Socialize

Facebook
Home » Reforma » Proces » Domnul Funeriu, despre efectele Legii educației

Domnul Funeriu, despre efectele Legii educației

Daniel Funeriu a fost ministru, promovând, în 2011, actuala Lege a educației, precum și câteva decizii administative legate de buna funcționare a sistemului de învățământ din România. Amintim, printre acestea: organizarea exigentă a examenului de bacalaureat, lupta împotriva plagiatului, introducerea clasei pregătitoare și a programului Școala altfel, reorganizarea sistemului de învățământ preuniversitar, inclusiv reintroducerea profesionalului, finanțarea școlilor în funcție de elevi, introducerea criteriilor de promovare în învățământul superior, clasificarea universităților și finanțarea diferențiată etc.

În Suplimentul revistei România literară (nr. 6 din 5 iulie 2019), C. Pătrășconiu îl provoacă pe fostul ministru la întrebări legate de problemele învățământului și efectele Legii educației naționale, după opt ani de aplicare. Dintre răspunsuri, câteva și‑au câștigat dreptul de a fi luate în considerare cu toată seriozitatea: „Degeaba ai curriculum, și manuale bune, și săli de clasă perfect dotate, dacă profesorul îți livrează prost materia“. Cum se poate evita? Răspundem că printr‑o altă formulă de formare a profesiunii școlare și universitare, constatând că actuala „formare inițială“ (prin module pedagogice și DPPD) este un eșec dovedit de rezultate tot mai superficiale în pregătirea elevilor. Daniel Funeriu își ascunde „reputația de arogant“ după un „reflex al disperării“, față de câteva probleme care vânturau sistemul educațional românesc: fraudarea bacalaureatului, plagiatul sub toate formele și la toate nivelurile, diminuarea „pilelor“ din sistem, de la minister la directori, renunțarea la finanțarea preferențială a școlilor, eliminarea promovării nonvalorilor în universități etc. Se mai vorbește de „o hartă a democrațiilor“ și o hartă a „sistemului de educație“, în care problemele esențial valorice sunt disociate de „teme minore, false sau cu mituri de pe urma cărora mafioții educaționali profită din plin“. De asemenea, este nevoie, răspunde D. Funeriu, de „un referențial cultural“, focalizat numai „pe valorile fundamentale ale unui sistem de învățământ“. În opt ani, Legea educației naționale a suportat 64 de modificări, fără ca vreuna să vină cu ceva mai bun. Numai oamenii deștepți „știu citi harta valorilor“ educației: „Nu poți ști mai mult, spune fostul ministru, învățând mai puțin“.

                Interviul dezvoltă și alte idei, inducând răspunsuri care așteaptă întrebări și întrebări care așteaptă răspunsuri. Între timp, Legea nr. 1 și‑a arătat ea însăși neajunsurile, iar o parte din cele 64 de modificări, precum și unele prevederi care n‑au fost puse în aplicare (ex. trecerea clasei a IX‑a la învățământul liceal inferior) își au cauzele într‑un viciu de procedură de adoptare (prea) urgentă a Legii. Prevederile trebuiau experimentate pe eșantioane reprezentative, efectele corectate și abia apoi generalizate la nivelul întregului sistem de învățământ național. Școala preuniversitară și universitatea se află într‑o regresie calitativă, iar vechile metehne și‑au ocupat fotoliile din față în sistem; resimțim că numai o schimbare integrală, paradigmatică, globală ar reconstrui educația copiilor, adolescenților și studenților noștri, conducând la o societate demnă, corect structurată pe relații valorice și calitative între oameni.

Anton ILICA