Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii »  „Costurile ascunse“ ale educaţiei pe care le vede toată lumea

 „Costurile ascunse“ ale educaţiei pe care le vede toată lumea

Suntem primii în Uniunea Europeană la corupţia în şcoli, spun rezultatele unui sondaj realizat de Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă – Eurofound. Un alt sondaj, „Barometrul respectării drepturilor elevilor“, aplicat de Asociația Elevilor din Constanța – AEC, arată că două treimi din cei chestionaţi (elevi) afirmă că în anul şcolar  2017-2018 le-au fost cerute (mă rog, părinţilor) „sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcționării unității de învățământ“. Sondajele nu au nicio legătură între ele, s-au potrivit ca timp al scoaterii rezultatelor în public, precum şi printr-unul din subiectele abordate, cel al corupţiei din sistemul educaţional. Ambele sondaje confirmă, fiecare în felul lui, că în şcoala românească există corupţie şi că este recunoscută ca atare. Nu sunt „opinii exprimate“ (cum se tot cer în stânga şi-n dreapta), nu sunt aprecieri din ochi, nu sunt generalizări de felul „toată lumea vorbeşte“ ori „se ştie bine că“. Sunt studii făcute cu mijloace ştiinţifice de cercetare, ediţii la zi din demersuri periodice, cu arie de cuprindere mai largă decât referirea la banii scoşi de şcoală din buzunarul părinţilor. Importanţa pentru viaţa de fiecare zi a investigării corupţiei din mediul educaţional este subliniată chiar de faptul că mecanismul în discuţie, acela de a pretinde şi de a da bani pentru şcoala declarată ca gratuită, este pus în rând cu subiecte precum condiţiile de viaţă şi de muncă, drepturi ale elevilor, libertate de exprimare, discriminare, acces la informare, alegeri pentru reprezentare etc.

Lansate de curând, rezultatele celor două sondaje confirmă o realitate cunoscută. În termeni pudic-ştiinţifici, studiul organizaţiei constănţene de elevi vorbeşte despre „costuri ascunse“, când ele sunt la vedere, nu „mascate“ (ca să nu se vadă), ci „machiate“ (ca să reiasă clar pentru ce sunt, „să ştie toată lumea, să nu iasă vorbe“). Este aşa de zeci de ani, nu numai din anii postdecembrişti. Se cereau bani de acasă pentru „fondul clasei“, „fondul şcolii“, „ghivece de flori“, „perdele“, „tablă“, „concursuri“, „timbre“, „cadouri“ şi în vremea luată cu largheţe drept reper pentru „ce şcoală bună am avut“. Scuza actuală a subfinanţării sistemului nostru de educaţie (atunci se zicea că „trebuie să facem economii“), accentuată acum cu aprecierea fatalistă că „în toată lumea-i aşa, nu numai la noi“, nu-şi are rostul.

Arătând că 66,5% din elevii repondenţi afirmă „că în anul școlar anterior le-au fost solicitați bani pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a unității de învățământ“, sondajul AEC sintetizează căanual, elevilor le sunt solicitate sume care pleacă de la 50-100 de lei și ajung chiar până la 400 de lei. Principalele cheltuieli asigurate din sumele cerute elevilor și părinților sunt cele privind lucrări de reparație/modernizare, bunuri și servicii, materiale consumabile și asigurarea pazei. Deloc surprinzător este faptul că aceste cheltuieli sunt exact acelea care cad în responsabilitatea autorităților locale“.

Rezultatele sondajului Eurofound plasează România pe primul loc în privinţa corupţiei în mediul şcolii. Pe aproape se clasează Croaţia (locul doi) şi Ungaria (locul trei). La polul opus nu-i nicio surpriză că se află ţările nordice care conduc ierarhia învăţăturii de carte în Europa: Danemarca, Suedia, Finlanda. La noi, „se strâng bani pentru a cumpăra cadouri pentru profesori, ca să nu strice notele elevilor“, spune Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, şi avansează observaţia că problema corupţiei de acest fel „este o chestie biunivocă, ca un fel de dare şi luare de mită“.

Atitudinea în faţa fenomenului se arată sub două aspecte eternizate în neputinţa celor care doar ameninţă că odată şi-odată vor forţa trecerea dincolo de ele. Unul este ambalarea în legalitate, adică în hârtii, la propriu: tabele, chitanţe, procese-verbale şi, peste toate, reglementarea. Scrie „la lege“ că orice cheltuială e de acceptat numai dacă vine dinspre colectivitatea părinţilor, aşa că iniţiativa apare din direcţia reglementată. Celălalt aspect al zădărniciei vreunui demers împotriva dării şi luării de bani la şcoală aduşi de-acasă ţine de cerinţa formulată înainte de orice „sesizaţi cu probe“. Din aceeaşi categorie a mimării intransigenţei autorităţilor face parte deschiderea la momente decisive şi pretabile la mediatizare a unor linii telefonice pentru semnalări „în chestie“. Îndoielnic sub semnul seriozităţii şi vulnerabil din perspectiva legii, procedeul de tip „telverde“ se soldează cu rezultate pe măsură.

Focalizată pe colecte de bani daţi de părinţi pentru întreţinerea spaţiului şcolii şi pentru cadouri, corupţia din domeniul educaţional merge înainte cel mult incomodată uneori, în legătură cu alte aspecte cum ar fi: examene, rezolvări de contestaţii, acte de studii, posturi, transferări, exceptări, înscrieri, dreptul la cine ştie ce. Se adaugă acele costuri pe care le suportă părinţii, şi mai puţin percepute ca anormale, fiindcă aşa sunt achitate de când lumea, chit că undeva sunt prevăzute gratuităţi, decontări, facilităţi: costurile pentru manuale, transport, acces.

Florin ANTONESCU