Socialize

Facebook
Home » Univers editorial » Manuale si auxiliare scolare » Despre manualul de Educaţie fizică şi sport

Despre manualul de Educaţie fizică şi sport

Recent, o ştire a străbătut ca un curent electric atât mediile de comunicare şi socializare, cât şi întreaga opinie publică românească, generând  reacţii diferite, pe care nu mă străduiesc în niciun fel să le cataloghez. Este vorba despre o premieră editorială absolută – manualul de Educaţie fizică şi sport pentru clasa a V-a.

Ca specialist, nu pot fi decât fericit.

Palestra, ca şcoală modernă a mişcării, a făcut un pas important prin aceasta, spre o emancipare evidenţă, prin „eliberarea de prejudecăţi, constrângeri, convenţii sociale, etc.” (dex on-line). Desigur, interesul enorm, care a cuprins o masă apreciabilă de comentatori, nu poate avea ca efect, indiferent de opinia exprimată de fiecare în parte, decât cunoaşterea mai bună a domeniului.

Ca orice început, şi aici, ignoranţa, neîncrederea, prejudecăţile şi suspiciunile de tot felul, pe de o parte, dar şi mai ales lipsa unei culturi specifice în domeniul pedagogiei, pe de altă parte, fac loc unor atitudini de contestare sau de luare în derâdere a evenimentului prilejuit de apariţia în premieră a manualului de Educaţie fizică şi sport.

Ideea însă este una lăudabilă prin valoarea sa. Teoretic, toată lumea apreciază mişcarea şi dorinţa de a o practica, dar nimeni nu se întreabă cum trebuie făcută pentru a obţine efectele dorite, cu atât mai mult cum să se procedeze pentru că mişcarea, practicată în mod sistematic, să devină un fenomen social.

Desigur, şcoala, ca instituţie a educaţiei, trebuie să răspundă acestor cerinţe sociale, punând la dispoziţie toate cele necesare unei educaţii superioare şi cât mai complete a indivizilor care vor forma societatea viitoare. În această logică, putem aprecia că un manual de educaţie fizică şi sport, chiar dacă nu face parte din tradiţia şcolii româneşti, ar aduce beneficii în sensul realizării unei culturi a domeniului mişcării, a înţelegerii cauzalităţii dintre mişcare şi sănătate, ca necesitate a formării şi menţinerii armoniei şi aspiraţiei către frumos cu care fiinţa umană a fost înzestrată.

Într-o Românie a obezităţii infantile, a diabetului juvenil, a insuficienţelor de tot felul, a posturilor deficitare (cifoze, lordoze, scolioze), a sedentarismului, cauzate în special de lipsa unor concepte, mentalităţi şi convingeri consolidate, favorabile mişcării ca mod de viaţă, care să preîntâmpine apariţia şi instalarea tuturor acestora şi să contribuie la întărirea sănătăţii, apariţia, aprobarea şi introducerea în viaţa şcolii româneşti a unui manual de educaţie fizică nu poate fi decât un imens beneficiu.

Acest manual va da copilului bazele teoretice ale mişcării, iar mai târziu ştiinţele biologiei (anatomia şi fiziologia), psihologia etc. vor veni să fundamenteze aceste cunoştinţe, care completate cu informaţiile şi deprinderile despre o igienă şi o alimentaţie corectă vor duce la consolidarea unor concepte, idei şi aspiraţii care vor favoriza formarea de competenţe şi deprinderi de mişcare ce vor avea drept consecinţă crearea unui mod de viaţă sănătos, bazat pe  înţelegerea şi respectarea regulilor şi legilor ce stau la baza funcţionarii corecte, eficiente şi sănătoase a organismului uman.

De asemenea, acest manual ar putea avea un rol fundamental la explicitarea unor valori autentice specifice sportului, cum ar fi fairplay-ul, spiritul de echipă, angajamentul, disciplina liber consimţită etc., cu repercusiuni dintre cele mai benefice în comportamentul din viaţa socială ulterioară. Conştientizarea unor trăsături de caracter – curajul, tenacitatea, iniţiativa, creativitatea, responsabilitatea, determinarea etc., care se dezvoltă şi antrenează odată cu practicarea exerciţiului fizic – ar fi un alt beneficiu important al introducerii manualului în practica educaţională şi instructivă privitoare la educaţia fizică din şcoala românească.

Şi poate că cetăţenii astfel formaţi care vor alcătui societatea românească viitoare nu vor mai permite construirea de şcoli sau „campusuri” fără bazin de înot, fără sală de sport şi fără bază sportivă dotată cu terenuri de atletism, de jocuri sportive etc. şi nici oraşe cu drumuri şi căi de acces fără piste pentru biciclete, parcuri cu spaţii de joacă şi agrement etc.

În acest context social, şcoala va deveni, respectând proporţiile istorice, ceea ce în Antichitate era palestra în Grecia şi în Roma Antică, „1. Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Şcoală de educaţie fizică în Atena Antică, urmată de băieţii în vârstă de 13-15 ani . . .” (Dex on-line).

Iată de ce opoziţia reprezentanţilor organizaţiilor părinţilor,  dar mai ales a unor profesori faţă de apariţia manualului de educaţie fizică şi sport pare de neînţeles, caducă, retrogradă, chiar, şi care nu vine să motiveze în niciun fel conceptul privitor la interesul superior al copilului. Şi dacă ora de educaţie fizică mai poartă şi denumirea generică de „ora de sănătate”, aceasta poate deveni astfel numai dacă la baza deprinderilor de mişcare stau solide concepte, bazate pe cunoştinţe teoretice despre mişcare şi sănătate, ce vor determina practicarea acesteia în afară orelor de educaţie fizică şi o vor introduce în modul diurn de viaţă.

Acest manual şi fundamentarea teoretică a convingerilor şi noţiunilor despre mişcare şi sănătate, creşterea numărului orelor de educaţie fizică alocate copiilor prin planurile-cadru, construirea sau reabilitarea bazelor sportive şcolare şi dotarea lor cu toate cele necesare ar trebui să devină idealul şcolii privitor la educaţia fizică a copiilor, viitori cetăţeni, în contextul în care mişcarea a devenit inclusiv mijloc profilactic şi terapeutic (kinetoterapie) şi în contextul în care şcoală are misiunea să formeze copilul din punct de vedere psihic, afectiv şi fizic.

Şi pentru a avea copii sănătoşi la trup, minte şi suflet,  idealul părinţilor ar trebui să fie susţinerea acestui efort al reconstrucţiei şcolii de educaţie fizică şi contribuţia, prin intermediul celor „şapte ani de acasă”, la formarea în mentalul micuţilor a unor concepte şi convingeri favorabile practicării exerciţiului fizic în mod conştient.

Prof. Tudor SPIRIDON