Ingrijorati de prezenta la scoala in numar mic a elevilor unor clase, am incercat sa aflam cauzele ce determina abandonul si parasirea timpurie a scolii. Convinsi ca dupa depistarea cauzelor vom avea capacitatea de a concepe un plan de masuri concrete care sa readuca situatia in limitele dorite de institutia noastra, am conceput initial un chestionar pe care l-am aplicat unui numar de 208 elevi. A urmat apoi interpretarea acestuia, prin care am descoperit ca elevii nostri, desi absenteaza si nu dovedesc ca acorda importanta cuvenita procesului instructiv-educativ, considera ca reusita scolara determina reusita in viata (mult – 92 elevi, foarte mult – 68 elevi, in timp ce doar 4 subiecti apreciaza „deloc“) si ca frecventa ritmica la orele de curs conditioneaza reusita scolara (mult – 73, foarte mult – 62), si asta in pofida faptului ca, in ultimul timp, numeroase personalitati publice au tinut sa evidentieze ca nu au pregatire dobandita prin scolarizare in domeniile in care au obtinut performante, chiar indemnand elevii sa adopte atitudine nepotrivita, in care poate fi inclus chiulul si pot fi acceptate corigentele.La solicitatea noastra de a indica principalele motive care determina absentarea de la ore, elevii au precizat, cu majoritate, supraaglomerarea orarului, programele scolare incarcate, probleme familiale (conflicte, situatie materiala precara ce ii determina sa se angajeze), anturajul, probleme de sanatate, teama de corigenta. Deci elevii resimt unele probleme ca si dascalii lor (numarul mare de ore de curs, suprasolicitatea informationala), insa noi ar trebui sa cunoastem mai bine faptul ca unii dintre ei provin din familii cu o situatie socio-economica precara, dezorganizate (in care au parte de violenta verbala si fizica, nu de sustinere, indrumare si incurajare), iar ei constientizeaza ca aceste aspecte constituie dezavantaje in parcursul lor educational. Asadar, avand informatiile obtinute prin prelucrarea chestionarului aplicat, ne-am gandit la utilitatea existentei unor activitati de consiliere a parintilor si elevilor (in scopul incercarii de solutionare a problemelor) si am inceput sa concepem un proiect in care sa le integram alaturi de dezbateri/ prezentari pe teme care s-a dovedit ca le suscita interesul (consecintele consumului de droguri, educatie sexuala etc.). Ne-am gandit, de asemenea, ca ar fi util, pentru o mai buna relationare a lor cu scoala, dar si in scopul dezvoltarii culturii lor generale/ a universului lor afectiv, sa organizam sistematic vizite la case memoriale si muzee, vizionari ale unor spectacole de teatru – activitati la care multi dintre elevii nostri nu au acces din cauza absentei resurselor financiare necesare sau din cauza dezinteresului familiei de a-i antrena in astfel de programe culturale. Acest proiect, menit sa vina in sprijinul diminuarii abandonului scolar si a parasirii timpurii a scolii, este gandit a se desfasura in cadrul institutiei noastre pe parcursul viitorului an scolar si el se adreseaza elevilor din toate tipurile de invatamant, dar in special celor de la Tcoala de Arte si Meserii, unde se inregistreaza cele mai multe abandonuri din cauza lipsei de oportunitati pe piata fortei de munca (sustin unii), din cauza faptului ca ei au ajuns la aceasta forma de invatamant printr-un concurs de imprejurari nefaste – nepromovarea examenului de testare nationala, necunoasterea a ceea ce presupune SAM etc. (opinia altora). Suntem constienti ca e necesar sa trecem dincolo de aparente si sa urmarim motivatia profunda, sa le demonstram atat lor, cat si societatii ca scoala nu trebuie abandonata, ca ea constituie inca o valoare in sine, prin intermediul careia pot fi dobandite cunostinte si capacitati, ca proverbul „Ai carte, ai parte“ mai are valabilitate „intr-o societate fara printipuri“, ca cei ce manifesta interes pentru procesul instructiv-educativ nu trebuie etichetati prin cuvantul cu valoare depreciativa „tocilar“. Speram ca efectul efortului depus de noi si de toti cei interesati de aceasta realitate grava sa fie unul pozitiv, astfel incat consecintele sociale sa fie benefice in urma valorizarii scolii (numarul de delincventi juvenili, de someri poate scadea si astfel se pot diminua problemele sociale cauzate de acestia si costurile pe care reintegrarea lor le presupune etc.).
Bucuresti
Profesorul motivat si calitatea actului educational
Concursurile scolare au luat prin surprindere scoala nationala, zguduind-o din temelii ca un seism. Rezultatele care traduc in note gradul instructiei nationale nu sunt stralucite si afirma o realitate critica. Privind rezultatele tiparite pe liste, copiii nostri au vazut imaginea fidela a propriei putinte. Pentru multi, concursul scolar (olimpiada) a fost revelatia incapacitatii personale, proba decisiva a instructiei precare. In mod cert, esecul le apartine, dar radacinile lui trebuie sa le cautam cu multa migala in solul scolii. Este greu de gasit in masele de oameni, chemati sa asimileze si sa decida, fiinte care ar putea invidia „omul catedrei“, pentru recunoasterea reala a muncii eficiente, ce se valideaza in masura in care descrie si explica activitatile indivizilor si ale colectivitatilor umane, pentru a le transforma in calitate superioara si eficienta calculabila. Programele de invatamant nu pot fi atotcuprinzatoare – de la gradinita si pana la cursurile universitare. Consideram ca insusirea accentuata a metodelor si tehnicilor de munca intelectuala va contribui la reducerea supraincarcarii, la inviorarea programelor de invatamant, scurteaza timpul de invatare, consolideaza stilul muncii intelectuale al omului, dezvoltandu-i capacitatea de expresie, ridicand calitatea vietii sale. Se face obiectia – din partea „superinspira-tilor“ – ca metodele plafoneaza si subjuga, ceea ce este adevarat in situatiile in care metodele nu sunt stapanite pana la cunoasterea limitelor inerente si a momentelor de negare si eliberare prin noi integrari. Azi mai mult ca oricand se acrediteaza ideea ca educatiei ii revine o responsabilitate cruciala in formarea unor cetateni si specialisti capabili sa abordeze si sa rezolve preocuparile majore ale acestui mileniu. Prezenta unui educator motivat este una din conditiile de baza pentru realizarea acestui deziderat capital. Profesorul performant trebuie sa gaseasca repede raspunsul la problema de maxima gravitate: „de ce mediocritatea a ajuns la un asemenea grad de extindere si cronicizare in spatiul autohton, cu tendinte clare de degradare, spre noi culmi ale decaderii“? Profesorul motivat performant spre care trebuie sa tinda slujitorii invatamantului va fi in buna masura produsul societatii in care va trai, el va fi, la cote cat mai inalte si eficiente, un caracter, un specialist, un pedagog, un luptator, un vizionar, un cetatean de onoare.
Prof. Radu NICOLAE,
Scoala Nr. 32 Al. Macedonski,
Craiova