum i‑ați spus, pe care l‑au dat federațiile din învățământ nu a fost o dezinformare, cum a pretins MEN, ci că, într‑adevăr, colegii noștri urmau să fie disponibilizați, iar obiceiul de a emite orbește ordine de ministru, fără consultarea sindicatelor, nu poate produce decât bulversări în sistem.

Ce efecte ar avea această măsură, acum, la început de an școlar, în condițiile în care inspectoratele școlare ceruseră suplimentări de posturi, știut fiind că sistemul suferă, oricum, de lipsă cronică de personal?

Să sperăm că nu va mai fi cazul. Normele și posturile urmau să fie reduse începând cu data de 1 septembrie 2018. Disponibilizările vizau atât personalul didactic de predare, cât și cel didactic auxiliar și nedidactic, la toate aceste categorii personalul fiind oricum insuficient atât în învățământul de masă, cât și în învățământul special și CJRAE. Prin rectificarea ordinului dat de Popa am scăpat dintr‑o mare mizerie nu numai noi, angajații din învățământ, ci și ordonatorii de credite și angajatorii. De fapt, prin respectivul ordin se arunca pisica în curtea inspectoratelor și a directorilor de unități, aceștia fiind obligați să încalce legea, întrucât persoanele care ocupau normele ce urmau a fi reduse lucrează deja de la 1 septembrie 2018 în baza unui contract individual de muncă. Apoi, tocmai pentru că învățământul nu mai este un domeniu de muncă atractiv pentru tineri, nu era momentul să reducem acum atâtea posturi, pentru că tinerii ar fi fost primii vizați, conform unei stupide legi nescrise despre ultimul venit, primul plecat.

De ce credeți că ar fi vrut Ministerul Educației Naționale așa ceva? Pe surse se vorbește că nu ar mai fi bani pentru plata salariilor, guvernul neputând susține majorările salariale de anul acesta.

Se repetă mereu, obsedant, că nu sunt bani, dar problema a fost diabolic premeditată. Creșterile de salarii în condițiile în care costul pe elev a rămas același creează mari probleme gestiunii bugetare din școli și afectează în ultimă instanță calitatea muncii la clasă. Este clar că MEN nu primise bani suficienți pentru finalizarea celui de‑al patrulea trimestru financiar și a primit ordin să facă economii, pe căi mai mult sau mai puțin legale. Deocamdată, doamna ministru interimar Rovana Plumb ne‑a asigurat că sunt bani și se vor mai primi, în urma rectificării bugetare din noiembrie, pentru plata salariilor angajaților din învățământul preuniversitar. Asta nu înseamnă că sindicatele nu rămân în gardă, pentru că nu numai neplata, dar și întârzierile la plata salariilor ne afectează, știut fiind că debutanții, dar și alte cartegorii de personal didactic și nedidactic trăiesc de la un salariu la altul.

Care este, în prezent, starea învățământului clujean? Există deficit de personal sau de unități de învățământ?

Oficial, nu există deficit de unități de învățământ, nici de personal, dar, de exemplu, situația personalului nedidactic este și la noi dezastruoasă ca volum de muncă, nu doar ca salarizare. Femeile de serviciu, personalul de întreținere sau cel de la cantine și cămine școlare prestează, în mod constant, activități peste norma de muncă le­gală. Singura soluție ar fi deblocarea posturilor în aceste sectoare. Nu stăm foarte bine nici la personalul didactic de predare. Ca să păstrăm normele și posturile, în mediul urban și nu numai se lucrează la maximum de efective la clasă, la toate ciclurile de învățământ, iar asta afectează calitatea procesului instructiv‑educativ. Nu se aprobă suplimentări de clase până la apariția nu se știe când a unui nou plan de salarizare.

Sunt mulțumite cadrele didactice clujene cu noile salarii?

Nu am auzit pe nimeni să spună că ar fi mulțumit cu noile salarii, iar acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică de 10% pentru personalul didactic de predare din decembrie 2018 nu va reduce din nemulțumiri, iar în promisiunile de maximizare a grilelor din Legea 153 până în 2020 sau de deblocare a sporurilor până în 2019 nu avem motive să credem. Momentan ne preocupă și am făcut demersuri legate de neclaritățile și blocajele din EDUSAL care afectează situaţiile salariale ale infirmierelor, personalului didactic auxiliar din CJRAE, secretarilor, contabililor și ale întregului personal nedidactic. Ei sunt prima urgență.

Noul an școlar a venit la pachet cu demisia ministrului Valentin Popa. Avem, în prezent, al 26‑lea ministru din ultimii 28 de ani și se pregătește cel de‑al 27‑lea. Cum vi se pare această situație, doamnă președinte?

Singurele perioade relativ faste pentru învățământ au fost cele de stabilitate la nivel de protofoliu ministerial. Probabil că nu vom mai prinde curând densitatea de reforme din timpul Cabinetului Marga, dar avem speranțe într‑un ministru care să gestioneze cât de cât avaria din învățământul preuniversitar. Ne interesează relația ministrului cu sindicatele, pentru că noi suntem pentru minister principalul canal de feed‑back. De la inspectorate, ministerul va primi întotdeauna asigurări că totul merge strună, că toate problemele au fost rezolvate. Din punctul de vedere al relației cu sindicatele, dar și al comunicării cu alți parteneri educaționali, prestația ministrului V. Popa a lăsat de dorit, ca să nu spunem mai mult. De aceea ne dorim un ministru mai cooperant, mai receptiv la problemele reale și numeroase din sistemul de educație și, desigur, mai bătăios în privința finanțării învățământului, pentru că de la subfinanțare pleacă toate derapajele.

Vom avea, se pare, o nouă lege a educației. Sunteți optimistă, stimată doamnă președinte?

Nu‑mi dau seama. Deocamdată, nici Legea nr. 1/2011 nu se aplică integral și corect. O nouă lege a educației presupune consecințe juridice și sociale care trebuie mai întâi estimate. Cunoaștem componența Consiliului consultativ numit de ministrul V. Popa să elaboreze un nou cadru legislativ. Nu avem reproșuri punctuale în această privință. Sunt academicieni, experți în științe educaționale, colaboratori din țările occidentului european, mai ales din Franța, dar și din lăudata Finlandă. Ca invitați permanenți la lucrările consiliului au fost acceptați și cei trei președinți de federații sindicale din învățământ, dar avem bănuiala că nu interesează pe nimeni ce schimbări ne‑am dori, mai exact ce schimbări în sistem și‑ar dori profesorii. Probabil că schimbările se vor face din nou peste capul lor. Lucrările consiliului stagnează în acest moment. Așteptăm un proiect, măcar un draft, supus consultării publice, care, dincolo de generalități îmbrăcate în vorbe frumoase referitoare la finalități și obiective, să conțină prevederi ferme legate de finanțare, de statutul profesorului, de ieșirile ocupaționale ale absolventului.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU