Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » Criza lecturii în școală, o problemă a educației care nu trebuie ignorată

Criza lecturii în școală, o problemă a educației care nu trebuie ignorată

De ce nu mai citesc tinerii? De ce interesul pentru lectură și literatură este din ce în ce mai scăzut în rândul generațiilor tinere? De ce pragurile bibliotecilor sunt din ce în ce mai rar călcate de adolescenți, de elevi, în general? De ce vârsta celor care intră într-o librărie a crescut semnificativ în ultimii ani, în timp ce numărul celor care răsfoiesc o carte într-o librărie a scăzut? Întrebările acestea nu ni le punem doar noi. Fenomenul este extins și se manifestă în multe țări, nu doar europene. Cultura scrisă nu mai atrage astăzi decât pe foarte puțini. Sondajele făcute în ultimii ani în rândul adolescenților arată că marea majoritate nu citește nici măcar o carte pe an, iar cei care citesc alocă foarte puține minute pe zi lecturii unei cărți. Timpul liber, în general, nu și-l ocupă cu cititul cărților. Adolescenții preferă distracțiile, dar cel mai mult și mai îngrijorător, o spun din ce în ce mai des și mai apăsat specialiștii în educație și psihologii, aceștia își ocupă o bună parte din timpul liber, dacă nu tot, stând pe rețelele de socializare și pe internet.

Cu câțiva ani în urmă, Consiliul Local al Tinerilor din sectorul 1 din Capitală a realizat un sondaj de opinie în rândul a câteva sute de elevi de la mai multe licee. Rezultatele au fost descumpănitoare. Întrebați ce preferă să facă în timpul liber, niciunul dintre ei nu a inclus lectura printre preocupări. Un procent nu foarte mare a punctat ca principală opțiune de recreere muzica, dar majoritatea covârșitoare a ridicat la rang de zeități rețelele de socializare. Nici măcar televizorul nu se mai regăsește printre preferințele generațiilor tinere și foarte tinere. Iar presa scrisă nu mai are nicio atractivitate pentru adolescenții și tinerii din ziua de azi.

„Perlele“ de la bac, un barometru al bagajului cultural

Criza lecturii este un fenomen real al ultimilor ani și nu-i îngrijorează doar pe profesorii de limba și literatura română și pe părinți (din păcate, și în acest caz, pe din ce în ce mai puțini dintre ei), dar îngrijorează pe toți cei care activează în zona culturii scrise, de la la autori și editori (îngrijorați de scăderea cifrei de afaceri) până la librari și bibliotecari.

Apetitul pentru lectură este în cădere liberă, iar lipsa de interes pentru cărți se observă în mod îngrijorător în rezultatele din ce în ce mai slabe la examenele naționale. În spatele amuzamentului pe care îl trezesc „perlele“ de la bac se află îngrijorarea. Se râde, într-adevăr, cu gura până la urechi când auzi sau citești că „Ștefan cel Mare a bătut cel mai mulţi turci, era spaima Imperiului Austro-Otoman“, „Comu­niştii erau terorişti, nu dădeau internet la oameni. Ei se bătea cu americanii, care le-a dat la temelie“ sau că „Modelul meu este Ilie Năstase, pentru că nu îi păsa de gura lumii și s-a însurat de multe ori“. Lipsa de  cultură generală care creează și se consolidează prin lecturi multe și diversificate stă, de fapt, la baza analfabetismului funcțional din România. Și pentru asta nu este vinovată numai școala. Vinovați se fac și mediul familial, părinții. Aceștia sunt, la rândul lor, copiii născuți după 1989, în plină harababură postdecembristă, când toate bunele obiceiuri de dinainte de revoluție, printre care se număra, la loc de frunte, lectura, au fost date la o parte ca fiind vetuste, anacronice în contextul noilor vremuri.

Pentru mulți tineri, lectura este o îndeletnicire greoaie, obositoare și lipsită de atractivitate

Dacă înainte de 1989 se citea enorm de mult, iar sloganul era „Rezistență prin cultură“, după 1989, varietatea din ce în ce mai mare de atracții care au apărut în jurul românilor i-a îndepărtat rapid de zona culturii. Barurile, restaurantele, cluburile, apoi internetul, rețelele de socializare ș.a.m.d. nu doar că nu au mai lăsat timp și pentru citit, dar au făcut ca lectura să pară o îndeletnicire plictisitoare.

Într-adevăr, au existat primii ani de libertate când cărțile s-au citit cu o sete greu de imaginat pentru generația tânără de astăzi. Se citea mult și se citea orice. Se cumpărau cărți cu nemiluita, ziarele și revistele dispăreau de pe tarabe în câteva ore. Presa scrisă era regină! Dar nu a durat mult. Încetul cu încetul, televizorul a trecut în prim-planul preferințelor publicului. Mult mai facil, ca mijloc de divertisment decât cartea și ziarul, acesta oferea diversitatea după care tânjisem, un popor întreg, înainte de 1989. Odată cu înmulțirea programelor, a scăzut însă și calitatea acestora, limbajul suburban a luat cu asalt micile ecrane, iar falsele modele au monopolizat emisiunile de divertisment și talk-show-urile, sugerând generațiilor tinere și foarte tinere că incultura și lipsa de școală nu reprezintă un impediment în a urca pe scara socială, ba din contră.

S-a petrecut, de fapt, o schimbare de paradigmă care a făcut ca lectura, cartea să devină pentru tineri și, din nefericire, nu doar pentru aceștia, o îndeletnicire greoaie, obositoare și lipsită de atractivitate.

Lovitura de grație dată lecturii a venit din partea internetului. Această poartă către infinitul informațional a cucerit cu repeziciune tânăra generație și nu numai pe aceasta. Internetul ne-a făcut pe toți, de fapt, comozi. De ce să te mai chinui să mergi la bibliotecă (apropo, bibliotecile publice sunt pe cale de dispariție!), să stai în sala de lectură câteva ore pe zi, când o simplă căutare pe Google îți poate satisface orice curiozitate?

Școala și părinții trebuie să retrezească interesul pentru lectură în rândul tinerilor

Dar ce spune un tânăr pe Facebook? „E un lucru destul de trist că noi, adolescenţii, citim din cauza unor constrângeri şi nu datorită unei nevoi interioare de a ne elibera din această lume spre a descoperi adevăratul gust al lecturii, adevăratul sens al vieţii. Dar, gândindu-ne bine, ne dăm seama că printre aceşti adolescenţi rătăciţi prin lumea tehnologiei mai există câţiva însetaţi de lectură. Nu sunt puţini cei care cred că tehnologia poate înlocui totul şi că acel instrument numit calculator poate face toată treaba în locul nostru, scutindu-ne, astfel, de efortul de a merge la bibliotecă, încercând să căutăm o carte sau un anumit pasaj care ne interesează de lectură tradiţională, cea adevărată.“ Un altul însă îl contrazice spunând că cuvântul lectură a și dispărut din vocabularul tinerelor generații. În fața acestei realități, școala începe să se trezească. Se fac din ce în ce mai multe campanii la nivel local și național de atragere a elevilor în universul cărților și al lecturii. Se organizează festivaluri, concursuri, cluburi de lectură menite să repună lectura printre cele mai importante preocupări ale elevilor, să le demonstreze acestora că fiecare carte citită le îmbogățește vocabularul, le lărgește orizontul cunoașterii, le oferă o șansă în plus în construirea unei cariere solide.

La rândul lor, părinții trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a-i atrage pe copii spre lectură. Trebuie să le cumpere cărți, să le amenajeze o bibliotecă proprie, să citească ei înșiși, pentru a le da un bun exemplu. Dar ce te faci când, în multe familii, părinții nu mai au nici timp, nici răbdare și nici apetit pentru lectură?

Marcela GHEORGHIU