Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Criza învăţăturii de carte şi de meserie

Criza învăţăturii de carte şi de meserie

Trecerea dintr-un an şcolar în altul, cu tot cu examenele de peste vară (bacalaureat, evaluare naţională, admitere în universităţi), reactivează nu numai proiecte şi ambiţii personale de carieră sau de moment, ci şi aprecieri şi evaluări largi despre legătura dintre învăţământ, economie, societate. Dominantă este părerea enunţată pe ton de certitudine pigmentată cu asocierea câtorva numere şi procente pescuite din avalanşa pe care o facilitează disponibilităţile electronice de transmitere a datelor. Din loc în loc, se emit sentinţe. Într-un asemenea iureş, face notă discordantă o cercetare profesionistă – Studiul privind dinamica pieţei muncii la nivelul principalelor industrii angajatoare din România în perioada 2016-2017 – realizat de Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIAROM), cu sprijinul asigurat de Inspecţia Muncii. Cercetarea îi are ca autori din mediul academic pe dr. Marian-Mihai Cioc, dr. Oana-Cătălina Ţăpurică, dr. Florin Tache şi se înscrie pe linia unei consecvenţe a PIAROM în a analiza perspectivele dezvoltării durabile inclusiv la confluenţa dintre oferta domeniului educaţional şi cererea largă socio-economică.

O constatare a cercetării, alarmantă din punctul de vedere al învăţăturii de carte şi de meserie, este că nivelul general de calificare din România scade mai ales la tinerii care ies din şcoală. „Nivelul de calificare este sensibil mai jos la tineri. Avem dublu necalificaţi faţă de calificaţi sub 30 de ani“, atrage atenţia Cristian Pârvan, preşedintele PIAROM, semnalând că ponderea mare a eşecului la examenele care încheie învăţământul general sau mediu „scade capacitatea de a merge la studii superioare“, ceea ce pe termen lung va accentua deficitul de calificare înaltă.

Între provocările majore pentru piața muncii din România, „care tind să se acutizeze și pot deveni în timp amenințări la stabilitatea și sustenabilitatea dezvoltării macroeconomice“ identificate prin cercetarea de faţă, este enunţată „dispariția industriei și a specialiștilor în dife­rite meserii, amplificată de criza puternică de identitate a învățământului național și de cvasiinexistența unui învățământ tehnic și profesional (licee tehnice, școli profesionale) performant și atractiv“.

Forţa de muncă stăpână pe meserie a îmbătrânit în domenii esenţiale. Cercetarea relevă grupele de „ocupații caracterizate prin cea mai ridicată pondere a personalului în zonele de vârstă 50-60 de ani și peste 60 de ani“ şi în acelaşi timp indică ponderea angajaţilor de la nivelul vârstei de absolvire a studiilor medii. Un veritabil semnal de alarmă este că „ocupațiile cu cel mai ridicat risc aparțin domeniului tehnic și necesită nivel de studii superioare sau pregătire profesională tehnică de nivel mediu“. Calificativul de „situații îngrijorătoare“ este asociat cu ocupații cu cerere ridicată pe piața muncii, precum: frezor universal (unde 74,95% din salariați au vârsta peste 50 de ani, în timp ce tinerii de 20-30 de ani reprezintă doar 2,67%, iar cei sub 20 de ani, deci tocmai ieşiţi din şcoală, abia 0,11%), strungar universal (73,89% peste 50 de ani, în vârstă de 20-30 de ani fiind 1,6% şi sub 20 de ani 0,26%), rectificator universal (66,11% peste 50 de ani, 3,11% au 20-30 de ani şi doar 0,28% sub 20 de ani).

Cercetarea confirmă cu argumentele analizei ştiinţifice o stare al cărei adevăr este reiterat an de an, cu precădere la promovarea câte unui ciclu de şcoală sau la absolvire: „Structura absolvenților sistemului de învățământ din România nu este adaptată la nevoile pieței muncii, mai ales dacă ne raportăm la învățământul profesional“. Drept argument de data aceasta este adus faptul că, în 2017, „principalele trei calificări profesionale au fost, potrivit planurilor de învățământ, cele de mecanic auto (4.726 absolvenți), confecționer produse textile (1.593 absolvenți) și ospătar (chelner), vânzător în unități de alimentație (1.345 absolvenți). Analizând dintre acestea prima calificare profesională ca număr de absolvenți prin raportare la cei circa 26.000 de mecanici auto care figurează în Registrul de evidență al salariaților, constatăm un raport de 5,38 contracte individuale de muncă/absolvent, ceea ce relevă faptul că, per medie națională, numărul de absolvenți este supradimensionat în raport cu nevoile reale ale pieței, chiar și în condițiile în care luăm în considerare compatibilitățile cu alte calificări și posibilitățile de reconversie profesională“.

În timp ce societatea cunoaşterii şi industriile viitorului sunt invocate în strategii ale educaţiei şi formării, obiectivitatea cercetării arată că lucrătorii necalificați au o „pondere relativ ridicată“ în totalul angajaților. Cât priveşte ocupațiile (conform codurilor COR), cei mai mulţi angajați sunt şoferi, vânzători, agenţi de securitate etc.

Venită la finalul unui an şcolar şi, concomitent, la deschiderea spre abordări de perspectivă, cercetarea asupra dinamicii pieţei muncii subliniază că „un învățământ profesional bine conturat și susținut în mod corespunzător ar putea consolida categoria profesională a muncitorilor calificați, care în esență contribuie în mod semnificativ la menținerea clasei sociale de mijloc“.

Florin ANTONESCU