Socialize

Facebook
Home » Comunitate » Comunitate locala » Comunitatea rădăuțeană și identitatea sa la Centenarul Marii Uniri

Comunitatea rădăuțeană și identitatea sa la Centenarul Marii Uniri

De câte ori scriu despre vreo carte a distinsului intelectual Petru Bejinariu mă frământă două sentimente contradictorii. În primul rând că-mi vine foarte greu să scriu despre aceasta pentru că mă gândesc la complexitatea celor prezentate în cartea respectivă și nu știu dacă sunt în stare să mă refer la toate cele prezentate în ea. În al doilea rând mă gândesc că se referă la probleme din sectorul învățământ care sunt la îndemâna tuturor. Dar nu este așa, pentru că domnul Bejinariu scrie foarte documentat și, mai ales, pe baza acumulărilor făcute la catedră de-a lungul celor câteva decenii  în care a slujit învățământul românesc, în general, și pe cel bucovinean, în special.

De data aceasta mă voi referi la cartea menționată în titlu, carte care prin complexitatea tratării subiectului propus, în opinia mea, prezintă o chintesență a problemelor pe care distinsul intelectual le-a studiat și pus la dispoziția cititorilor  de-a lungul activității sale. De data aceasta s-a referit exclusiv la problemele comunității rădăuțene, comunitate pe care o consideră aflată în centrul activității culturale, educative, sociale și economice din partea de sud a Bucovinei istorice.

Volumul este realizat echilibrat, fiind compus din nouă capitole, care de care mai interesant. Nici după lecturarea și studierea cărții în totalitatea ei, cititorul nu va putea constata care capitol este mai interesant. Și „de vină“ este numai talentul și atenția cu care autorul a tratat capitolele cărții. Și chiar din scurta trecere în revistă a capitolelor, cititorul își va da seama că cele afirmate de mine sunt adevărate.

Chiar cum ai deschis cartea, ai o primă surpriză. Citim titlul „Un secol de trăire românească la Rădăuți“. Este un cuvânt-înainte sau o prefață scrisă de distinsul universitar Ștefan Purici de la Universitatea Ștefan cel Mare, din Suceava. În cuprinsul acestuia, autorul afirmă: „Volumul  întocmit de Petru Bejinariu, intelectual  cu un vast orizont cultural și spiritual, reunește date și informații cu privire la oameni, loc(aș)uri și instituții din Rădăuți care, o dată în plus, subliniază faptul că, indiferent de regimul politic, indiferent de ambientul social, indiferent de nivelul de prosperitate al  comunității, în Bucovina s-a cultivat tradiția, s-a încurajat inovarea, s-au născut idei, s-au realizat proiecte, s-au promovat valori, s-a afirmat o  comunitate vie, complexă, integrată în sistemul   administrativ și social românesc, conectată în același timp prin intelighenția locală și prin cei care au părăsit ținutul  provizoriu sau definitiv la circuitul ideatical Lumii Libere și la reperele  morale ale Europei creștine“…

O mențiune specială este aceea că autorul a prezentat  un număr de trei evocări deosebite, încadrându-le în evenimentul crucial pe care-l sărbătorim în acest an jubiliar: „Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 2018“. Este vorba despre evocarea celui care a fost istoricul Ion Nistor, corifeu al Marii Uniri, care s-a format la Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți; data la care autorul volumului l-a cunoscut pe academicianul Dan Berindei și faptul că-n municipiul Rădăuți continuă edificarea unor construcții.     

Volumul se deschide cu scurtele constatări ale lui Emanuil Isopescu (din 1922) și Vasile Andru (2014). Aceștia s-au referit: primul  la situația din Rădăuți sub guvernarea austriacă, iar al doilea la înfloritoarea dezvoltare a municipiului în zilele noastre și legătura autorului cu tot ce se află în Bucovina noastră, fie în sate sau în orașe.           

Urmează prezentarea unor date importante din istoria orașului Rădăuți. Autorul începe cu  contribuțiile lui Petru Rezuș la clarificarea istoriei orașului Rădăuți; apoi despre monografiile întocmite de economistul Dragoș Luchian și de profesorul Gavril Crăciun. Continuă cu relatarea evenimentelor din decembrie 1989, care au avut loc la Liceul Eudoxiu Hurmuzachi. O mărturie istorică fundamentală, care va dăinui în viața orașului și a Bucovinei, va fi  complexul statuar închinat domnitorului Dragoș Vodă, apoi  modernizrea infrastructurii orașului, care va duce și la consolidarea identității sale.

Un foarte  interesant capitol, neglijat de alții care s-au referit la istoria orașului Rădăuți, este acela intitulat „Clădiri de patrimoniu, azi și-n viitor“. Aici, autorul începe cu pagini din istoria Mănăstirii Bogdana, care este o emblemă nu numai pentru Bucovina, dar și pentru întreaga Românie; Catedrala cu Hramul „Pogorârea Sfântului Duh“, care fusese proiectată ca o catedrală a Unirii Neamului; continuând cu descrierea Tempului Evreiesc; casa de cultură construită  prin contribuția învățătorilor bucovineni; herghelia rădăuțeană, vestită la vremea ei în tot Imperiul Austro-Ungar, importanță ce și-o menține și consolidează și astăzi; clădirea primăriei orașului; școala agronomică. La toate acestea se adaugă: clădirea Colegiului Național Eudoxiu Hurmuzachi, a Institutului „Bucovina“ al Academiei Române, Filiala Iași; școlile gimnaziale Mihai Eminescu și Gheorghe Popadiuc. O noutate în peisajul orașului Rădăuți este și aerodromul construit pe toloaca acestuia și a comunei Frătăuții Vechi.

La fel de important este și capitolul al treilea, cu titlul: „Înscrisuri pentru memoria colectivă“. Alături de clădiri, înscrisurile rămân dovadă peste veacuri, având locul lor important în istoria neamului. Este vorba despre descrierea mișcării culturale rădăuțene de la origini și până la Marea Unire. Întreaga activitate culturală este evocată  de pe la 1365, dată la care se presupune c-a fost construită Biserica Domnească din Rădăuți, continuând cu activitatea din cadrul Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, fondată în 1862 și care funcționează și astăzi. Urmează apoi date despre activitatea Episcopiei  de Rădăuți, a școlilor rădăuțene, a unei tipografii chiar, apariția Liceului E. Hurmuzachi și transformarea lui în colegiu național.

„Mărturii ale istoriei“ este titlul următorului capitol în care autorul ne pune la dispoziție informații imteresante  despre momentele importante din viața orașului, monumentul ridicat în memoria bucovinenilor căzuți în Primul Război Mondial, ridicarea orașului Rădăuți la grad de municipiu, amintiri referitoare la acordarea noului nume liceului, nominalizarea zecilor de autori care au scris despre Rădăuți și oamenii lui, frumusețile lui naturate, dar și despre realizările lor cu precixarea titlurilor cărților scrise, la care se adaugă și poeții cu volumele lor de poezie. Nu sunt uitați nici cei care de-a lungul vremii au scos diferite publicații pe care le-au pus la dispoziția rădăuțenilor, și-au fost destule. În capitolul al patrulea cititorii află date despre „Personalități rădăuțene“. Aici sunt nominalizați, printre alții, Florin Colibaba, Ștefan Dracinschi, Ion Emil Emandi, Lorin Fortuna, Emanuil Grigorovitza, Mircea Grigoroviță, academicianul Dorin Ieșan. Capitolul „Evocări la Centenarul Marii Uniri“ ne prezintă date din activitatea istoricului și patriotului Ion Nistor, unul dintre corifeii și artizanii Marii Uniri.

În capitolul al șaselea, cititorul află numele celor  13 cetățeni care au fost aleși deputați sau senatori în Parlamentul României în legislaturile din 1992 și până astăzi. Din capitolul „Întâmplări și evenimente de seamă din istoria municipiului Rădăuți“ aflăm lucruri foarte interesante, unele dintre ele necunoscute, chiar uitate sau reținute parțial din istora municipiului. Astfel aflăm despre  vizitele istoricului Nicolae Iorga, faptul că Mihai Eminescu și Ion Slavici, în drumul lor spre marea sărbătoare de la Putna din anul 1871, au fost găzduiți o noapte la Rădăuți. Unii dintre autorii care au scris despre Bucovina sunt prezentați în capitolul „Alte note de lector despre cărți publicate de autori din Rădăuți și din zona Rădăuți“.

Pentru întreaga sa activitate, des­fășurată pe plan cultural, educativ și social, profesorului Petru Bejinariu i s-a acordat onorantul titlu de „Cetățean de onoare al municipiului Rădăuți“.


Prof. Gh. DOLINSKI