Socialize

Facebook
Home » Noutati » Bunul-simț din jurul școlii

Bunul-simț din jurul școlii

Bunul-simt din jurul scoliiÎn toiul pregătirilor pentru noul an școlar, mi-am reamintit o statistică de prin vacanța de primăvară trecută, ținând inclusiv de igienă, de pericol și de siguranță pentru elevi – într-un cuvânt, de bunul-simț din jurul școlii. Era o inventariere amănunțită a câinilor strânși de pe străzi, adoptați, sterilizați, vaccinați, întorși de unde au fost ridicați, inventariere care cuprindea și o referire la solicitări din partea unui număr de școli. Adică serviciul public specializat a difuzat către unitățile de învățământ o adresă multiplicată (nu contează în câte exemplare), prin care acestea erau invitate(?!) să spună dacă au nevoie să le scape de câini cei angajați s-o facă. Unele unități au răspuns. Altele nu. Câteva chiar s-au opus unei asemenea intervenții. Cine a transmis informația probabil că a avut intenția lăudabilă de a se exprima îngrijit, însă, după câtă limbă română și câtă comunicare o fi învățat, nu a produs decât o involuntară adaptare după „Prețioasele ridicole”, de Molière, spunând ceva în sensul că, în situația în care prezența animalelor este considerată un risc la adresa copiilor, unitățile de învățământ să comunice, pentru a se putea interveni. Cum ar veni, școlarii, preșcolarii, cadrele didactice, părinții și atâția alți oameni care au treabă în unități de învățământ sunt ocrotiți doar la cerere, nu necondiționat, așa cum este firesc, în virtutea unor norme de sănătate, de trai civilizat, de relații contractuale.

În mod normal, protejarea copiilor de școală și a celor de grădiniță și securizarea unităților și a instituțiilor de învățământ, în general, nu trebuie să însemne ceva discutabil, opțional, oferit numai în măsura solicitării. De la sine, fără vreo condiționare și fără vreo excepție în privința unităților de învățământ, autoritățile locale – solicitate sau nu – ar trebui să aibă între îndatoririle lor și asigurarea unui mediu curat, sănătos, sigur pentru copii, în calitatea acestora de elevi sau de preșcolari. Primarii se laudă (unii, cu îndreptățire) cu atâtea câte fac pentru școli și pentru grădinițe – curățenie, renovare, autorizație sanitară, mobilier, after school, teren sintetic, pază, susținere pentru unele competiții și spectacole, ceva rechizite și ghiozdane, ceva premii în bani ori sub formă de tabere. Foarte bine ar fi dacă aceiași primari (și consilierii, și serviciile administrațiilor locale) s-ar ocupa cel puțin cu aceeași grijă și de drumul spre și de la școală și grădiniță, ca și de zona imediat exterioară acestor unități de învățământ. Copiii merg, zi de zi, pe alei dintre blocuri, o taie prin parcuri, prin parcări și prin ganguri dintre scări de bloc. Uneori au de ocolit pe partea carosabilă șanțuri, gropi și canale deschise în trotuare sau mașini parcate aiurea. Poate au și de traversat intersecții cu semafoare care nu funcționează sau care, parcă și mai rău, au câte un bec ars, încât nu se vede dacă sunt pe verde sau pe roșu. Destule eleve, studente, doamne profesoare și învățătoare au de înfruntat, în drumul spre și dinspre școală, vulgaritățile îndreptate spre ele de câte unii care populează lumea pestriță a celor care își atribuie un ascendent asupra trecătorilor pe stradă, pe motiv că ei nu sunt trecători, ci un fel de stăpâni, din moment ce chiar își petrec o bună parte din timp în stradă – băieți de pe șantiere, vânzători la tarabe și la gherete, taximetriști, paznici de pe la ușile magazinelor, de pe la porțile instituțiilor. Va veni vremea urâtă, cu bălțile și cu noroaiele aferente, înmulțite, ca în urma unei întoarceri spre zorii urbanizării, în orașele veșnic răscolite de șanțuri în care se îngroapă cabluri, precum și de bordurile, pavajele și liniile de tramvai care se înlocuiesc. În aceste condiții, apare ca iminent pericolul ca școlari, preșcolari, cadre didactice să ajungă la școală ori la grădiniță cu îmbrăcămintea și cu încălțămintea stropite. Or, și elevii, și preșcolarii, și cadrele didactice se îndreaptă zi de zi către o activitate publică, în care modul de prezentare în fața celorlalți (îndeosebi curățenia) are o importanță deosebită. Peste toate se adaugă faptul că se scurtează ziua și, foarte curând, mari și mici vor merge spre școală și spre grădiniță când încă nu s-a luminat de ziuă, ceea ce crește considerabil greutatea drumului, sporirea inconvenientelor. Dă bine – și e firesc – să preocupe asigurarea drumului zilnic al copiilor din cine știe ce zone, care au de mers kilometri întregi până la școală. Însă e de luat aminte că un fel de aventură cotidiană înseamnă și străbaterea orașului, mai ales cu noaptea-n cap, târând ori cărând un ghiozdan de câteva kilograme.

La toate acestea primarii și serviciile locale din subordine ar fi bine să se gândească serios și pe toate să le aibă în vedere la derularea măsurilor pregătitoare pentru noul an școlar. Abordând situația unităților de învățământ în această etapă, ministrul Educației Naționale, Remus Pricopie, aflăm că „le-a transmis inspectorilor școlari să colaboreze cu autoritățile locale”. Dincolo de rutina unei astfel de cerințe, într-un asemenea moment, este de reținut necesitatea activării a ceea ce, de multe ori, rămâne la stadiul dezideratului – legătura dintre școală și comunitate.

 

Florin ANTONESCU