Socialize

Facebook
Home » Noutati » Consideraţii sceptice

Consideraţii sceptice

Consideratii scepticeUn adolescent, rătăcit intempestiv pe micul ecran, dădea glas unei nemulţumiri abia stăpânite, după teza la limba și literatura română, sesiunea de toamnă, bacalaureat 2013. Surescitarea lui fusese provocată de un subiect buclucaș, se pare, comedia satirică „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale. Bine-cunoscuta capodoperă caragialiană, studiată de elevi în gimnaziu (clasa a VIII-a) și reluată, pe alt palier interpretativ, în liceu (clasa a X-a), stârnise mânia junelui bacalaureat pe considerentul că nimeni nu se aștepta la teatru când proza ar fi fost mult mai la îndemâna onor Ministerului, plus că intra în mai toate pronosticurile adolescentine. Ceea ce a stârnit cu siguranţă uimirea privitorilor ocazionali a fost alegaţia tânărului conform căreia a opta pentru un asemenea subiect echivalează cu o gândire… ceaușistă (sic!), capabilă să pretindă elevilor astăzi să scrie într-un într-un singur cuvânt (sic!). Cum pot fi legate cauzal o comedie clasică, un lider comunist postbelic și o ortogramă oarecare în judecata unui tânăr din anul 2013 este greu de explicat. Cum reușește o televiziune românească să descopere în masa de elevi un asemenea interlocutor este și mai greu de înţeles. Momentul era într-adevăr sensibil (la scurt timp după teză), dialogul nu putea fi decât fierbinte, dar de aici și până la dimensiunea elucubraţiilor respective e cale lungă. Se pare că un adevăr inconfortabil se cristalizează după fiecare bacalaureat și se axiomatizează: Oricât de lejere ar fi subiectele propuse, întotdeauna se vor găsi și elevi incapabili să le rezolve. Relevanţa camerelor de luat vederi în sălile de examen și în spaţiile aferente se relativizează când este vorba de forme clare ale „neantului intelectual”, probate prin ani de unii bacalaureaţi. Nimicul nu ar mai trebui cuantificat. Ministerul Educaţiei Naţionale a decis chiar înăsprirea condiţiilor de examen pentru 2014, introducând și supravegherea audio, cu înregistrări în timp real, așadar și cu posibilităţi de reacţie coercitivă imediată. Organizat după un scenariu mai degrabă poliţienesc decât civil, bacalaureatul românesc tinde să devină și un eveniment monden cu mult potenţial de scandal și de spectaculos, mediatizat cu frenezie la ore de vârf și capabil să eclipseze alte întâmplări pitorești din lumea noastră. Am pierdut, se pare, deprinderea de a judeca evenimentele „la rece”, cu luciditate, raţional, nu emoţional. De aceea, orice incident pur și simplu „explodează” în spaţiul public, reverberează până departe și lasă urme durabile. Nici bacalaureatul 2013 n-a ieșit din această paradigmă, dacă avem în vedere „spectacolul” procurorilor și al poliţiștilor la Liceul Bolintineanu, din București, arestarea directoarei instituţiei, descinderi cu ecou la alte unităţi școlare, ieșiri la televizor ale ministrului Educaţiei, toată vânzoleala estivală săvârșită sub ochii publicului avid de noutăţi picante. Bacalaureatul a devenit o binecuvântare pentru televiziunile însetate de rating, mai cu seamă când se produc „derapaje”, „accidente” cu forţă de impact, „ieșiri în decor”, anomalii pitorești. De ce nu mai putem să receptăm cu decenţă desfășurătorul unui examen naţional? Un posibil răspuns: fiindcă este imperfect în mai toate articulaţiile lui și acest lucru s-a văzut cu prisosinţă în ultimii ani. Programa, obiectele de examen, metodologia, compartimentul supra­veghere, probele orale, probele scrise, evaluarea tezelor, procentele de promovabilitate – totul a fost pus sub semnul întrebării, iar culpele s-au împărţit democratic între minister, inspectorate școlare, părinţi, elevi, cadre didactice. Adică toată lumea… Nici în „stagiunea” 2013-2014 ministerul de resort n-a optat pentru luarea taurului de coarne. Clasa a IX-a a rămas pentru încă un an la liceu, iar bacalaureatul se va organiza în parametrii de până acum, fără noutăţi revoluţionare. Subiectele vor avea gradul de diferenţiere exersat deja în acest an, iar destinul liceelor tehnice – ultimele în clasamentele performanţei școlare și ale calităţii – se va decide probabil într-un viitor apropiat. Mii de absolvenţi de liceu vor deveni șomeri cu acte în regulă (judeţul Vâlcea – scria presa locală – deţinea în vară un nedorit loc I naţional) și în scurt timp acest detașament juvenil de sacrificiu se va orienta cu precizie de ceasornic spre El Dorado – Occidentul civilizat. Nici dinamica economică internă, nici criza, nici alte evenimente cu semnificaţie majoră nu anunţă vreo schimbare radicală în destinul României de astăzi, care să reaprindă speranţele generaţiilor tinere și să le fixeze aici, în miticul spaţiu carpato-danubiano-pontic. Bacalaureatul de toamnă s-a în­cheiat deloc apoteotic: în jur de 20% promovabilitate naţională; în tălmăcire liberă, aproape 80% dintre participanţi au capotat. Un tâlc final se impune cu prioritate: s-au cheltuit bani pentru multiplicarea subiectelor, pază și transportul tezelor, plata corectorilor și a comisiilor de coordonare etc. Nu cumva sesiunea de toamnă a devenit un lux costisitor dacă punem în relaţie cheltuielile cu rezultatele? Ministerul Educaţiei are a medita la posibilitatea organizării unei singure sesiuni anuale, în condiţiile severe ale sărăciei și austerităţii românești. Coroborată cu măsura desfiinţării liceelor neperformante, parazitare și bugetivore, s-ar putea dovedi o soluţie pentru însănătoșirea climatului educaţional și relansarea calitativă a bacalaureatului diferenţiat.

 

Teodor PRACSIU