Socialize

Facebook
Home » Interviuri » „Colegiul Naţional Mihai Eminescu a fost, este şi va fi una dintre cele mai importante şcoli ale învăţământului românesc”

„Colegiul Naţional Mihai Eminescu a fost, este şi va fi una dintre cele mai importante şcoli ale învăţământului românesc”

colegiul-mihai-eminescuInterviu cu prof. Ioan Pop, directorul Colegiului Naţional Mihai Eminescu, din Satu Mare

Domnule director, aproape patru sute de ani de activitate este o vârstă ameţitoare pentru o instituţie de învăţământ românesc. Cum a rezistat această şcoală de elită trecerii timpului şi ce a reprezentat ea pentru învăţământul românesc?

Da, mai precis 380 de ani de când este şcoală. A fost înfiinţată în anul 1634, de către călugării iezuiţi, ca şcoală catolică, în timp a devenit liceu, mai precis Liceul Superior Catolic Regesc de Stat, iar în 1919 devine primul liceu românesc din Satu Mare, cu numele poetului naţional. Limba de predare devine limba română, dar existau şi clase cu predare în limba maghiară. Nu este cea mai veche şcoală sătmăreană. La 1610 a luat fiinţă şcoala reformată, astăzi Colegiul Naţional Kolcsey Ferenc.

Nu era şcoală românească. Limba de predare era latina, apoi maghiara, apoi germana, dar elevii de etnie română studiau în această şcoală avându-se în vedere că erau de religie greco-catolică. A fost o şcoală puternică, susţinută de către biserică, comunitate şi stat, unde au predat de-a lungul anilor profesori remarcabili veniţi din imperiu şi apoi, după Marea Unire, când şcoala devine românească, un corp de profesori români aduşi din Regatul României, localnici şi nu numai, care şi-au făcut datoria uneori cu mari sacrificii.

Când a fost introdusă limba română ca disciplină de predare?

Pentru elevii români, în anul 1859, după mari zbateri ale unor intelectuali români care s-au sacrificat luptându-se pentru afirmarea şi promovarea limbii şi culturii noastre. Cel care s-a luptat pentru introducerea limbii române ca disciplină de studiu a fost Petru Bran, protopopul greco-catolic al oraşului, preot, profesor, filosof, scriitor, care a făcut mari sacrificii pentru predarea acesteia elevilor etnici români. Este cel care a înfiinţat şi biblioteca şcolară a şcolii, care astăzi îi poartă numele, numărând peste 55 de mii de volume. El a fost cel care la 1868 îl examinează, la bacalaureat, pe Ioan Slavici, care şi-a susţinut examenul în această şcoală. După el limba română a fost predată de către Vasile Lucaciu, una din marile personalităţi ale românilor transilvăneni.

În semn de preţuire şi respect pentru aceste două mari personalităţi am aşezat în şcoală busturile lor la loc de cinste.

Era cea mai importantă şcoală, alături de cea reformată, unde studiau cei mai buni tineri ai comunităţii. În oraş nu era învăţământ superior, deci era nivelul cel mai înalt de educaţie. De remarcat că la 1905 oraşul avea cinci licee, pe lângă şcolile primare. Satu Mare era cunoscut ca „oraşul şcoalelor”.

În perioada interbelică, apoi în cea postbelică, în acest liceu studiau şi elevii evrei, avându-se în vedere că Satu Mare avea înainte de război o puternică comunitate evreiască, de circa 23.000 de locuitori, din care peste 18.000 au fost deportaţi, găsindu-şi sfârşitul în lagărele naziste. Şi aceşti foşti elevi care au supravieţuit, când se întorc la şcoală, sunt plini de emoţie şi vorbesc cu admiraţie şi recunoştinţă despre şcoala lor, despre profesorii lor.

De ce „Eminescu”, domnule director? Mi se pare o întrebare firească.

Unitatea noastră este prima şcoală din România care poartă numele marelui nostru poet Mihai Eminescu (începând din anul 1919). A luat fiinţă prin hotărârea Consiliului Naţional Dirigent de la Cluj, cel care administra Transilvania după Marea Unire. Prin acest decret, peste 20 de licee de stat din Imperiu se transformă în licee româneşti, altele se înfiinţează, primind nume ale personalităţilor româneşti.

În monografia şcolii editată în anul 1994, la pagina 41, se precizează: „Edificiul liceului construit în 1912 a fost preluat de statul român prin împuterniciţii săi ş…ţ. Protocolul de predare-preluare are loc la 13-14 iulie 1919. Prin acest act se pune capăt Gimnaziului regesc catolic din Satu Mare şi se creează Liceul românesc cu numele celui mai strălucit poet naţional, Mihai Eminescu, eternul simbol al spiritualităţii noastre. Prestigiosul aşezământ a fost botezat cu bună ştiinţă Liceul «Mihai Eminescu», pentru ca poetul să rămână întipărit în memoria urmaşilor pentru veşnicie, ca cea mai măreaţă figură a poeziei, a culturii româneşti, pe care să o poarte în inima sa fiecare elev şi profesor slujitor al acestui aşezământ, iar instituţia să fie cel mai de seamă pilon şi focar de cultură românească în partea de nord-vest a ţării”.

La loc de cinste, în holul de intrare, în anul 1924, este aşezat bustul patronului spiritual al şcolii. La fel, în faţa clădirii, în anul 1959, este amplasat bustul din bronz al marelui poet naţional. În şcoală sunt însemne ce dovedesc preţuirea multor generaţii de „eminescieni” faţă de Mihai Eminescu.

Superba clădire a colegiului întăreşte imaginea de şcoală de prestigiu pe care şi-a consolidat-o în timp. Cui aparţin planurile acestei adevărate capodopere arhitecturale?

Clădirea şcolii sătmărene care poartă azi numele marelui poet naţional Mihai Eminescu, foarte modernă în perioada construirii, datează din 1912. Clădirea şcolii este concepţia arhitectului austriac Kotál Henrik. Din anul 1912, pe peretele exterior al clădirii, înainte de intrarea în clădire, există o placă ce specifică acest lucru. Kotál Henrik, arhitect austriac, a locuit în Budapesta. Pe placă, în limba maghiară, există următorul text: KOTÁL HENRIK épitész; LICHTSCHEIN LAJOS fömérnök; ellenörzése mellet épitette; SZÉKELY MARCELL épitömester. Traducerea textului descifrează că edificiul a fost realizat după proiectul constructorului Kotál Henrik, sub directa supraveghere a inginerului şef Lichtschein Lajos şi a maistrului constructor Székely Marcell, în stil seccesion. Pe frontispiciul de la intrare sunt patru basoreliefuri în piatră reprezentând tot atâtea lecţii: Lecţia de literatură, Lecţia de ştiinţe, Lecţia de retorică şi filozofie şi Lecţia de muzică şi arte. Clădirea a fost reabilitată în 2009 cu fonduri locale şi guvernamentale, căpătându-şi frumuseţea anilor de început de secol XX.

Nu vreau să revenim în prezent înainte de a ne spune câte ceva despre marii absolvenţi ai Colegiului pe care îl conduceţi.

De-a lungul existenţei sale, prin acest liceu au trecut tineri care au devenit personalităţi remarcabile. Lista oamenilor importanţi este extrem de lungă. În monografia şcolii sunt evidenţiaţi sute de absolvenţi care au cel puţin titlul de doctor în ştiinţe, alţii sunt oameni de cultură, mulţi desfăşurându-şi activitatea în mediul academic.

Aş aminti numele domnului Augustin Ştrempel, absolvent în promoţia 1947, care peste 45 de ani a fost la Biblioteca Academiei, iar un număr însemnat de ani directorul general al acesteia, fiind membru de onoare al Academiei Române. Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai. Aici a studiat scriitorul Simion Pop, ziaristul Viorel Sălăgean, un număr impresionant de profesori universitari, unii cu responsabilităţi foarte mari, diplomaţi, artişti, muzicieni.

Calitatea, valoarea actului educaţional a fost, înţelegem, motorul acestei şcoli. Care este, în opinia dvs. de director şi cadru didactic, formula calităţii în Educaţie, aşa cum se vede aceasta din perspectiva CN M. Eminescu?

Adevărat acest lucru. Calitatea pleacă de la tradiţia acestei şcoli. Este o şcoală în care exigenţa actului de învăţare era şi este foarte mare. Corpul profesoral era extrem de exigent, dar era şi foarte bine pregătit şi este şi astăzi. Pentru noi contează extrem de mult tradiţia. Noi ştim ce a fost această şcoală de-a lungul timpului, ce a însemnat pentru elevi, pentru familiile lor, pentru comunitatea noastră. Fiecare generaţie de elevi şi de profesori a adăugat câte ceva la zestrea acestei comunităţi educaţionale. Fiecare dintre aceştia se responsabilizează în vederea obţinerii rezultatelor actului educaţional şi al devenirii fiecăruia dintre absolvenţii noştri. Există o tradiţie a revenirii generaţiilor de absolvenţi în liceu. Luna mai a fiecărui an este această perioadă. Elevii de azi îi aşteptă pe cei de ieri, pe colegii lor mai mari. Emoţiile sunt la fel de mari pentru toţi. Elevii de azi văd în revenirea aceasta respectul faţă de ce au acumulat aceşti absolvenţi aici şi că de aceea se întorc cu bucurie la întâlnirea cu lumea lor tânără, cu şcoala lor, cu profesorii lor ori urma acestora. Acest lucru îi obligă, îi responsabilizează pe actualii elevi la efort pentru educaţie, pentru performanţă, îi motivează pentru propria devenire. Cu mândrie şi cu responsabilitate aceştia, profesorii lor, noi toţi ne spunem simplu „eminescieni”.

Calitatea înseamnă lucrul bine făcut de fiecare dintre noi, profesori şi elevi. Ca profesor, să faci lucrurile în aşa fel ca fiecare elev să câştige ceva în devenirea sa. Să fii sprijinul lui în orice moment. Să găsească la tine exemplul modului de a gândi singur o problemă, de a căuta soluţii, de a o rezolva. Să înveţe de la tine lucrul bine făcut şi până la capăt. Să descopere în tine exemplul şi modelul de om, de cetăţean. Să fii mentorul lui. Este important ca la disciplina pe care o predai să-l faci să vadă partea instrumentală a acesteia. Adică „ce?” din ceea ce învaţă la disciplina ta îi va fi de folos în viaţă, în profesia lui, cu totul alta decât cele izvorâte din materia pe care o predai. Ca elev trebuie să fii conştient de importanţa unei bune pregătiri, de temeinicia acestui lucru, că şcoala este locul tău de muncă. Că aici trebuie să faci lucruri de calitate, că nu se admit rebuturi, că de activitatea ta depinde, pe mai târziu, succesul, confortul tău profesional şi nu numai. Tu trebuie să realizezi că satisfacţia muncii tale este aşteptarea profesorilor tăi, a familiei şi este răsplata ta pentru efortul lor.

După ce criterii vă ghidaţi în stabilirea ofertei educa­ţionale? Se racordează aceasta la învăţământul european?

Suntem un liceu teoretic cu profil real şi uman. În şcoală avem 930 de elevi. Avem cinci clase de profil real şi două de profil uman şi câte o clasă de gimnaziu pe fiecare an de studiu. Specializările sunt: matematică-informatică, ştiinţele naturii, filologie, ştiinţe sociale. Unele dintre aceste clase au statut de clase bilingv-engleză, informatică-intensiv, ceea ce corespunde nevoilor elevilor şi părinţilor. Acest lucru ne-a impus să asigurăm o bază didactică adecvată acestor nevoi. În oferta curriculară am prevăzut pregătiri pluridisciplinare ori transdisciplinare: multitouch, astrofizică, ştiinţe aplicate, dezbateri, aplicaţiile matematicii, IT, hermeneutică, oferte extrem de tentante pentru acei elevi care doresc depăşirea barierelor disciplinelor clasice. În ceea ce priveşte orele de IT, fiecare elev are la dispoziţie în timpul orei un PC de ultimă generaţie. Acest lucru este posibil datoriră efortului comun al părinţilor, autorităţilor locale, oamenilor de afaceri, care s-au mobilizat pentru asigurarea acestor condiţii. Nu întâmplător, anul acesta Olimpiada de Tehnologia Informaţiei s-a desfăşurat la Satu Mare, în mare parte la şcoala noastră. Doresc să menţionez că şcoala are la dispoziţie un laborator multitouch extrem de modern ca urmare a câştigării unui proiect naţional SIVECO, proiect iniţiat de către doamna profesoară Georgeta Cozma, de limba şi literatura română, care a antrenat şi lucrează cu un număr important de elevi şi profesori din toate ariile curriculare. Este un proiect transcurricular care antrenează mai ales elevii. „Construcţiile” lor în spaţiul virtual ar putea fi realitatea de mâine într-un viitor posibil. Credem că această activitate este un vârf al tehnologiilor educaţionale actuale şi probabil firescul educaţiei de mâine. Aproape fiecare sală de clasă poate deveni un spaţiu de muncă interactivă, dotată cu facilităţi multimedia adecvate.

Cu siguranţă, acest lucru este corelat cu educaţia din lume, nu numai din Europa. Parteneriatele cu şcoli similare din Franţa, Germania, Ungaria, Polonia, din ţară ne arată că educaţia noastră nu-i cu nimic sub nivelul partenerilor, ba în multe domenii educaţionale este peste aceştia. Mai avem o garanţie a lucrului bine făcut, şi anume feedbackul venit de la absolvenţii noştri care studiază în universităţi de prestigiu din Marea Britanie, Germania, Austria, Danemarca ori din ţară şi unde sunt apreciaţi pentru ceea ce au acumulat în liceul românesc, la şcoala noastră.

Vorbiţi-ne despre cadrele didactice ale colegiului, despre performanţele acestora, dar şi despre performanţele elevilor la competiţii naţionale şi internaţionale?

În acest moment avem circa 50 de cadre didactice, din care 42 cu gradul didactic I. Dintre aceştia, 9 sunt cu doctorat, iar doi sunt doctoranzi. Majoritatea au gradaţie de merit. Fiecare profesor este conştient că face parte dintr-un corp profesoral valoros, că munceşte la o şcoală de tradiţie şi că performanţa educaţională şi profesională este o valoare. Mulţi dintre aceştia sunt foşti elevi ai acestui liceu. Profesorii şcolii au scris monografia şcolii. Prima ediţie, scoasă în 1994, a fost făcută de către profesoara Lucia Munteanu şi profesor dr. Aurel Socolan, sub îndrumarea unui specialist, apoi în timp au fost aduse modificări care s-au finalizat cu o altă monografie, scrisă de către profesorii Rozalia Cosma, Gheorghe Cosma, fost elev, profesor şi director al şcolii, Ovidiu Pop, profesor de matematică, fost elev şi actual profesor, doctor în matematică, cel care are meritul de a contacta personalităţile momentului care au trecut prin şcoala noastră şi a completa această listă. Aceste preocupări vin din tradiţia interbelică a corpului profesoral al şcolii, când aceştia scriau, editau manuale şi publicaţii ori reviste pentru elevi, organizau activităţi culturale pentru ei şi pentru populaţie.

În ceea ce priveşte competiţiile şcolare, avem tradiţie. Anual, elevii noştri participă la competiţii de acest gen. În acest an şcolar au fost 836 de participări la concursuri la nivel judeţean, regional, naţional şi internaţional, unde elevii noştri au obţinut peste 140 de premii şi menţiuni. La faza naţională a olimpiadelor şcolare 49 de elevi din şcoala noastră au reprezentat judeţul, întorcându-se cu premii şi menţiuni ori premii speciale zece dintre ei.

De-a lungul anilor, elevii liceului nostru au obţinut premii la fazele naţionale ale olimpiadelor şcolare. Lista acestora este lungă şi creşte de la an la an. Începând din anul 1965 şi până azi s-a obţinut premiul I de către 25 de elevi. Remarcăm acei elevi care au reprezentat şcoala la etape superioare celor naţionale: Bândă Narcisa, medalia de argint la matematică la Balcaniadă; Matus Adrian, locul II la Olimpiada Internaţională de Limba şi literatura română; Vlad Bura şi Oana Perşa, astăzi studenţi la Medicină în Cluj-Napoca, au făcut parte din lotul lărgit al României pentru faza internaţională a Olimpiadei de Biologie. Vreau să subliniem faptul că elevi deosebiţi, cu rezultate la faza naţională a sesiunilor de referate şi comunicări de la istorie, biologie, cultură şi civilizaţie au luat premiul I. Echipa multitouch CNME, locul I SIVECO cu proiectul „Omul de la Pământ la Cer”, ceea ce i-a adus laboratorul multitouch. Lista rezultatelor este foarte lungă.

Pentru ce se pregătesc elevii de la CN M. Eminescu? Ce posibilităţi au pe piaţa muncii din ţară şi din străinătate?

În primul rând, pentru a deveni oameni, personalităţi puternice în comunităţile în care vor munci şi vor trăi. Vrem să fie lideri în aceste comunităţi. Lideri în sens profesional, în sens decizional şi chiar comunitar. Să fie buni cetăţeni, să iubească şi să respecte familia, tradiţiile, cultura, diversitatea, dar să nu uite de şcoala lor, de comunitatea lor, de ţara lor. Să fie buni şi mândri români. Fiecare elev al şcolii noastre vine aici cu gândul că va urma o facultate. Familia cu siguranţă doreşte la fel. A termina un liceu teoretic astăzi înseamnă a fi bine pregătit pentru a urma o facultate prestigioasă, în care să primeşti acele competenţe şi valori pentru a avea succes pe piaţa muncii, a obţine o poziţie care să-ţi ofere un confort şi un standard de viaţă adecvate pregătirii tale. Absolvenţii de profil real urmează cursurile universităţilor tehnice ori clasice, de medicină, farmacie din marile centre universitare din Cluj, Timişoara, Târgu Mureş, Oradea, Braşov, dar şi Bucureşti şi Iaşi. O bună parte dintre absolvenţii fiecărui an fac aplicaţii la universităţi de acelaşi profil în Marea Britanie, Austria, Germania, Danemarca, Franţa.

Dar foarte important este faptul că unii dintre aceşti absolvenţi astăzi sunt în Satu Mare, lucrează ca medici specialişti, economişti în bănci sau firme locale de succes, ingineri de top la firme rezidente în Satu Mare, în care fac cercetare tehnologică de vârf în domeniul electronicii aplicate. Sunt buni jurişti ori magistraţi care fac cinste şcolilor prin care au trecut. Ei sunt produsul şi mândria noastră.

Ce reprezintă pentru dvs. CN M. Eminescu? Cum e să conduci un asemenea colegiu?

Este o mare şcoală, de mare tradiţie. A fost, este şi va fi una din cele mai importante şcoli ale locului, ale regiunii, ale învăţământului românesc. Este o şcoală respectată în comunitate, în familiile sătmărene, de către autorităţi, dar şi de către celelalte şcoli. Fiecare elev de gimnaziu cred că are aspiraţia de a studia în această şcoală. Este o mândrie pentru fiecare familie care are un reprezentant în această şcoală sau a avut de-a lungul timpului. A fi profesor şi acum director într-o astfel de şcoală este o şansă, şi pentru mine a fost o şansă profesională extraordinară. Am devenit profesor în 1975, la Liceul Industrial Unio, şi aceea o şcoală de tradiţie a învăţământului tehnic. În 1982 am devenit profesor de fizică la această şcoală pe care o admiram. Am fost emoţionat. Ştiam ce dascăli are, ce elevi. A fost o mare provocare pentru mine. Sunt mulţumit că aici am găsit tot ceea ce a trebuit ca să am satisfacţii depline în plan profesional, alături de elevii şi de colegii mei. Aici am găsit personalităţi remarcabile ale învăţământului sătmărean şi nu numai. Am avut elevi care astăzi sunt fizicieni în mari laboratoare din lume ori în universităţi prestigioase.

A fi director aici este o onoare. Am colegi minunaţi, responsabili. Fac faţă solicitărilor, provocărilor, care nu sunt puţine, şi putem împreună să le facem faţă, în primul rând în interesul elevilor şi apoi a celorlalte nevoi, inclusiv personale. A-ţi face treaba este nu numai o datorie în şcoala noastră, ci şi o onoare. Încerc ca activităţile din această perioadă să contribuie la progresul educaţiei pe care o furnizăm elevilor noştri şi să rămână o parte din ele în zestrea şcolii noastre. Evaluarea externă făcută în urmă cu câţiva ani arată că facem lucruri bune, folositoare şi că asigurăm o educaţie de calitate.

Ce înseamnă pentru dvs. Alianţa Colegiilor Centenare?

Suntem membri fondatori ai Alianţei Colegiilor Centenare din România, comunitate care integrează o bună parte din liceele vechi din învăţământul românesc. Are scopul de a promova valorile şi tradiţiile liceului românesc, dar şi de a genera noi direcţii de evoluţie a acestuia. Participând la întâlnirile periodice ACC, am avut ocazia să cunoaştem etosul celorlalte şcoli prestigioase din această comunitate. Am câştigat experienţă, am cunoscut oameni cu preocupări similare nouă, ceea ce dovedeşte că învăţământul românesc de calitate, de tradiţie există peste tot şi-şi face datoria faţă de tinerii din comunităţile în care fiinţează. Educaţia are şansă în continuare. Elevi dornici de cunoaştere există peste tot, profesori la fel, dar e nevoie de coordonare, de decizii curajoase pentru ca lucrurile să meargă pe drumul cel bun. Sunt încântat că această comunitate promovează excelenţa, valoarea, că dă posibilitatea de a intra în contact cu personalităţi remarcabile ale culturii şi creaţiei româneşti, că abordează teme majore şi sensibile ale educaţiei. Premierea cu Premiul Lykeion a unor personalităţi marcante ale mediului academic şi la fel a unor elevi membri ai acestor licee care au obţinut rezultate remarcabile la nivel naţional şi internaţional este un lucru extraordinar. Cred că experienţa şi căutările noastre ar putea să stea, la un moment dat, în atenţia factorilor decizionali din educaţie. Această comunitate nu este una închisă, nici exclusivistă. Este una generoasă şi în care aşteptăm şi alte licee la fel de vechi şi prestigioase. Educaţia de calitate şi generozitatea ei sunt şansa oricărei naţiuni.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU