Socialize

Facebook
Home » Invatamant » Primar » Condiții psihopedagogice de dezvoltare a motivației învățării limbilor străine

Condiții psihopedagogice de dezvoltare a motivației învățării limbilor străine

12-3Motivația este un proces dinamic în desfășurare într-o organizare ascendentă în structura activității și cu consecințe asupra rezultatelor acesteia. Ea este concepută ca o „sete” de cunoaștere, ca un „mod subiectiv” al cauzalității obiective, ca o cale eficace de a cunoaște evoluția psihică a copilului în diferite etape ale evoluției sale.

Ca forță propulsatoare a energiei și efortului, motivația este, alături de aptitudini, cea mai importantă variabilă a succesului școlar. Fără motivație nu poate avea loc un proces conștient de învățare, exceptând învățarea incidentală. De aceea, problema motivației este apreciată „a fi cheia” oricărui învățământ democratic modern.

În literatura de specialitate, prin conceptul de condiție se desemnează totalitatea elementelor mediului extern și intern care influențează dezvoltarea fenomenului psihic concret, în cazul nostru a motivației.

Din această definiție delimităm condițiile externe sau de mediu și condițiile interne, determinate de persoana însăși: gradul de activism, capacități etc.

Un rol important în studierea limbilor străine îl are alegerea variantei optime, a paradigmei condițiilor psihopedagogice. Pornind de la prevederile conceptuale cu privire la esența motivației, vom încerca să formulăm punctul nostru de vedere asupra condițiilor de optimizare a motivelor de învățare a limbilor străine.

Motivația pentru însușirea limbii materne este evidentă la copil pentru că acest proces natural face parte din lupta sa instinctivă pentru viață, în măsura în care cel mai eficace mod de a-și satisface nevoile fundamentale este să-și însușească foarte de timpuriu un mijloc direct de a comunica cu lumea exterioară și, mai întâi, cu anturajul său imediat.

Problema comunicării constituie subiectul mai multor lucrări ș1, 2ț. Rolul comunicării în toate sferele activității umane este indiscutabil. În opinia lui A.A. Leontiev, comunicarea eficientă este „comunicarea pedagogului (colectivului profesoral) cu elevii în procesul instruirii, prin care se creează condiții optime de dezvoltare a motivației și creativității, se formează personalitatea celui educat, se asigură un climat emoțional favorabil (în parte, împiedică apariția „barierelor psihologice”) și se valorifică pe deplin profesionalismul cadrului didactic” ș2ț.

Prin comunicare eficientă în procesul de învățare a limbilor străine se înțelege, în primul rând, comunicarea dialogată a profesorului cu elevii prin intermediul unor mijloace care permit apropierea la maximum de condițiile de comunicare firească și corelarea cu interesele personale ale celor instruiți.

După cum afirmă unii cercetători, cauzele insucceselor școlare și ale rezultatelor slabe sunt comunicarea ineficientă cu profesorul și absența încurajărilor din partea lui ș4ț. Aceasta demonstrează cât de semnificativ este rolul personalității educatorului în comunicarea pedagogică.

„Profesorul trebuie să aibă o atitudine binevoitoare față de elevi, altfel nu poate fi considerat un bun profesionist chiar dacă posedă excelent obiectul de studiu” ș3ț.

O altă condiție care influențează nivelul motivației pentru însușirea limbilor străine este climatul psihologic, deoarece fără un mediu adecvat cele mai avansate metode și procedee nu dau rezultatele scontate ș3, 4ț.

Climatul favorabil se realizează prin dorința de a respecta anumite reguli, prin plăcerea de a fi împreună, de a conversa. Dezvoltarea competențelor comunicative poate avea loc numai în cazul când cei instruiți discută de la egal la egal, când domină o atmosferă de siguranță, de colegialitate. Uneori profesorul trebuie să fie „absent”, acordând elevilor mai multă independență.

Unii profesori, cu atitudine critică exagerată, corectează cele mai mici greșeli în procesul comunicării, însoțindu-le de comentarii, creându-i elevului senzația de inferioritate. Optimismul, atmosfera degajată generează condiții favorabile pentru instruire, educație ș6ț. Bucuria, sentimentul vieții trăite din plin, starea de mulțumire predispun spre comunicare. O semnificație aparte are și starea emoțională a profesorului, deoarece emoțiile sunt „molipsitoare” și se transmit de la un individ la altul.

Luată la general, abilitatea de comunicare implică și prezența așa-numitului „simț al limbii” atunci când structurarea lingvistică (fonetică, lexicală, gramaticală) se realizează mai mult la nivel intuitiv. Simțul limbii se bazează pe raportarea permanentă la etaloane, la modele lingvistice. Doar la un anumit nivel de dezvoltare a vorbirii cel care studiază o limba străină conștientizează și folosește corect noțiunile.

O învățare a limbilor străine bazată pe comunicare are avantaje de necontestat:

  • dezvoltă mijloacele de exprimare a elevilor, cu efecte benefice asupra stăpânirii limbii materne;
  • dezvoltă zestrea culturală a elevilor, relevând noi moduri de viață și alte valori culturale vehiculate de limba învățată;
  • pe plan moral și uman, metodele bazate pe comunicare creează și dezvoltă un spirit de toleranță și de deschidere de a cărui stringentă actualitate suntem cu toții conștienți.

 

Psihologii susțin că o condiție indispensabilă formării motivelor stabile pentru însușirea limbii străine o constituie prezența interesului fată de această disciplină de studiu ș2, 3ț. Interesul, ca orientare internă a elevului, influențează procesele de percepție, gândire, memorie și se răs­frânge productiv asupra rezultatelor la învățătură. Individul studiază mai eficient, deoarece atenția și energia sunt concentrate asupra activității, fapt confirmat într-un șir de cercetări consacrate respectivei probleme ș5ț.

Esența motivației interne constă în satisfacerea nevoii de cunoaștere, în susținerea interesului față de studierea limbii străine. De aceea, interesul este și premisa învățării, și rezultatul ei.

Studierea fenomenului dat se justifică cel puțin din două considerente: ca sursă a activismului și ca factor ce permite evidențierea rezervelor interne de dezvoltare a personalității, întrucât fără o moti­vație intrinsecă este imposibilă evoluția plenară a personalității ș6ț.

Prof. drd. Cristina STAN,
Școala Gimnazială Grigore Moisil, Ploiești, Prahova

 

BIBLIOGRAFIE:

  1. Noels, H.A., Clement, R. & Pelletier L.G. (in press), Perception s of teachers’ communicative sty le and students’ intrinsic and extrinsic motivation. Modern Language journal.
  2. Noels, H.A., Pon, G. & Clement, R., Language, identity, and adjustment: the role of linguistic self-confidence in the acculturation process, Journal of language and Social psychology, 1996, 15, p. 246-264.
  3. Michaevic, J., Attitudes towards the teacher as a factor in foreign language learning. Studia Romanica et Anglica Zagrabiensia, 1992, p. 36-37, 143-52.
  4. Ellis, R., Understanding second language acquisition/Oxford: Oxford University Press, 1987.
  5. Girard Denis, Enseigner les langues: méthodes et pratiques, Edition Bordas, Paris, 1995, p: 113 2.
  6. Roman Dorina; La didactique du français langue étrangère, Editura Umbria, Baia Mare, 1994, p.37-38