Socialize

Facebook
Home » Conexiuni » Cultura » Destinul cărţilor. Dimitrie Cantemir – spirit universal

Destinul cărţilor. Dimitrie Cantemir – spirit universal

Dimitrie CantemirLa împlinirea a 340 de la naștere și a 290 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir, cel mai frumos omagiu care i se poate aduce este de a-i dedica o carte și a-i citi opera. Gestul cu dublă semnificaţie a fost făcut de către profesorul vasluian Marin Moronescu, distins cărturar contemporan, monografist al Liceului Mihail Kogălniceanu (în colaborare cu prof. dr. Nicolae Ionescu), autor al unui sagace studiu documentar dedicat lui I.L. Caragiale, contribuţii la care se cuvine să adăugăm cartea consacrată maximelor latinești, ca iubitor al riguroasei limbi clasice. Dintr-o mărturisire fugară aflăm că proiectul cărţii de faţă este mai vechi și a zăcut în sertar un număr de ani. Detaliul consfinţește încă o dată adevărul maximei latine habent sua fata libelli. Într-adevăr, cărţile își au soarta lor și se nasc adesea sub zodia norocoasă a întâmplării ori a voinţei auctoriale. Opţiunea pentru Dimitrie Cantemir este legitimată, pe de-o parte, de valoarea europeană a enciclopedistului, pe de alta, de apartenenţa prin obârșie la ţinutul Vasluiului. Istoricii și biografii au căzut de acord că acest „Lorenzo de Medici al nostru” (G. Călinescu) s-a născut în satul Silișteni (azi dispărut) în magicul ţinut al Fălciului, nu departe de Huși, marcând definitiv cultura timpului său. În temeiul unei formaţii raţionalist-umaniste, prof. Marin Moronescu procedează riguros, aidoma unui istoric literar, atent la perspectiva documentară și la semnificaţia surselor consultate. În buna tradiţie a domeniului, plasează în faţa lucrării un util tabel cronologic, în care se regăsesc cele mai importante momente ale traseului biografic al cărturarului umanist: nașterea, părinţii, formaţia intelectuală, căsătoria, copiii, alianţa cu Petru cel Mare, bătălia de la Stănilești, refugiul în Rusia, sfârșitul. Pentru a întregi tabloul de epocă, autorul consemnează o serie de evenimente care au marcat cariera politică a lui Dimitrie Cantemir. În prezentarea generală a operei Marin Moronescu este meticulos și exact, grupând lucrările de referinţă pe domenii distin­cte: opera istorică, opera filosofică și religioasă, opera literară, alte scrieri. Aflăm detalii interesante despre savant și muzica turcească, pentru ca un subcapitol final să fie consacrat ideilor umaniste ale lui Dimitrie Cantemir. Un grupaj elocvent întregește cercetarea: oameni de seamă, români și străini, definesc personalitatea cărturarului: T.S. Bayer, Ieremia Cacavelas, Arnold Toynbee, Vol­taire, Lucian Blaga, G. Călinescu, Ovid Densu­șianu, B.P. Hasdeu, Nicolae Iorga ș.a. Nu putea lipsi glosarul, atât de necesar elevilor și, în general, cititorilor nepreveniţi. Bibliografia selectivă reunește nume reputate de istorici, diplomaţi, critici literari: Const. Ciopraga, Const. C. Giurescu, George Ivașcu, I.D. Lăudat, Constantin Măciucă, Al. Piru ș.a. Cartea are în vedere un public-ţintă: liceenii dornici de studiu suplimentar, știut fiind că programa și manualele sunt destul de zgârcite în abordarea temei. Situaţia de fapt este inaccep­tabilă: un mare spirit al culturii române este expediat în câteva pagini, drept pentru care adoles­cenţii rămân cu o imagine par­ţială, sumară și nesemnifi­cativă a cărturarului. Pe de altă parte, istoricii de meserie, analiștii de dată recentă repro­șează, în posteritate, domnito­rului alianţa ne­fericită cu Rusia lui Petru cel Mare și eroarea de evaluare a stării reale a Imperiului Otoman, consi­derat deja la cre­puscul. Profesorul Marin Moro­nescu evită zona speculaţiilor și ipotezelor riscante, păstrându-se în spaţiul securizant al docu­mentului incontestabil. Cerce­tarea se menţine pe axa obi­ectivităţii și propune o pers­pec­tivă inte­gra­toare asupra contri­buţiei extra­ordinare a enci­clo­pedistului la propă­șirea noas­tră culturală. Rămânem îndatoraţi lui Dimitrie Cantemir pentru rolul său de întemeietor în varii domenii: literatură, istorie naţio­nală și euro­peană, filozofie, lingvistică, etnografie, folclor, muzică, diplomaţie. El aparţine definitiv unei galerii strălucite de spirite enciclopediste, alături de Nicolaus Olahus, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Budai-Deleanu, I.H. Rădulescu, B.P. Hasdeu, Al.I. Odobescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, G. Călinescu, Mircea Eliade. Aceștia și alţii asemenea, în arte și știinţe, legitimează locul nostru în concertul popoarelor civilizate. Cartea de faţă este un argument ferm între multele posibile.

Teodor PRACSIU