Socialize

Facebook
Home » Actualitate » Evenimente » Dirigenția după 30 de ani

Dirigenția după 30 de ani

Zi superbă de august. În curtea și pe holurile Colegiului Tehnic din Rădăuți, forfotă mare. Foști elevi, absolvenți ai  colegiului din patru clase s-au reunit  pentru a sărbători reîntâlnirea lor după 30 de ani de la absolvire. Emoționat eveniment, cu atât mai mult cu cât unii nu s-au revăzut cam de multișor. De-acolo de unde i-au purtat valurile vieții după absolvirea colegiului au răspuns prezent la chemarea lansată de comitetul de organizare. Dar întâlnirea n-a fost numai cu colegii lor, ci și cu dascălii, cei care i-au educat și instruit patru ani și i-au pregătit pentru viață. Demn de menționat este faptul că s-au adunat foști colegi cam din toate marile orașe ale țării, dar și din SUA și Israel. Cred că
vă-nchipuiți și care-a fost atmosfera atunci când unii nu s-au văzut chiar din anul 1989, anul absolvirii studiilor.

A sunat clopoțelul chemându-i la clasă. De data aceasta au fost foarte punctuali, ora începând cu mare punctualitate. Întâlnirea a avut loc în cabinetul de istorie. Ei s-au așezat cuminți în bănci, în fața lor fiind educatorii lor, în frunte cu domnul director de-atunci, prof. Petru Bejinaru, cel care a condus mulți ani Liceul Nr. 2, cum se numea la acea dată acest colegiu.

Când prof. Octavian Ciobîcă, decanul de vârstă al diriginților, s-a ridicat de pe scaun, în sală s-a așternut o liniște profundă. Acesta, în versuri, s-a adresat celor prezenți: „Mereu mi-i dor de voi/Acei ce-ați fost elevii mei/Că voi nouă ne-ați dovedit/Prin ceea ce ați devenit/Cât de frumos v-am pregătit./Și nu degeaba am trăit“. La terminare, au explodat aplauzele.

A urmat, pe rând, spovedania  celor prezenți, povestind despre anii de facultate, greutățile de la locurile de muncă unde au fost repartizați, dar și lucruri mai picante din  viața lor, din familiile lor, unii dintre ei bucurându-se și de cei doi-trei copii. Au fost ascultate cu mare atenție alocuțiunile rostite de prof. Petru Bejinaru,  Veronica Larionescu și Octavian Ciobîcă, foștii diriginți ai elevilor.

După încheierea festivității, holurile și clasele colegiului erau ocupate de grupuri-grupuri de absolvenți care-și depănau amintirile în hohote  de râs și multă voie bună. Apoi… masa și dansul, unde foștii elevi și profesorii s-au distrat copios, ceea ce dovedea apropierea care a existat între aceștia în timpul școlii și care nu s-au pierdut în anii care au trecut de la absolvire, care mai dăinuia în sufletele lor.

Credeți că distracția a ținut puțin? Da de unde. Către dimineață, apropiindu-se finalul întâlnirii, din nou, profesorul Ciobîcă a luat microfonul în primire și, cuprins de mari emoții, cu lacrimi pe obraz, le-a spus tinerilor: „Peste cinci ani, când vă-ntâlniți/Pe unii nu ne mai găsiți/Dar voi și-atunci să vă distrați/Ca astăzi toți să cântați/Și împreună să dansați,/Iar pe acei ce nu-i găsiți/Să-i pomeniți“. Din nou, cuvintele sale, izvorâte din inimă, au provocat emoții în sală și-au urmat aplauze, îmbrățișări, râsete și lacrimi. Versurile respective făceau parte din poeziile scrise de dânsul special pentru acest eveniment.

Toate manifestările menționate mai sus, cuvântările, masa, dansul s-au constituit  într-o superbă și emoționantă lecție de dirigenție, c-un efect cu atât mai mare cu cât a fost cu 30 de ani de la absolvirea colegiului. S-a vorbit despre viață, speranță visuri, dar și de dezamăgiri, încheind c-un puternic ton de voință, ca fiecare dintre ei să-și împlinească visul vieții, plantat în sufletul fiecărui elev și de cei care i-au învățat carte.

Prof. Gh. DOLINSKI – text,  Cătălin URDOI – foto