Socialize

Facebook
Home » Noutati » Colegiul Naţional Vasile Alecsandri, din Galaţi, vârstă venerabilă, tinereţe spirituală – Oxfordul dunărean, la 150 de ani

Colegiul Naţional Vasile Alecsandri, din Galaţi, vârstă venerabilă, tinereţe spirituală – Oxfordul dunărean, la 150 de ani

Indubitabil, herbul oricărei localităţi include ca blazon şi emblema unei şcoli de elită, care, în timp, devine efigie şi brand pentru comunitatea respectivă. În mod fericit, printre însemnele oraşului Galaţi figurează blazoanele a trei unităţi-etalon ale învăţământului secundar românesc, pe care îmi place să le denumesc: Oxfordul dunărean (Colegiul Naţional Vasile Alecsandri), Cambridge-ul dunărean (Colegiul Naţional Mihail Kogălniceanu) şi Sorbona dunăreană (Colegiul Naţional Costache Negri).

Din această constelaţie valorică, elogiem acum, la venerabila vârstă de 150 de ani, Oxfordul dunărean, care, la 26 noiembrie, îşi măsoară tinereţea spirituală cu veşnicia a şase pătrare de veac. Unul dintre artizanii înfiinţării, la mila 80 a Dunării, a unui gimnaziu cu patru clase, nemţeanul (!) V.A. Urechia afirma că: „O naţiune care aspiră să trăiască trebuie să ştie însă a-şi aminti“ şi, de aceea, marea familie a ceneveiştilor este astăzi în sărbătoare pentru a serba, a cinsti şi a onora, dar şi pentru a reveni la un moment şi la un eveniment esenţial, la un etalon.

Antecesori cu har au dăruit acestui sanctuar al spiritualităţii româneşti documentate monografii (Alexandru Nicolescu, Gh. Chiricuţă, D.D. Şoitu, Laurenţiu Bourceanu, Gh.S. Ştefănescu, Paul Păltănea, Virgil Nistru Ţigănuş). Mai mult chiar, cu ocazia jubileului va fi lansată lucrarea distinsului prof. dr. Ion Cioroiu „Colegiul Naţional Vasile Alecsandri, din Galaţi, la 150 de ani“. Apreciind „răbdarea creştină“, „bună-credinţa de prinos“, „lupta benedictină“ ale antecesorilor, vom prezenta câteva date de referinţă privind evoluţia acestei şcoli de elită, în cei 150 de ani de existenţă.

Primul gimnaziu teoretic din Galaţi, viitorul Colegiu Naţional Vasile Alecsandri, a fost inaugurat duminică, 26 noiembrie 1867, când „Primarul comunei Galatz“, P.S. Sgrumalla, a invitat locuitorii urbei gălăţene să asiste la „inaugurarea de deschidere a Gimnaziului infiinţatu în acestu Oraşu… la orele 11 a.m…. în localul disului Gimnasiu, în strada Brăilei Nr. 19“.

Primii profesori au fost Ioan Cetăţianu, Gheorghe Ghimbăşanu şi Nicolae C. Sabin, toţi ardeleni, confirmând parcă afirmaţia lui Blaga că Transilvania este provincia pedagogică a neamului românesc. De fapt, după descălecatul voievodal din Ardeal în Ţãrile Române, din secolele XIII-XIV, a urmat în veacurile XVIII-XIX un descălecat ardelenesc spiritual, fertilizator pentru cultura din Principate.

Iniţial, Oxfordul dunărean a fost al 14-lea gimnaziu din România Mică. Astăzi, puţină lume mai ştie că gimnaziul gălăţean, precum anticele palestre, practicând kalos kai agathia elină, a întărit fizicul (prin bazinul de înot, poligonul de tir, terenurile de sport, tabăra de la Cheia, Colonia de copii de la Breaza etc.) şi a fortificat spiritul (printre altele, nu trebuie omis faptul că Biblioteca V.A. Urechia a funcţionat o bună perioadă de timp în clădirea liceului). Esenţial rămâne faptul că Liceul de Băieţi – cum figura în anale în toamna anului 1890 – s-a îmbogăţit prin donaţia  academicianului V.A. Urechia cu un considerabil fond de carte, „cu obligaţia de a rămâne veşnic legată de nevoile şi destinele acestei şcoli“. Sugestivă pentru începuturile şcolii rămâne aprecierea lui Dimitrie Dacian, director al Liceului Vasile Alecsandri între anii 1928-1929 care, referindu-se la perioada de debut, sublinia cu justeţe că „în cămăruţe mici, gimnaziul din Galaţi croia în stil mare suflete“.

În continuare, făcând o analogie între etapele evoluţiei Co­le­giului Naţional V. Alecsandri dintru începuturi până astăzi şi cele şase modulaţii ale fiinţei româneşti ale lui Noica, am identificat unele corespondenţe, pe care le prezentăm în continuare.

  1. Perioada Genezei, acoperă intervalul (26 noiembrie 1867-31 august 1887), când şcoala funcţionează ca gimnaziu. Ctitori au fost dascălii începutului de drum, convinşi de faptul că jertfa lor se va transmite în „fibra“ acestei instituţii.
  2. Perioada Eroică (1 septembrie 1887-16 octombrie 1892), când liceul funcţionează în mai multe localuri până când se mută în Palatul propriu, odată cu inaugurarea bibliotecii. La 16 octombrie 1892, se aprobă denumirea de Liceul Vasile Alecsandri. Opera ctitorilor este preluată de misionari, care consolidează firavele întocmiri ale începutului.
  3. Perioada Apostolatului (16 octombrie 1892-31 decembrie 1918), când Liceul de băieţi se consolidează până la sfârşitul Primului Război Mondial. Apostolii sunt cei care răspândesc lumina şi care adaugă noi valenţe realizărilor începutului de drum.
  4. Perioada Consacrării (1 ianuarie 1918-30 august 1948) acoperă etapa de la realizarea statului naţional unitar până la Reforma învăţământului din 1948. În perioada interbelică, pe fondul unei ardente dorinţe de învăţătură a populaţiei, în cancelaria liceului îşi fac apariţia patriarhii, călăuze spirituale dinspre zarea visului către azimutul împlinirii.
  5. Perioada Continuităţii instituţional/funcţionale (1 septembrie 1948-22 decembrie 1989); după 1944 până în 1989 consemnăm, cu pioasă consideraţie, prezenţa în viaţa liceului a mucenicilor, a celor care, de multe ori, confruntându-se cu inconsecvenţa factorilor de decizie sau cu ingerinţa politicului în viaţa şcolii, au reuşit, nu fără riscuri, să conserve tradiţiile, au făcut inofensive, cu infinite precauţii, unele excese şi au afirmat, printr-o exemplară dăruire, noi şi noi valori.
  6. Perioada (Re)înnoirii (din 23 decembrie 1989-până astăzi); după 1989, excelenţa şi celebritatea sunt opera (re)novatorilor, cei care trebuie şi sunt conştienţi de faptul că tradiţia presupune şi asumarea unei importante responsabilităţi: aceea de a fi la înălţimea antecesorilor.

Făcând necesarele corespondenţe între cele şase modulaţii ale fiinţei româneşti stabilite de Noica (fiinţa neîmplinită, fiinţa suspendată, fiinţa prezumtivă, fiinţa posibilă, fiinţa intrării în fiinţă şi fiinţa consumată) şi cele şase perioade din devenirea Colegiului Naţional V. Alecsandri, rezultă că:

Ceea ce N-a fost să fie „a încercat să fie; a bătut la poarta realităţii spre a fi, dar n-a fost“. Rezultă că fiinţa neîmplinită corespunde perioadei Genezei, când instituţia a funcţionat ca gimnaziu, dar n-a fost să rămână aşa pentru că a devenit, după 20 de ani, liceu de băieţi.

Era să fie „avea toate condiţiile generale de a fi, dar nu a fost, dintr-un motiv ca şi accidental“. Rezultă că fiinţa suspendată corespunde perioadei Eroice şi era să fie stă sub semnul dobândirii unui local propriu şi a numelui lui Vasile Alecsandri.

Va fi fiind înseamnă că „fiinţa poate fi înţeleasă abia în propria ei răspândire sau ca adunată şi refăcută din propria ei diversitate“. Rezultă că fiinţă eventuală corespunde perioadei Apostolatului şi va fi fiind stă sub semnul spiritului haretian.

Ar fi să fie „are toate elementele de a fi şi ar urma să fie“. Rezultă că fiinţă posibilă corespunde perioadei Consacrării şi ea nu se finalizează din cauza instaurării regimului comunist.

Este să fie „adică e rânduit, sortit, dat în mod necesar şi hotărât să fie“. Rezultă că fiinţa intrării în fiinţă corespunde perioadei Continuităţii şi este să fie stă sub semnul căderii regimului comunist.

Cu a fost să fie, „deschiderea se face, deopotrivă, spre trecut şi spre viitor…“ A fost să fie „reprezintă situaţia din care pot fi considerate temeiurile de a fi“. Rezultă că fiinţa consumată corespunde perioadei (re)novării şi a fost să fie înseamnă revenirea la excelenţă şi celebritate.

Această hexadă demonstrează că Oxfordul dunărean semeţ din strada Bălcescu nr. 41 a fost şi rămâne o instituţie de învăţământ unică, în retortele căreia elevul cunoaşte excelenţa şi cochetează cu celebritatea. Din acest motiv, statutul de ceneveist a devenit el însuşi un blazon care semnifică competenţă, dăruire, tenacitate şi credinţă misionară. Pentru spiritul alexandrian, demnităţile se limitează la DEMNITATE, averile se măsoară în CUNOAŞTERE, iar vieţuirea se transformă în DEVENIRE.

Dacă această şcoală nepereche, Colegiul Naţional Vasile Alecsandri, împlineşte 150 de ani de glorie, acest fapt a fost posibil doar ca urmare a dăruirii din partea mai multor generaţii de DASCĂLI, care s-au stins luminând, care au dăruit dobândind şi care au existat veşnicind. Întrucât orice enumerare este incompletă, iar orice selecţie este discutabilă, la ceas aniversar, le mulţumim tuturor acestor artizani ai spiritului şi ai spiritualităţii locale şi-i condamnăm la…. NEUITARE. Dincolo de latura prestigioasă, cred că Oxfordul dunărean se distinge de alte instituţii de învăţământ similare prin relaţia specială pe care o dezvoltă între magiştri şi discipoli. Ceneveiştii sunt o castă privilegiată, al cărei blazon include pregătire de excepţie, inteligenţă, înţelepciune, exigenţă, tandreţe, generozitate, care împreună definesc spiritul alecsandrian. Oxfordul dunărean pare a fi transpunerea în practică a ceea ce Noica denumea „şcoala în care nu se predă“, pentru că „stări de spirit“, asta  dă CNVA-ul altora“. A te dărui celuilalt înseamnă a te metamorfoza odată cu el, a te reorienta dinspre neştiutele cărări spre drumul dumiririi“. Spiritul alecsandrian este o matrice care înseamnă mai mult decât determinările geografice, incluzând şi climatul spiritual în care te-ai format şi, de accea, fiecare se simte şi rămâne într-o relaţie constantă şi profund afectuoasă cu spiritul alecsandrian.

Statutul de absolvent al colegiului este echivalentul unui pass-partout, iar simpla pronunţie a numelui colegiului stârneşte exclamaţii admirative. De asemenea, orice întâlnire între doi absolvenţi ai CNVA, chiar dacă nu s-au cunoscut anterior, echivalează cu o revedere între doi buni prieteni şi se încheie cu dorinţa irepresibilă de a continua relaţiile. În fine, încă o constatare: aproape toţi absovenţii CNVA ocupă funcţii-cheie sau sunt plasaţi în posturi importante. Toate acestea vorbesc despre valoarea brandului şi confirmă calitatea produsului ,,Made in CNVA“.

Veritabilă ,,Fabrică de genii“, liceul din Galaţi reuşeşte să dea, an de an, generaţii de absolvenţi de excepţie în pofida problemelor cu care se confruntă sistemul românesc de învăţământ. Dacă până în anii ’90, performanţele se evidenţiau în numărul de admişi la facultate, în prezent, aceste performanţe se fac cunoscute prin numărul de admişi la universităţile de prestigiu din Europa şi America. Din 1999, ceneveiştii au cucerit, pur şi simplu, universităţile, nu doar pe cele din SUA, dar şi pe cele din Marea Britanie, Germania, Olanda, Grecia, Franţa, Italia, Canada, Japonia, Australia.

O confirmare a valorii este şi faptul că, peste timp, în topul liceelor din toată ţara, unitatea şcolară ocupă locuri fruntaşe: în 2017 – locul 9, în 2016 – locul 8, iar în 2015 – locul 7. Dezvăluind faptul că au fost incluse în top 1.201 instituţii, rezultă că fabrica de genii din Galaţi reuşeşte să dea, an de an, generaţii de absolvenţi de excepţie.

Toate acestea înscriu CNVA în eternitate, deoarece, după fericita expresie a Sfântului Augustin, „Timpul reprezintă imitaţia veşniciei“.

Prof. dr. Gheorghe FELEA,
Absolvent al CNVA din Promoţia Centenarului