Socialize

Facebook
Home » Legislatie » Noutati legislative » Decizia nr. 397/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284, alin. (7) și art. 289, alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011

Decizia nr. 397/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284, alin. (7) și art. 289, alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 663, din 29.10.2013.

Augustin Zegrean – președinte; Valer Dorneanu – judecător; Petre Lăzăroiu – judecător; Mircea Ștefan Minea – judecător; Mona Maria Pivniceru – judecător; Tudorel Toader – judecător; Marieta Safta – prim-magistrat-asistent.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 497 D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire la dosar.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, expunând, pe larg, considerentele cuprinse în actul de sesizare a Curții Constituționale. Susține, în esență, că personalul didactic este participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparținând acestui sistem și, în consecință, trebuie să se bucure de un tratament nediscri­minatoriu în raport de ceilalți pensionari în ceea ce privește drepturile și obligațiile sale. Cu toate acestea, normele criticate impun personalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare să renunțe la pensie pe perioada în care rămâne titular, indiferent de cuantumul pensiei, în timp ce ceilalți pensionari care și-au desfășurat activitatea profesională înainte de pensionare și lucrează după pensionare în alte domenii nu au obligația de a renunța la pensie pe perioada în care lucrează în sectorul public, dacă pensia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie. Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că normele criticate consacră o discriminare pe criteriul socioprofesional.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

I. Prin Adresa nr. 819 din 23 iulie 2013, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.250 din 23 iulie 2013, în temeiul art. 146, lit. d) teza a doua din Constituție și al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284, alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011.

II. În motivarea excepției de neconstituționalitate Avocatul Poporului susține că textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin impunerea condiției renunțării la pensie pe perioada în care personalului didactic îi este recunoscută calitatea de titular. Se arată că dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice instituie principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contri­buabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeași situație juridică în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege. În același sens sunt și prevederile art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, care, referindu-se la posibi­litatea cumulării pensiei cu salariul, arată că de aceasta beneficiază toți pensionarii pentru limită de vârstă. Tot astfel, Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional stabilește în art. 17 că pot cumula pensia cu salariul în condițiile prevăzute de același articol „beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri din salarii sau, după caz, asimilate salariilor ș…ț”.

Se conchide că, din analiza textelor legale menționate, rezultă că personalul didactic este participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparținând acestui sistem și, în consecință, trebuie să se bucure de un tratament nediscriminatoriu în raport cu ceilalți pensionari în ceea ce privește drepturile și obligațiile sale. De asemenea, personalul didactic nu reprezintă o categorie sociopro­fesională aflată într-o situație obiectiv diferită în ceea ce privește condițiile de muncă și pensionare ori din alte puncte de vedere care să justifice instituirea unui tratament juridic diferit în raport cu ceilalți pensionari. Cu toate acestea, textul de lege criticat impune personalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare să renunțe la pensie pe perioada în care rămâne titular, indiferent de cuantumul pensiei, atât timp cât ceilalți pensionari care și-au desfășurat activitatea profesională înainte de pensionare și lucrează după pensionare în alte domenii nu au obligația de a renunța la pensie pe perioada în care lucrează în sectorul public, dacă pensia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie. Un astfel de tratament distinct nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, specificul activității didactice din învățământul preuniversitar neputând reprezenta un temei pentru adoptarea în mod discriminatoriu a unor reglementări privind cumulul pensiei cu salariul. Se subliniază contextul și rațiunea introducerii normei criticate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada1 ianuarie-31 decembrie 2013, respectiv „perturbările determinate de imposibilitatea punerii în aplicare a unora dintre prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, perturbări ce sunt denatură a altera procesul educațional, ca urmare a imposibilității asigurării perso­nalului didactic calificat în învățământul preuniversitar”. Se concluzionează că, „având în vedere scopul urmărit de legiuitor atunci când a adoptat reglementarea criticată, impunerea condiției renunțării la pensie pe perioada în care personalul didactic rămâne titular apare cu atât mai puțin justificată”. În cuprinsul sesizării se mai arată și că „același raționament ar putea fi urmat în cazuri similare și pentru învățământul universitar”, cu trimitere la dispozițiile art. 289 alin. (7) din același act normativ.

III. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) și ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/4.964/2013, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.045 din 27 august 2013, prin care consideră neîntemeiate criticile de neconstituționalitate formulate. Arată că prevederile art. 284 alin. (6) și (7) din Legea nr. 1/2011 instituie excepții de la regula generală prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol, conform căreia personalul didactic beneficiază de pensie în condițiile prevăzute de legislația de asigurări sociale și pensii, inclusiv de la dispozițiile care prevăd posibilitatea pentru pensionarii pentru limită de vârstă a cumulării pensiei cu venituri provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie în condițiile legii, respectiv de la dispozițiile care reglementează cumulul pensiei care poate fi cumulată cu venituri de natură salarială plătite din bugetul de stat. Legiuitorul instituie astfel un drept de opțiune pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare, între a rămâne titular cu condiția renunțării la pensie, conform textului de lege criticat, cu aprobarea consiliului de administrație al unității de învățământ, ori de a beneficia de pensie și de a fi plătit cu ora, păstrând calitatea de pensionar, cumulând pensia, conform alin. (4) al art. 284 din Legea nr. 1/2011. Opțiunea pentru păstrarea calității de titular este doar o posibilitate condiționată de aprobarea consiliului de administrație al unității de învățământ.

Ca urmare, în opinia Guvernului, există deplina libertate de alegere pentru personalul didactic între a continua activitatea ca titular și a ieși la pensie. Se arată și că statutul de titular în învățământul preuniversitar presupune anumite avantaje față de situația prevăzută la art. 284 alin. (4) care permite cadrelor didactice pensionate continuarea activității după împlinirea vârstei standard de pensionare, salarizarea fiind făcută prin plata cu ora. Astfel, personalul didactic care are calitatea de titular are un anumit statut juridic față de restul personalului didactic, beneficiind de anumite drepturi și obligații, cum ar fi, de exemplu, dreptul la concediu de odihnă, dreptul de pretransfer etc. Se conchide în sensul că soluția legislativă care instituie obligația renunțării la pensie (indiferent de cuantum) în favoarea păstrării calității de titular corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind o problemă de resortul contenciosului constituțional, idee „întărită și de faptul că legiuitorul instituie aceeași regulă și pentru sistemul universitar de învățământ”, prin art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Textul de lege criticat se referă la o situație anume, ce se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, și anume personalul didactic care a avut calitatea de titular, care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare, și dorește să își păstreze această calitate, cu aprobarea consiliului de administrație. Pentru aceste considerente, se apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconsti­tuționalitate.

C U R T E A, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

IV. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 32 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

V. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost expres formulat, îl constituie dispozițiile art. 284 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: „(7) Perso­nalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaște această calitate de către consiliul de administrație, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția renunțării la pensie pe perioada cât rămâne titular”.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă voința Avocatului Poporului de a critica soluția legislativă pe care textul de lege mai sus citat o consacră, reglementată, în mod corespunzător, și în art. 289 alin. (7) din același act normativ, având următorul cuprins: „Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaște această calitate, anual, de către senatul universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția renunțării la pensie pe perioada în care rămâne titular”. În acest sens, în motivarea excepției de neconstituționalitate formulate, Avocatul Poporului arată că „același raționament ar putea fi urmat în cazuri similare și pentru învățământul universitar”, cu trimitere, așadar, la dispozițiile art. 289 alin. (7) din același act normativ, mai suscitat.

Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 284 alin. (7) și art. 289 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011.

VI. Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.

VII. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Textele de lege ce fac obiectul excepției sunt cuprinse în art. 284 și, respectiv, art. 289 din Legea educației naționale nr. 1/2011, primul dintre articolele menționate alcătuind secțiunea 12 – Pensionarea, din capitolul I – Statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar, iar cel de-al doilea fiind cuprins în capitolul II – Statutul personalului didactic și de cercetare din învățământul superior, ambele capitole fiind reglementate în titlul IV al legii – Statutul personalului didactic.

Art. 284 din Legea nr. 1/2011 are următorul cuprins:

„(1) Personalul didactic beneficiază de pensie în condițiile prevăzute de legislația de asigurări sociale și pensii care reglementează sistemul public de pensii.

(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare și de control din învățământul de stat se pensionează la data împlinirii vârstei legale de pensionare.

(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control se poate face și în timpul anului școlar, cu aprobarea consiliului de administrație al unității de învățământ, respectiv al inspectoratului școlar.

(4) Cadrele didactice pensionate pot desfășura activități didactice, salarizate prin plata cu ora, după împlinirea vârstei standard de pensionare.

(5) Personalul didactic pensionat din învățământ beneficiază de asistență medicală și de acces la casele de odihnă și la bazele de tratament ale cadrelor didactice.

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în cazul în care în unitățile de învățământ normele/posturile didactice nu pot fi acoperite cu titular, personalul didactic din învățământ preuni­versitar, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită, poate fi menținut, cu aprobarea anuală a consiliului de administrație, ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, la cerere, conform metodologiei aprobate prin ordinal ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

(7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular și care nu a depășit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaște această calitate de către consiliul de administrație, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiția renunțării la pensie pe perioada cât rămâne titular”.

Art. 289 din Legea nr. 1/2011 are următorul cuprins:

„(1) Personalul didactic și de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.

[…]alineatul (2) abrogat

(3) Senatul universitar din universitățile de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare, poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelență didactică și de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.

[…] alineatul (4) abrogat”

Legea educatiei nationaleAlte articole pe tema „Legea Educatiei Nationale”

Decizia nr. 397/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284, alin. (7) și art. 289, alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011

Legea Educației Naționale, între iluzie și salvare

„E timpul ca Legea educației naționale să fie modificată masiv!”