Socialize

Facebook
Home » Didactica » Paideia » Democratizarea sistemului de învățământ

Democratizarea sistemului de învățământ

Democratizarea sistemului de învățământ constituie un scop general al educației care reflectă dimensiunea teleologică și axiologică a idealului educației – personalitatea autonomă, creativă, inovatoare – la nivel de politică a educației. Este un scop general proiectat strategic ca urmare a analizei prospective a relației dintre valorile esențiale ale sistemului politic și cerințele generale de evoluție ale educației, pe termen mediu și lung, determinate de dinamica dezvoltării societății, în plan universal, european și național.
Analiza prospectivă a relației dintre sistemul politică și educație permite identificarea unei direcții strategice de dezvol­tare a învățământului – democratizarea la nivel de sistem, implicit și de proces. Formula democratizării, adoptată, propagată și popularizată insistent în numeroase texte și subtexte de politică a educației, are o semnificație pedagogică precisă obiectivată ca direcție generală de evoluție a sistemului de învățământ, care poate fi probată practic și la nivel social, în funcție de anumite criterii valorice specifice domeniului. Dintre aceste criterii, esențiale sunt cele care propun ca imperativ de politică a educației:
1) egalizarea șanselor de reușită a elevilor la toate nivelu­rile sistemului de învățământ;
2) promovarea managerilor școlari, pe verticala și orizon­tala sistemului, în funcție de valoarea pedagogică demonstrată teoretic, metodologic și practic, în activități specifice, organizate formal și nonformal, recunoscute social la nivelul comunității reprezentate.
Cele două criterii valorice fundamentale constituie argumente de politică a educației, imperative în procesul de reconstrucție a sistemului de învățământ, în special în cadrul reformelor inițiate în contextul tranziției spre modelul cultural și economic al societății informaționale, bazată pe cunoaștere.
Egalizarea șanselor de reușită ale elevilor, ca și criteriu valoric intrinsec unui scop general al educației, constituie un salt calitativ apreciabil față de formula vehiculată retoric, de-a lungul istoriei, care proclama doar un deziderat sau un drept formal – „egalitatea de acces la educație”. Democratizarea reală a educației implică nu doar „egalitatea accesului”, ci „egalizarea șanselor de reușită” prin educație la toate nivelurile sistemului de învățământ. Aceasta impune o decizie strategică extrem de importantă în plan pedagogic și social – asigurarea unui învățământ general și obliga­toriu de calitate, prelungit cel puțin până la vârsta de 16 ani.
În plan pedagogic, importanța acestei decizii strategice constă în proiectarea unui plan de învățământ, cu un curriculum comun (trunchi comun de cultură generală) care asigură formarea-dezvoltarea optimă a personalității de bază a tuturor elevilor, premisă a reușitei școlare actuale și viitoare. De aceea investiția în educația de calitate are ca prioritate învățământul general și obligatoriu, între 7-16 ani.
Structura de organizare evocată, universalizată în sistemele (post)moderne de învățământ, este susținută de distri­buția optimă a resurselor pedagogice (informaționale, umane, didactico-materiale, bugetare) într-un spațiu și timp pedagogic adecvat pentru valorificarea tuturor conținuturilor și formelor generale ale educației. Aceasta presupune imperativ instruirea formală într-un singur schimb, dimineața, astfel încât, „școala după școală” devine ca o formulă naturală, normală, cotidiană.
În plan social, egalizarea șanselor de reușită ale tuturor elevilor are consecințe majore pentru evoluția societății pe termen mediu și lung, prin crearea unei baze largi, de selecție a valorilor din toate mediile și comunitățile umane. Este ceea ce include, ca deziderat psihologic și social, scopul general ale educației de calitate – egalizarea șanselor de reușită la toate nivelurile sistemului de învățământ, posibilă doar în măsura în care „școala generală de bază” asigură fundamentele formării-dezvoltării optime a elevilor din toate mediile sociale și comunitățile umane.

Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA