Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Ultima ora » De la olimpici internaţionali la analfabetism funcţional. Școala românească, o școală a contrastelor și a inechităţii

De la olimpici internaţionali la analfabetism funcţional. Școala românească, o școală a contrastelor și a inechităţii

E de domeniul locului comun că avem o şcoală a contrastelor la nivel de sistem educaţional. Ne‑am obişnuit şi dăm din umeri când primim aproape zi de zi deopotrivă informaţii despre performanţele unor elevi laureaţi în confruntări internaţionale de inteligenţă, creaţie şi ştiinţă de carte, ca şi despre niveluri alarmante ale abandonului şcolar, ale lipsei de competenţe profesionale la absolvire şi ale condiţiilor precare din unităţi de învăţământ. Grav este că existenţa acestor două feţe ale educaţiei româneşti alimentează de la o vreme tot mai mult un discurs paralel, de un anume tip la care s‑ar fi zis că nu mai este posibil să revenim după treizeci de ani de când au rămas în urmă timpurile în care una vedeam, simţeam şi trăiam şi vorbeam acasă şi în cercul de apropiaţi şi alta eram constrânşi să facem, să mimăm şi să vorbim în spaţiul larg. Atunci eram constrânşi, acum suntem inerţi. La vedere, sub sclipiri de camere, de la nivelul cel mai de sus al ierarhiei şcolii, le ieşim înainte merituoşilor premiaţi şi le extrapolăm performanţele la nivelul sistemului, din grabă uitând să‑i întrebăm dacă ei sunt de acord să ne asumăm cu toţii („am câştigat!“) ceea ce ei au realizat în parte. În acelaşi timp, ignorată sau chiar ascunsă privirilor, este şcoala de fiecare zi, tot a noastră.

Un elev român, în dialog cu un laureat Nobel 

Tocmai s‑a întors acasă lotul de elevi, cu profesorii îndrumători, care ne‑a reprezentat la Olimpiada Europeană de Fizică (EUPhO), desfășurată la Riga, în Letonia; bilanţul este trei medalii de argint, o medalie de bronz, o mențiune de onoare. Toţi laureaţii sunt elevi ai unei şcoli de top: Liceul Teoretic Internațional de Informatică București. Ca semn de reconfirmare a tradiţiei şi valorii româneşti în domeniu, viitoarea competiţie europeană a elevilor olimpici la fizică se va desfăşura în România (mai 2020). Cu puţin timp înainte, la Olimpiada Internaţională de Filosofie (IPO), desfăşurată la Roma, doi elevi din licee de elită, Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Bucureşti şi Colegiul Naţional Sfântul Sava din Bucureşti, au obţinut două mențiuni. La Olimpiada Internaţională de Chimie D. I. Mendeleev de la Sankt‑Petersburg, elevii reprezentanţi ai României au câştigat trei medalii de aur, două medalii de argint şi o medalie de bronz. Medaliaţii învaţă la şcoli renumite: Colegiul Naţional Gheorghe Şincai Baia Mare, Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, Colegiul Naţional Moise Nicoară Arad, Colegiul Naţional Iaşi. La cea mai mare competiţie de proiecte de cercetare din domeniul ştiinţei şi ingineriei pentru elevi, Intel ISEF, desfăşurată în SUA, la Pheonix, Arizona, România a fost reprezentată de cinci echipe, dintre care patru alcătuite din elevi care se pregătesc la Centrul Alexandru Proca pentru Iniţiere în Cercetarea Ştiinţifică a Tinerilor sub egida Institutul Naţional de Cercetare‑Dezvoltare pentru Inginerie Electrică – ICDIE ICPE‑CA. Un singur elev dintr‑una din aceste echipe, clasat pe locul patru în concursul mondial (elev la Colegiul Naţional Nicolae Titulescu Braşov) din cei 2.000 de participanţi din 75 de ţări, a fost ales să‑i pună întrebări savantului Martin Chalfie, laureat Nobel pentru chimie în 2008.

Cheltuielile cu educația, printre cele mai scăzute din UE

Meritele elevilor recunoscuţi, premiaţi, medaliaţi la nivel internaţional, ale profesorilor, ale şcolilor din care provin, ale institutelor şi organizaţiilor care îi îndrumă pe calea cunoaşterii sunt incontestabile. Din nefericire, la fel de reale sunt semnalele de alarmă tot de la nivel internaţional asupra situaţiei de ansamblu a sistemului educaţional românesc. Un document de actualitate intitulat în versiunea lui în limba română „Recomandarea Consiliului Uniunii Europene privind Programul național de reformă al României pentru 2019 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergenţă al României pentru 2019 semnalează în secţiunea dedicată analizei sistemului de educaţie că „se înregistrează întârzieri în modernizarea rețelei de școli și în optimizarea lor astfel încât să se țină cont de tendințele demografice, 10% din școli fiind supraaglomerate, în timp ce 58% dispun de capacități excedentare. Se constată probleme considerabile în ceea ce privește dobândirea de competențe de bază și competențe digitale de către populație. Capacitatea cadrelor didactice de a aplica o abordare centrată pe elevi nu este dezvoltată suficient. Disparitățile dintre mediul rural și cel urban persistă, iar grupurile vulnerabile, inclusiv romii, continuă să aibă un acces limitat la un învățământ de calitate și favorabil incluziunii. Este de‑a dreptul trecută sub tăcere de către autorităţi o constatare gravă, la zi, transmisă de la nivelul instanţelor Uniunii Europene cu privire la România: „Cheltuielile cu educația rămân printre cele mai scăzute din UE, în special în ceea ce privește anii de școlarizare care au un rol decisiv în a preveni părăsirea timpurie a școlii (care rămâne la un nivel ridicat), a asigura egalitatea de șanse și a reduce inegalitățile mai târziu în viață. Participarea copiilor preșcolari la o educație și îngrijire de calitate rămâne sub media UE, inclusiv din cauza lipsei de structuri. La celălat capăt al traiectoriei şcolare, constarea este tot negativă: „Competențele nu evoluează în concordanță cu nevoile sectoarelor economice în creștere, 81% din angajatori confruntându‑se cu dificultăți în ocuparea locurilor de muncă vacante. O cauză este identificată în faptul că „nu există o evaluare globală sau sectorială a nevoilor de competențe și nu se realizează, în continuare, previziuni privind necesarul de competențe, ceea ce împiedică adaptarea sistemului de educație și formare la nevoile pieței forței de muncă. Referindu‑se la un subiect provocator chiar în aceste momente de dispute aprinse, raportul subliniază că „a început implementarea sistemului dual de educație și formare profesională, menit să abordeze problema lipsei de personal calificat. Cu toate acestea, educația și formarea profesională este considerată în continuare o opțiune secundară de către elevi și părinți, iar rata de ocupare relativ scăzută în rândul proaspeților absolvenți ai programelor de educație și formare profesională ridică problema relevanței acestor programe pentru piața forței de muncă.

Un sistem de învăţământ nici echitabil, nici just

Ce se poate vedea de la nivel internaţional este confirmat de constatări interne. Există mari diferenţe de rezultate între şcoli, afirmă Şerban Iosifescu, preşedintele Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), care apreciază că „suntem în categoria ţărilor în care diferenţa de rezultate între şcoli e mai mare decât diferenţa rezultatelor în interiorul şcolii. Sistemul nostru de învăţământ nu este nici echitabil, nici just, inclusiv în repartiţia resurselor, pentru că cei care au ajung să aibă şi mai mult, iar cei care nu au, până la urmă, au şi mai puţin. Se produce chiar un transfer invers de resurse: de la cei care nu au la cei care au.

În acest context, o recomandare funda­mentală transmisă de la nivel european către cei care decid soarta sistemului nostru educaţional este „să asigure îmbunătățirea competențelor, inclusiv a competențelor digitale, în special prin sporirea relevanței pe piața forței de muncă a educației și formării profesionale și a învățământului superior.

F. IONESCU