Socialize

Facebook
Home » Invatamant » Liceu » Colegiul Național Ștefan cel Mare

Colegiul Național Ștefan cel Mare

În anul 2017, la Suceava a fost publicată monografia „Colegiul Național Ștefan cel Mare, Suceava“, ediția a patra revizuită, autori profesor Florin Moraru și profesor Corina Dominte. În cuvânt-înainte numit „Argument“, directorul Colegiului, profesorul Dan Popescu, ne spune elevat, deosebit de frumos și în deplin adevăr că această școală este „cea mai prestigioasă instituție de învățământ liceal din această frumoasă regiune românească“. Monografia cuprinde cinci capitole după cum urmează: I. Gimnaziul greco-oriental, II. Liceul interbelic, III. Anii comunismului, IV. O nouă eră la sfârșit de secol și V. Prezent și perspective, iar de la pag. 191-561 sunt prezentate cu imagini și o mare bogăție de date Biblioteca „Norman Manea“, Portrete și Anexe.

În capitolul „Gimnaziul Superior Greco-Oriental“, autorii mențio­nează vârsta liceului de 155 de ani și calitatea de a fi primul liceu din Bucovina în care s-a predat în limba română în anii dominației Imperiului Austro-Ungar.

Modificările etnice mari după anul 1775 nu au dus la pierderea sentimentului unității naționale despre care istoricul Ion Nistor a scris „Înlocuirea bourilor cu pajurile răpitoare nu tulburară deloc ritmul armonic și unitar al gândirii și nici  solidaritatea simțirii naționale ce se închegase de veacuri între frații moldoveni“.

Autorii cărții au consemnat clar și onorant: „La 4 septembrie 1860, în baza ordinului nr. 14805 al Ministerului Învățământului din Austria, se inaugura, la Suceava, Gimnaziul Superior Greco-Oriental, prima și singura școală românească secundară din această parte a țării până la Marea Unire“. Primul director al școlii a fost profesor doctor Iosef Marek. Au urmat așezări în baza  materială și didactică, în organizarea activității didactice, în aducerea și utilizarea de material didactic și în conlucrarea cu autoritățile vremii și cu familia. După mai mult de zece ani a fost promovată ideea de a aduce în liceu profesori români și în 1875 au venit Ștefan Dracinschi, Vasile Bumbac, Ștefan Ștefureac și în 1879 Gherasim Buliga. Într-un asemenea cadru, elevi de la liceu au participat la Serbările de la Putna din 1871, când la Suceava a ajuns și Mihai Eminescu, organizator al Serbării.

Un moment important a fost decizia autori­tăților de înființare a claselor paralele românești la insistențele românilor din sate și orașe. La promovarea acestor măsuri pentru învățământ în limba română a participat cu fonduri biserica ortodoxă și mitropolitul Bucovinei – Silvestru Andrievici Morariu. Pensio­narea directorului Limberger, în anul 1883, a făcut posibilă venirea la conducerea liceului a primului director român, Ștefan Dracinschi – absolvent al Universității Vieneze. Misiunea directorului Ștefan Dracinschi a fost dificilă, cu atât mai mult cu cât și Consiliul Școlar Districtual era majoritar format din etnici străini. În practica liceului au fost aduse: folosirea tricolorului, a discursului în limba română, îmbrăcarea costumului național cu brâul tricolor la momente festive și pentru care mulți tineri au fost sancționați. Sunt prezentate și activitățile promovate de profesorii Vasile Bumbac, Mihai Teliman, Ieronim Muntean, George Tofan, Ștefan Ștefureac și alții. Tot în acest prim capitol este evocată construirea și inaugurarea noului loca al liceului la 19 noiembrie 1895 în prezența guvernatorului conte Goees. Primii zece ani de funcționare a liceului în noul local s-au desfășurat sub conducerea directorului Ștefan Repta. Acest capitol abundă în date istorice, cu prezentarea evoluției vieții școlare românești, cu date fapte, locuri și oameni de o aleasă frumusețe morală în muncă și conduită și care au înălțat în Suceava o puternică școală de elită pentru Bucovina și apoi pentru România.

„Liceul interbelic“, capitolul II, cuprinde multe și importante date privind activitatea acestei școli sucevene cu mențiunea de la început potrivit căreia „Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost una de glorie a liceului“. Sunt enumerate activitățile culturale inițiate și susținute de profesorii liceului, inclusiv a revistelor în care publicau: Alexandru Bocănețu, Nicolae Grămadă, Ion Nistor, Victor Morariu, Dimitrie Marmeliuc, Claudiu Isopescu ș.a.

Două decenii, liceul a fost condus de profesorul Vasile Burduhos și despre care autorii monografiei vorbesc la superlativ cu exemple, evaluări și date care susțin aceste aprecieri la adresa directorului și a corpului profesoral cu „un covârșitor rol în viața națională din Țara Fagilor“. Despre uniforma școlară, colaborarea cu Liceul „Aron Pumnul“, de la Cernăuți, exprimarea patriotică deplină, tipărirea cărții „Mărășești“ de către Dimitrie Marmeliuc, reînhumarea eroului Ion Grămadă etc. sunt tot atât de interesante date ale acestui capitol din monografie. În condițiile înfăptuirii Marii Uniri, Ion Nistor ajunge om politic, șef de partid și de mai multe ori ministru. Cel mai important lucru realizat de profesorul Ion Nistor rămâne opera sa istorică începută înainte de Unire, iar în paginile monografiei sunt enumerate aceste cărți de istorie.

Capitolul „Anii comunismului“ începe cu evenimentele de după 23 august 1944 în interiorul cărora s-au desfășurat activitățile școlare de la liceul sucevean: întoarcerea elevilor din refugiu, deschiderea anului școlar de profesorul Aurelian Buleandră, urmărirea și condamnarea unor foști elevi sau profesori de noile autorități precum a fost cazul generalului Leonard Mociulschi, organizarea activității din liceu după modelul sovietic, participarea în noiembrie 1946, cu numeroase constrângeri asupra profesorilor și a elevilor, la campania electorală, iar între anii 1946-1948 și în școală a ajuns foametea. Și în aceste condiții grele, profesorii Vasile Bujdei, Dimitrie Loghin, Nicodim Ițcuș, Ion Nimițan, Ion Sbiera ș.a. și-au păstrat verticalitatea.

În continuare sunt evocate activitățile în cadrul Societății culturale a elevilor „Simion Florea Marian“, organizarea de activități de culturalizare a maselor la sate, cu date și titluri de astfel de activități, iar după adoptarea Legii învățământului din 1948 s-a creat cadrul  legislativ al educației comuniste în școli. În liceu s-a introdus limba rusă obligatoriu la toate clasele, au început cursurile de alfabetizare, politicienii au venit în liceu și au determinat înscrierea profesorilor în PRM și  implicarea acestora și a elevilor în viața politică, inclusiv în vizitele lui Emil Bodnăraș la Suceava. A urmat la conducerea școlii profesorul Nicodim Ițcuș, care a fost obligat să continuie aplicarea de măsuri sovietice. Întreaga activitate era subordonată „făuririi omului nou“, luptei de clasă, idei mereu promovate și prin presa vremii, cu deosebire a ziarului „Zori Noi“. Originea socială a elevilor se cerea exprimată de profesori și în notele acordate, iar din anul 1957 fiii de muncitori și țărani ocupau locuri în învățământul superior fără concurs. Sunt date concrete descrise pe pagini întregi privind rolul și importanța activității UTM în liceu. Olimpiadele școlare, învățământul seral, susținerea elevilor cu origine muncitorească și prezența tot mai activă a activiștilor UTC și PCR în liceu, inclusiv în perioada când prof. C. Rățoi era vicepreședintele Sfatului Popular Regional, sunt evocate cu multe date, fapte și oameni. Este evocată și activitatea de director a profesoarei Rodica Alexandru când a continuat participarea elevilor la recoltarea cartofului de la IAS, la edițiile „Cântării României“, cu grija profesorilor față de elevii obligați la astfel de activități comuniste.

După decembrie 1989, acest liceu a cunoscut mari schimbări, coordonate de noul director, profesor Oltea Scutaru și evidențiate în capitolul „O nouă eră la sfârșit de secol“. Este evocată personalitatea scriitorului Norman Manea, fost elev al liceului și propus pentru Premiul Nobel, a profesorului Paul Leu, autor a 38 de cărți, în prezent cetățean american, Octavian Nestor, Rodica Belța, Gabriel Hacman, Dan Popescu, Gabriela Scutaru, Valentin Butnaru ș.a. Sunt enumerate personalități, foști elevi ai liceului și tot aici rezultatele actuale ale elevilor la olimpiadele școlare, inclusiv la olimpiadele internaționale. Și tot cu date, fapte și nume sunt prezentate sesiunile de comunicări, revistele școlare, emisiunile de televiziune și activitatea de teatru a elevilor etc.

În ultimul capitol „Prezent și perspective“ sunt evocate momente instructiv-educative de astăzi, dar și proiecte care privesc acest institut de învățământ liceal de aleasă valoare în România.

Importantă este prezentarea activității bibliotecii „Norman Manea“ despre care autorii scriu că „a stat sub semnul culturii, spiritualității, al informării și documentării“.

În capitolul „Portrete“ sunt aduse în paginile monografiei personalități de frunte ale acestui liceu între care: Simion Florea Marian, Ștefan Dracinschi, Ștefan von Repta, Vasile Burduhos, Dimitrie Loghin, Ion Nimițan, Vasile Bujdei, Alexandru Obadă, Constantin Chindea, Nicolae Lungu ș.a.

Date importante sunt cuprinse în „Anexe“ privind evoluția planului de învățământ și a statisticilor școlare, directorii liceului, profesori și absolvenți – membri ai Academiei Române și profesorii care au funcționat în perioada 1860-2016.

Completează imaginea nivelului procesului de învățământ de la acest Colegiu „Tabelul nominal cuprinzând elevii premianți la faza națională a olimpiadelor școlare în perioada 1970-2016“ – premianți de la mențiune la premiul I, cifră care s-a ridicat la 532 de elevi. Mai mult decât semnificativ!

Absolvenții din anii 1949-2016 sunt enumerați pe ani, clase și după alfabet pe spațiul cuprins între paginile 433-560 – un autentic catalog al Colegiului de la 1948 și până la tipărirea monografiei de față.

Studiul „Colegiul Național Ștefan cel Mare Suceava“ reprezintă o valoroasă lucrare privind învățământul din  județul și municipiul Suceava pe durata a 155 de ani, cuprinzând date fapte, oameni și locuri și o frumoasă iconografie așezată la locul ei în paginile monografiei. Exprimăm nu numai felicitări autorilor cărții – profesor Florin Moraru și profesor Corina Dominte –, ci și recunoștința noastră pentru un studiu model, oportun și necesar și istoriei învățământului din România.

Petru BEJINARIU