Socialize

Facebook
Home » Formare » Formarea formatorilor » De la operele orfane la cultura informaţiei

De la operele orfane la cultura informaţiei

Cum ştim din practica şcolară, în cadrul demersului complex al formării deprinderilor de lucru intelectual pentru elevi, de fiecare dată când ne referim la o idee desprinsă din opera cuiva avem grijă să realizăm citările cuvenite, să menţionăm autorul. O situaţie cu totul aparte creează însă întrebarea: în cazul unora dintre opere, se poate ca, şi în cel al unora dintre copii, să nu ştim cine sunt părinţii? Aşadar, dacă ştim că există copii orfani, este posibil să existe şi opere orfane?

În limitele în care analogia este sugestivă, putem accepta că, aşa cum viaţa copiilor ai căror părinţi nu sunt cunoscuţi se desfăşoară prin grija altor adulţi, în parametri cât mai aproape de ceea ce comunitatea convine că este o viaţă normală, tot astfel şi traiectoria operelor cu autori necunoscuţi ar trebui să aibă un parcurs reglementat prin normele sociale.

Dar ce sunt operele orfane? Din legislaţie, desprindem că acestea sunt opere protejate privind drepturile de autor, dar care nu au un autor identificat. Mai mult, se prevede că, pentru orice utilizare legală a operei respective, este necesar acordul titularului asupra operei, iar în lipsa acestui acord opera nu poate fi utilizată. Protecţia unei opere acoperă un număr mare de ani (viaţa autorului la care se adaugă 70 de ani), iar numărul operelor publicate pe internet fără ca autorul acestora să fie cunoscut este din ce în ce mai mare. Deşi prima lege privind drepturile de autor din ţara noastră este din anul 1923, Legea proprietăţii literare şi artistice, preocupările privind realizarea unei educaţii a publicului larg în general şi a elevilor/studenţilor în mod special pare să fie mai vizibilă opiniei publice mai cu seamă în ultimii ani.

Pe 9 şi 10 mai, s-a desfăşurat la Universitatea Româno-Americană un seminar de formare a profesorilor de ştiinţe socioumane, în cadrul programului „Educaţie pentru drepturile de proprietate intelectuală“ (Sub-regional Seminar Teaching Intellectual Property to the Youth), la care au participat reprezentanţi şi experţi din partea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, delegaţi ai oficiilor de proprietate intelectuală din Albania, Bulgaria, Lituania, Republica Moldova, precum şi ai Ambasadei SUA în România. Din ţară au participat reprezentanţi ai Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), ai Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), ai Ministerului Educaţiei, profesori din Argeş, Bucureşti, Braşov, Buzău, Constanţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Ilfov, Prahova, Hunedoara, Sibiu, Tulcea, Vrancea, profesori de la Universitatea Nicolae Titulescu şi din partea gazdelor – Universitatea Româno-Americană.

Un eveniment similar a avut loc în 2015 – Teaching IP for High-
school Teachers
–, tot la Bucureşti. Ca o aplicare a celor desprinse din lucrările seminarului trecut în cadrul activităţilor dedicate temei drepturilor de proprietate intelectuală, desfăşurate în Colegiul Naţional Spiru Haret, am observat că elevii au fost interesaţi mai cu seamă de activităţile de documentare, au realizat cu uşurinţă prezentări ale problematicii respective, s-au implicat cu succes în diseminarea informaţiei către colegii lor. În general, elevii sunt foarte atenţi la aspectele privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, când este vorba de creaţia lor, fie că este vorba de fotografie, desen sau literatură. Din păcate, par însă uşor indiferenţi la respectarea acestor drepturi când este vorba de a asculta muzică, de a viziona filme sau de a realiza o temă impusă la clasă. De aici se deduce o posibilă concluzie: aşa cum sugerează denumirea, înţelegerea comună este una făcută mai cu seamă în termeni de drepturi, iar nu una referitoare la interdicţii.

În cadrul seminarului de anul acesta, pe lângă un larg schimb de experienţă privind accentele care se pun pe plan internaţional asupra modalităţilor de reglementare a drepturilor de autor, precum şi a modului cum se desfăşoară, la nivel curricular şi extra-curricular, educarea elevilor din învăţământul preuniversitar, precum şi a studenţilor din cadrul diferitelor etape ale învăţământului universitar, privind respectarea drepturilor de proprietate în ţările participante, au fost prezentate exemple de bune practici, a fost realizată o proiectare a viitoarelor activităţi educative, care vor avea loc în diferite şcoli, în care se vor implica şi reprezentanţi ai ORDA şi ai OSIM. Activităţile extra-curriculare dedicate în mod special educaţiei pentru drepturile de proprietate intelectuală vor putea fi de genul masă rotundă, dezbatere, seminar, proiect educaţional, sesiune de comunicări ştiinţifice, campanie de informare şi sensibilizare etc. În unele unităţi de învăţământ, cursul privind Educaţia pentru drepturile de proprietate intelectuală se va desfăşura ca un opţional din cadrul curriculumului la decizia şcolii, mai cu seamă că dispune de programa aprobată încă din anul 2015. Din documentul menţionat remarc printre competenţele specifice care vor fi formate pe cele legate de „identificarea propriilor nevoi informaţionale şi construirea unei culturi informaţionale“, precum şi „analizarea consecinţelor pozitive ale respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi a riscurilor utilizării produselor contrafăcute sau a produselor-pirat“ (http://www.socio-umane.ro/e107_files/downloads/Programe_scolare/cds/p. 5).

Sensibilizarea opiniei publice în legătură cu necesitatea de a respecta drepturile de autor pare să fie corelată mai cu seamă cu scandalurile de presă în legătură cu diverse situaţii de plagiat.

La nivelul sistemului de învăţământ, scopul educaţional nu este unul de tip denunţare a unor încălcări de drepturi (acesta fiind eventual de competenţa presei), ci unul de tip cunoaştere, prevenţie. Valorizând dreptul de autor, implicit este valorizată creaţia în sine, actul de creaţie este încurajat ca unul pe care societatea îl apreciază ca premisă a dezvoltării sale.

 Prof. dr. Cristina Ştefan,
Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti