Socialize

Facebook
Home » Noutati » Digitalizarea educației în Europa – Riscurile abordărilor radicale – Nevoia de echilibru și responsabilitate

Digitalizarea educației în Europa – Riscurile abordărilor radicale – Nevoia de echilibru și responsabilitate

bookfest2014Manualele școlare, în principal manualul digital, au fost subiectul unei dezbateri și la ediția de anul acesta a Salonului Internațional de Carte Bookfest 2014. Uniunea Editorilor din România, prin Centrul Național Proedit, a organizat dezbaterea „Cât suntem de pregătiți pentru manualul digital?” Timp de două ore, participanții la discuție au încercat să răspundă la câteva întrebări pe care societatea românească și le pune în această perioadă, în care asistăm la demararea în forță a reformei manualelor. Este pregătită societatea românească să primească manualul digital? Eeste benefic sau nu acesta pentru tânăra generație? Cum este privită digitalizarea educațională în alte țări ale lumii? Acestea au fost câteva dintre numeroasele întrebări la care invitații au încercat să răspundă. Așa cum se va vedea, multe dintre răspunsuri ar putea să nu fie pe placul celor care susțin că digitalizarea începând de la vârste foarte mici este nocivă pentru dezvoltarea normală, armonioasă a copilului.

Deși invitația Uniunii Editorilor din România a fost lansată înspre o paletă largă de organizații și instituții care se ocupă și au ceva de spus în acest sensibil domeniu – autori și producători de ma­nuale, cadre didactice, specialiști în educație, pă­rinți, jurnaliști, psihologi, sociologi, reprezen­tanți ai MEN și ai ONG-urilor educaționale –, prezența s-a dovedit a fi dezamăgitoare. Au confirmat și au participat: Piotr Marciszuck – președintele Fede­rației Editorilor Europeni și editor de marcă în Polonia, Mario de Mezzo – vicepreședintele UER, Adela Șerban – sociolog și cercetător științific în cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române, Cosmin Mălureanu din partea CEO Ascendia Design, Cristian Dinu – managing partner ReadForward, Nicolaie Constantinescu din partea Resurse Educaționale Deschise (Coaliția RED) și Paul Balogh – managing partner la ReadForward și moderator al dezbaterii. Din partea Ministerului Educației Naționale nu a fost nimeni prezent, după cum, pe parcursul celor două ore și mai bine de discuții, nu s-a făcut auzită vreo opinie din partea vreunui ONG, cadru didactic implicat în mod direct sau indirect în „reforma manualelor” sau reprezentant al Institu­tului de Științe ale Educației. Nu s-a formulat în tot acest timp nicio opinie conform căreia manualul digital ar fi o provocare pentru care societatea românească nu este pregătită încă și, de asemenea, niciun argument împotriva manualului digital la clasele primare, aspect normal pentru ceea ce numim, de obicei, o dezbatere. A făcut notă „discor­dantă”, în corul pro-dgitalizare educațională al participanților la discuție, Piotr Marciszuck, președintele Federației Editorilor Europeni.

Tendința de acaparare de către stat a pieței manualelor și de eliminare a concurenței dintre edituri se extinde la nivel european

Cui îi este frică de manualele digitale? Cine se teme de digitalizare? Informatizarea educațională la nivelul învățământului primar este deja un măr al discordiei la nivel european, în toată aria UE existând păreri pro și contra acestui trend, deși toate statele membre experimentează de ceva vreme acest model. Polonia a optat, de pildă, pentru o strategie destul de interesantă, deși nici acolo lucrurile nu sunt foarte clare, iar infra­structura necesară implementării digitalizării la nivelul școlii poloneze suferă și aici, ca și la noi, destul de serios: „În Polonia există două modele de producere a manualelor, de către guvern, nu de către edituri, a explicat președintele Federației Editorilor Europeni, Piotr Marciszuck. Cel mai bun mod de a avea ceva rapid este de a cumpăra de la producători și guvernul polonez a decis să meargă într-o cu totul altă direcție și să producă el însuși manualele! Pentru început, doar digital și pentru toate nivelurile de studiu”. Motivul pentru care Executivul polonez a optat pentru această variantă este faptul că, fiind livrate gratuit în școli, „va exista și o oarecare compensare”. „Manualele digitale produse de guvern sunt elaborate de profesori din învățământul universitar, pe diferite specialități, a mai spus Marciszuck. Deci ele vor fi considerate bune pentru că, pur și simplu, sunt făcute la nivel guvernamental. Or, temerea noastră este tocmai că aceste manuale s-ar putea să nu respecte nivelul de pregătire căruia i se adresează”. Deoarece anul viitor vor avea loc alegeri în Polonia, în opinia președintelui Federației Europene a Editorilor, acesta ar fi motivul pentru care guvernul a decis ca în 2015 să producă și manuale digitale pe suport de hârtie pentru clasele I, a II-a și a III-a.

Guvernul polonez devine astfel producător unic al manualelor școlare, așa cum se petreceau lucrurile și în țara noastră înainte de 1989, când statul comunist român, prin Ministerul Educației și Editura Didactică și Pedagogică, era unicul autor de manuale școlare din țară. Lovitura pe care guvernul polonez o dă editorilor din această țară este puternică, deoarece, a mai spus președintele Asociației Editorilor Europeni, vorbim despre o piață uriașă, pe care Executivul o smulge practic din mâinile editorilor de carte școlară. Evident, guvernul va lucra cel mai probabil cu o singură editură, căreia îi vor reveni toate drepturile.

„Școlile poloneze nu sunt adaptate în vederea implementării tehnologiei digitale”

Calitatea manualelor depinde însă foarte mult de competiție, pentru că profesorii trebuie să beneficieze de opțiunea de a alege, dintre mai multe manuale, pe cel care li se pare a fi cel mai bun.

Deoarece vorbim însă de anul în care guvernul a hotărât să producă noile manuale școlare numai pe suport electronic, apare o nouă problemă, lipsa calculatoarelor, aceeași cu care se confruntă și școa­la românească, mai ales cea din mediul rural, unde sunt, așa cum se știe, inclusiv sate lipsite de curent electric. Iată ce spune în acest sens Piotr Marciszuck: „La momentul la care vorbim, școlile poloneze nu sunt adaptate în vederea imple­mentării unei astfel de tehnologii. Școlile nu au acces la internet și de aici o mare problemă. Ne este teamă că din acest motiv școlile nu vor avea decât manuale în varianta print, pe suport de hârtie”. Trendul polonez actual nu este unul anti digitalizare, ca și la noi, există manualele în varianta clasică, pe suport tradițional, însoțite de diferite instrumente auxiliare pe suport digital. Evident, există un risc, faptul că Ministerul Educației este unic furnizor neoferind certitu­dinea că aceste produse, manualele școlare, sunt și de calitate.

Aceste situații nu sunt izolate doar la cazul Poloniei. Aceeași situație o regăsim, ne spune președintele Federației Editorilor Europeni, și în Ungaria, unde piața manualelor a fost naționa­lizată. În Norvegia, unde de asemenea au fost introduse manualele digitale gratuite pentru toate clasele și toate nivelurile, iar profesorii au po­sibilitatea să-și aleagă manualele de la editori sau de pe internet. În multe din statele UE s-a im­ple­mentat sistemul mixt. În unele școli există manuale pe hârtie, în altele în sistem digital, în altele și pe hârtie, și pe suport digital. Tendința de acaparare de către stat a pieței și producției manualelor digitale și de eliminare a concurenței dintre edituri este prezentă, se pare, în mai multe state euro-pene. Are Federația Editorilor Europeni o stra-tegie de combatere a fenomenului? „Fe­derația susține editorii, pentru că pentru noi co­pyrightul este cel mai important”, spune preșe­dintele acesteia.

Nu tehnologia este vinovată, ci modul în care poate fi ea folosită

Dincolo de aspectul exterior, editorial, al revoluției manualelor școlare la nivel european, rămân întrebări care așteaptă răspuns. Există temeri și în rândul profesorilor, și în rândul părinților legate de introducerea digitalizării în Educație. Sunt părinți care spun: Copilul meu este prea mic pentru a folosi tableta sau calculatorul, sunt părinți care spun: Nu, lasă să-l folosească, pentru că toată viața îl va folosi, cu cât se va învăța mai bine cu tehnologia, cu atât va fi mai bine pentru el. Există studii făcute pe impactul negativ sau pozitiv al implementării tehnologiei digitale în educație la vârste foarte mici. „În viziunea mea de sociolog, manualul digital nu apare atât ca rezultat al dezvoltării tehnologice, cât mai ales ca un răspuns al faptului că mediul social este transfor­mat de tehnologie, a fost de părere socio­logul Adela Șerban, de la Institutul de Sociologie al Academiei Române.

Copiii moderni tind să-și dezvolte alte abilități prin interacțiunile cu tehnologia, chiar și la vârste foarte mici. Există însă câteva aspecte care, cu siguranță, ridică niște semne de întrebare: până acum s-a discutat cazul Poloniei. Ei bine, cel al României este și mai grav. Țara noastră are o mare incapacitate de a accesa aceste manuale digitale de către un procent semnificativ al populației, ceea ce va duce la o polarizare a societății românești, anumiți copii nu vor avea posibilitate de a accesa anumite abilități într-o societate care le va folosi din ce în ce mai mult și pentru care ei nu vor putea fi pregătiți”. Alte aspecte pe care specialiștii le iau în calcul sunt legate și de faptul că introducerea în școală a tehnologiei digitale va duce la crearea unei prăpăstii în comunicarea dintre părinți și copii. În opinia Adelei Șerban, manualele digitale trebuie totuși realizate, impedimentele formulate de aceasta nefiind insurmontabile. „Nu este nimic rău în faptul că și alte aspecte ale ființei copilului sunt mobilizate în actul de educație, așa cum se întâmplă cu tehno­logia digitală, a mai spus Adela Șerban. Problema este în ce măsură părintele va ști cu sigu­ranță că propriul copil accesează dispozitivul pentru educație sau pentru cu totul ale lucruri. Aceasta este temerea principală a părinților, și nu legată de manualul digital în sine. Acest lucru implică o altă discuție și cred că respingerea tehnologiei se bazează pe cu totul alte aspecte”.

Cât de greu este să produci un manual digital? Cât de nociv poate fi un asemenea produs?

Nu e nociv deloc, susțin adepții, destul de mulți în lume la această oră. Fenomenul eLearning există peste tot în lume și nu ar trebui să sperie pe nimeni, iar faptul că a ajuns în sistemul public și în România este o dovadă în plus că acesta este trendul societății actuale. Cel puțin aceasta este opinia reprezentanților industriei digitale. Cosmin Mălureanu este unul dintre aceștia, lucrează la Ascendia Design și este convins că impactul tehnologiei digitale asupra educației copiilor de la cele mai mici vârste este benefic: „Ceea ce sperie este noutatea. La nivelul editurilor, percepția este că aceste manuale digitale vin să înlocuiască printul. Partea de digital, pentru noi, companiile de software, este însă o oportunitate imensă, o piață nouă care se deschide la nivel centralizat. Trebuie să gândim că împreună, noi și editorii, trebuie să abordăm această chestiune, pentru că, pe de-o parte, companiile de software tradiționale produc software, deci nu produc conținut, ci tehnologie, pe de altă parte, în speță, în cazul manualelor digitale, editurile sunt cele care de-a lungul anilor au produs conținut educațional. Este o oportunitate, așadar, pentru toată lumea să participăm la acest proiect educațional național. Procesul de creare a manualului digital este, evident, legat de crearea manualului în print. Proiectarea pedagogică are prioritate. Înainte de a trece la digital, trebuie să știm cum tratăm subiectele, ce obiective trebuie să atingem, trebuie să vedem cum îi implicăm pe copii în a înțelege, aproba și accepta acel manual”. În opinia sa, procesul de educare digitală trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă: „Copiii mici nu doar că înțeleg foarte repede tehnologia digitală, dar o și îmbrățișează imediat”.

Poate manualul digital să ajute educația?

De unde vine această teamă de manualul digital, se întreabă la rândul lui Cristian Dinu, manager partner la ReadForward. Probabil este teama de schimbare, care a fost mereu prezentă atunci când societatea a făcut un pas înainte. „Concepem manualele digitale ca pe o extensie și ca pe un complement la manualele clasice. În prezent, manualul digital este un manual fizic, care se mișcă. În viitor, diferențele sper să fie enorme. Pentru că, în momentul de față, hârtia nu-și mai poate modifica conținutul din moment ce a fost tipărită. Hârtia nu poate să te oprească să mergi la un nou capitol dacă nu l-ai parcurs pe anteriorul, hârtia nu știe dacă ai înțeles sau nu conținutul. Și, de asemenea, hârtia nu poate să comunice cu celelalte cărți și cu profesorul tău. Sunt caracteristici pe care manualele digitale le pot avea și care în prezent nu sunt exploatate din două motive: în primul rând, pentru că oamenii nu au învățat încă să le exploateze, și în al doilea rând pentru că, dacă aceste schimbări vor fi foarte mari, acestea vor fi refuzate. Schimbarea trebuie să fie lentă.”

Cristian Dinu este un susținător înfocat al digitalizării educației, al implementării manualului digital de la cele mai fragede vârste. De altfel, acesta a susținut la un moment dat ca disciplina Caligrafie, fundamentală până nu demult pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, să treacă la categoria discipline facultative, alături de Dans și Desen. Pentru Cristian Dan, viitorul în educație aparține digitalizării.

Este manualul digital un produs comercial?

Cu o altă perspectivă asupra temei în discuție a venit Nicolaie Constantinescu, din partea Coaliției RED (Resurse Educaționale Deschise), și anume pers­pectiva comer­cială din care trebuie privit manualul digi­tal. RED susține și promovează în România un prin­cipiu care se poate rezuma în puține cuvinte: dacă ceva este plătit din bani publici, atunci el trebuie să fie gratuit. Aceasta este o inițiativă mai curând la nivelul Uniunii Europene, dar care, în con­cepția Coali­ției, poate fi imple­mentat și în România. „Înțelegem foarte bine necesitatea de a avea o continuitate în actul de producere, necesitatea unui profit. Pe de altă parte, pe celălalt talger al balanței există interesele ele­vilor, interesele profesorilor, in­te­resele socie­tății, în general. Pentru că, bene­ficiind de re­surse educa­țio­nale deschise, desc­hizi poarta celor care sunt capabili să crească valoarea resursei inițiale, din perspectivă comercială sau noncomercială.” Și Nicolaie Constantinescu susține superio­ritatea ma­nualului digital în fața celui pe suport de hârtie și e de părere că unul dintre aspectele care conferă câștig în cazul acestuia este faptul că poți lua secvențe, bucăți care sunt compatibile între ele, și le poți reasambla după cerințele și necesitățile tale – ale elevului, studentului, cetățeanului –, acesta este un câștig în cazul manualului digital, iar faptul că părți din cele pe care vrei să le asamblezi țin de zona comercială – cum este ilustrarea, paginarea etc. – face ca aceste servicii să poată fi incluse în zona educațională de resurse deschise atât timp cât toate costurile de producție sunt acoperite. Manualul digital și tot ceea ce implică el se înscriu, așadar, în perimetrul resurselor deschise, după modelul internetului desigur. Este o poartă larg deschisă către beneficiarul actului educațional și tocmai de aceea trebuie tratată cu toată seriozitatea.

Ultimul cuvânt în dezbatere i-a aparținut lui Mario De Mezzo, vicepreședintele Uniunii Editorilor din România. Deși întru totul de acord cu faptul că societatea avansează către pandigitalizare, scenariu din care sistemul educațional nu se poate autoexclude, De Mezzo a ținut totuși să atragă atenția că fondul manualului digital trebuie și va fi produs exclusiv de cadrele didactice, care vor elabora manuale în „pătratul” trasat de Ministerul Educației Naționale.

Manualul digital este, în consecință, efectul informatizării fără precedent a societății. Boom-ul informatic spectaculos din ultimii ani a generat la început, ca experiment pur, introducerea acestui suport în sistemul de educație. Deocamdată nu știm să se fi implementat undeva în lume modelul manualelor digitale. Există informații că acest lucru s-ar fi petrecut deja prin Florida, California sau prin Coreea de Sud. Iar rezistența societății la această schimbare majoră de paradigmă în educație este de înțeles. De ce totuși dezbaterea de la Bookfest a ocolit sistematic contraargumentele, transformându-se, de fapt, într-o pledoarie pro domo pentru manualul digital?

Marcela GHEORGHIU