Socialize

Facebook
Home » Noutati » Căpșunari gradul I

Căpșunari gradul I

Capsunari de gradul I

Ca orice lucru bun, și vacanța are un sfârșit. Mai devreme decât și-ar fi dorit mulți! Vacanța de vară 2013 a fost realmente un moment de respiro. Suficient pentru instaurarea necesarei detașări, care permite analiza cu luciditate a evenimentelor dintr-un alt an școlar dificil.

Ce a fost a fost! Nu ne putem întoarce în timp și nu putem șterge petele de pe imaginea școlii. Se pot desprinde însă concluzii care să conducă la îmbunătățirea unui sistem așezat mereu în calea criticilor, justificate sau nu. Pot fi identificate pârghii, la îndemâna guvernanților, care permit revenirea lucrurilor pe făgașul normal. Redobândirea prestigiului școlii românești este încă posibilă. Încheierea crizei este un excelent prilej pentru reașezarea structurilor sociale, pentru redefinirea rolurilor și competențelor. Ar fi cazul!

Scandalurile din anul școlar precedent, artificiale sau reale, exagerate sau nu, arată limpede vulnerabilitățile unui sistem „susținut” în ultimele decenii exclusiv de partidele aflate în Opoziție.

Câte ceva s-a mai reparat. Sentimentul unei stabilități relative prinde contur. Și totuși! Noianul de lucruri ce trebuie îndreptate amenință sistemul, asemenea unui aisberg. Pesimiștii spun că nu mai e timp. Optimiștii spun că… e prea puțin!

Între timp, rezultatele la examenele naționale au fost ceva mai bune decât anul trecut. Motivele nu sunt încă extrem de clare. Nici trendul nu e stabilit. Asemenea procedurilor aplicate în analiza economică, e nevoie de mai multe confirmări pentru validarea ieșirii din recesiune. O promovabilitate mai mare cu aproximativ 10% nu e suficientă pentru a compensa daunele de imagine produse de elevii duși cu duba, arestarea celor care au strâns fondul clasei și a directorului unui liceu. Anchetarea unui profesor acuzat de luare de mită se înscrie – până la un punct – în normalitate. Dar acțiunea polițiștilor, de ridicare a candidaților la examen cu autobuzul, este la limita absurdului. În mod normal, regulamentele și metodologiile de examen ar trebui să funcționeze fără implicarea Parchetului. Elevii care copiază sunt eliminați din examen sau, în timpul școlii, sunt sancționați prin scăderea notei la purtare. Nu le face nimeni percheziție corporală! Dacă vrem să schimbăm regulile și poliția nu are altceva de făcut, e simplu. Poate fi instalată câte o dubă la intrarea în fiecare școală cu ocazia lucrărilor scrise…

Reglementarea strică a acestor situații trebuie făcută de urgență. În mai puțin de o săptămână, profesorii vor reveni la școală. Pentru elevi noul an școlar va începe în 16 septembrie. Până atunci cuvântul magic „vacanță” e pe buzele tuturor. Și va mai fi câteva săptămâni. Se vor schimba impresii, se vor spune povești și se vor arăta poze.

De petrecut vacanța și-a petrecut-o fiecare cum s-a priceput sau cum i-a permis bugetul. Aprecierea este valabilă deopotrivă pentru elevi și pentru profesori. Unii au stat acasă, „preferând” ieșirile la iarbă verde și băile la ștrand. Alții au plecat la țară, la rude. Nu au lipsit excursiile în străinătate. Cu taberele a fost ceva mai complicat. Lanțul evenimentelor nefericite înregistrate în ultimii ani a diminuat interesul pentru acest gen de turism.

Fără să existe date concrete, cuprinse într-un document oficial, putem constata că numărul cadrelor didactice care și-au petrecut concediul în afara țării a crescut. Statisticienii ar fi tentați să concluzioneze că fenomenul demonstrează o creștere reală a veniturilor cestei categorii sociale. Noi știm însă adevărul! Destinațiile preferate ale profesorilor au fost – și în acest an – Spania, Italia, Germania. Regiunea Halva (culturile de căpșuni) a fost mai interesantă decât Costa Brava. Zona Brandenburg (culturi de sparanghel) „a eclipsat” Hamburgul și Garmisch-Partenkirchen, iar în Italia au fost preferate hotelurile de la Adriatică.

Din păcate, turismul practicat de profesorii români nu are nimic de-a face cu relaxarea. Sărbătorirea unor evenimente „prin muncă” s-a translatat de la regimul socialist într-un regim în care salariul unui profesor gradul I nu este suficient pentru a asigura închiderea pe zero a bugetului familial. Cheltuielile făcute iarna cu încălzirea, ratele la bănci pentru susținerea copiilor studenți și multe altele nu încap în cei 400 de euro (dacă au gradul didactic I) primiți lunar de la Statul român.

În consecință, fericiți sunt cei care găsesc de lucru două luni în străinătate, de unde se întorc cu aproximativ 2000 de euro (leafa lor pe aproape o jumătate de an!!!). Ceilalți, care nu pot sau nu au găsit conexiunile necesare… ghinion! Vor continua să muncească așteptând ca cineva să sesizeze odată inechitățile induse de o lege a salarizării aberantă. Vor aștepta să se termine explicațiile despre coeficienți sustenabili negociați cu organismele internaționale și să se ajungă la momentul în care cei pe care i-au votat vor acționa.

Ierarhiile stabilite cu justificări absurde s-au prăbușit ireversibil în momentul în care corupția unor judecători a ieșit la suprafață. S-a demonstrat că salariile amețitoare conduc uneori la șpăgi amețitoare și la nimic altceva, în absența unei educații adecvate.

Dar nimeni nu pare a se sinchisi de această stare de lucruri.

 

Ioan ARDELEANU