Socialize

Facebook
Home » Univers editorial » Edituri » „Dorim să fim ascultaţi şi să existe voinţa politică pentru a resuscita un sistem educaţional prea conservator”

„Dorim să fim ascultaţi şi să existe voinţa politică pentru a resuscita un sistem educaţional prea conservator”

 

2Interviu cu Cristian GREŞANU, directorul general al Grupului Editorial Corint, preşedintele Uniunii Editorilor din România


Domnule director general, la început a fost Editura Corint, apoi Grupul Editorial Corint. Ce exprimă, în prezent, această denumire?

Editura Corint a fost înfiinţată în 1994, având un grup de trei acţionari, care erau în acelaşi timp şi redactori, corectori, făceau contabilitate primară, se ocupau de livrarea şi vânzarea cărţilor, de încasări etc.
Era o perioadă de romantism editorial, societatea se trezise din dogmatismul comunist caracterizat de o ofertă cenzurată şi limitată de cărţi, lumea avea un apetit parcă insaţiabil pentru cultură.

De atunci lucrurile s-au schimbat, cu bune şi rele, am traversat pe baricadele cuvântului tipărit peste două decenii de activitate, cu câteva mii de titluri publicate.

„Corint” s-a impus ca un nume de referinţă al domeniului editorial. Editura Corint este o instituţie care produce, prin lucrările tipărite, educaţie şi cultură în România. Într-un scurt excurs istoric, vă rog să ne vorbiţi despre apariţia, dezvoltarea, parcursul şi poziţia ei în piaţa editorială românească de azi.

Am avut editurile Corint, Runa, Leda, Corint Junior, Corint Educaţional, care au alcătuit Grupul Editorial Corint.

Fibra identitară a fiecărei edituri era dată de tematica abordată; de exemplu, Corint avea un profil generalist, Corint Junior se ocupa de cartea pentru copii şi adolescenţi, Leda avea în portofoliu beletristică etc.

În prezent ne-am reconfigurat, având doi vectori structurali importanţi: Corint Books, care înglobează activitatea editorială, indiferent de profilul tematic abordat, şi Corint Logistic, care este o platformă de vânzări, derulează activităţile comerciale.

Grupul Editorial Corint a avut, iertată fie-mi lipsa de modestie, un parcurs editorial interesant, de succes: de-a lungul anilor ne-am clasat în topul primelor trei edituri din România, având drept criteriu cifra de afaceri, avem un portofoliu important de manuale avizate MENCS (cu o cotă de piaţă de circa 15%-20% din totalul manualelor aflate în uz), am avut şi avem colecţii de calitate, apreciate de cititori.

Edităm, în medie, anual, circa 200 de lucrări noi – înainte de recesiune, în perioade de boom economic, când motoarele duduiau la capacitate maximă, undeva la limita specificaţiilor tehnice, tipăream 300-400 de lucrări noi anual.

Dincolo de aprecierile comensurabile, cantitative, trebuie să distingem acea amprentă editorială, acel profil cultural care particula­rizează o carte dintr-o ofertă complexă, să zicem, livresc, dintr-un raft de bibliotecă.

Aici aş fi subiectiv să apreciez că Grupul Editorial Corint a reuşit să se individualizeze în contextul pieţei editoriale, mi-ar plăcea să cred totuşi că am reuşit acest lucru.

Care sunt domeniile abordate de Editura Corint? Sunteţi o editură de educaţie, de cultură, generalistă, pentru copii, pentru adulţi? Cum vă definiţi ca instituţie?

Domeniile abordate de noi sunt multiple, în principiu suntem o editură generalistă care şi-a structurat, tematic, oferta de carte.

Avem astfel multe cărţi pentru copii, pe categorii de vârstă, editate sub sigla Corint Junior: beletristică, cărţi-obiect (pop-up-uri), enciclopedii, atlase etc.

Sub sigla Corint Books avem două colecţii de istorie care şi-au câştigat un loc binemeritat printre cititorii pasionaţi de acest subiect: Corint – Istorie şi Corint – Istorie cu blazon.

Aici, prin colecţia Corint – Istorie, încercăm şi am reuşit în bună măsură să ne sincronizăm, prin traduceri, cu cele mai valoroase şi incitante cărţi apărute pe piaţa mondială de profil – am încercat totodată să extindem şi să lărgim viziunea istorică inevitabil contaminată de o doză mare de europocentrism, focusându-ne şi pe alte meridiane exotice, Asia, Africa, de exemplu.

Încercăm să inoculam publicului cititor ideea că, trăind într-un sat planetar, rezonăm cu toate evenimentele importante, că trebuie să fim informaţi şi educaţi într-un context socio-politic şi geostrategic complicat şi dinamic.

Colecţia Istorie cu blazon este o istorie a elitelor româneşti şi străine, a acelei categorii de personalităţi instruite şi cultivate cu poziţii sociale bine definite, care a dat un impuls istoriei, factor de progres şi catalizator al intereselor naţionale.

Tot sub sigla Corint Books avem colecţia Clasici ai literaturii rom@ne/universale, cu o vechime de peste zece ani, oferim publicului cititor capodopere din patrimoniul literaturii române şi universale în mod constant, ne asigurăm de acurateţea şi calitatea traducerilor, de sursele editoriale folosite.

Abordăm, prin Editura Leda, şi o gamă diversificată de cărţi pentru adolescenţi şi tineri (Young – Adult): genurile Romance, Fantasy, Horror, de dragoste etc.

Prin Editura Corint oferim lucrări enciclopedice, gramatici, atlase, dicţionare, diverse lucrări educaţionale, parenting etc.

Ce consideraţi că este reprezentativ pentru Editura Corint? Prin ce se distinge într-o piaţa editorială aglomerată?

Nota distinctivă a lucrărilor oferite de noi încercăm s-o conturăm prin lucrul bine făcut, valoarea autorilor şi a traducerilor, calitatea selecţiilor, a redactării, printr-un anumit tip de grafică de interior şi de copertă etc.

Ideal ar fi ca atunci când îţi arunci ochii `ntr-o vitrină, într-o bibliotecă, să remarci, poate subliminal, tuşa editorială, marca definitorie a unei cărţi.

Este un deziderat de care încercăm să ne apropiem…

Să ne referim la educaţie. Cum priviţi raportul dintre carte şi educaţie? Ce loc ocupă educaţia în programul Editurii Corint?

Cartea este suportul informaţional fundamental pentru o educaţie de ţinută. Nu ne putem imagina o societate cultivată, instruită în absenţa cărţilor.

Asemenea experienţe s-au făcut în plan livresc (Ray Bradbury) sau istoric (incendierea cărţilor de către simpatizanţii nazişti, 1933) cu consecinţele reflexive de rigoare.

Intre spirit şi literă există o chimie discretă, dar constantă.

Educaţia ocupă un rol foarte important în programele şi proiectele noastre – în fapt, noi nu publicăm doar manuale şi auxiliare şcolare, avem un demers unitar, un proiect educaţional amplu, ordonat tematic şi care îşi propune, plin de ambiţie, să îi însoţească atât pe elevi, cât şi pe profesori sau părinţi nu doar în anii de şcoală, ci toată viaţa.

O temă sensibilă o constituie manualele şcolare. Ce reprezintă Editura Corint pe piaţa manualelor şcolare? Care sunt realizările, lucrările reprezentative ale Editurii în acest domeniu?

Editura Corint deţine, aşa cum am mai precizat, o cotă importantă pe piaţa manualelor aflate în uz, undeva între 15% şi 20%.

Avem peste 100 de manuale avizate de MENCS de-a lungul celor peste două decenii de activitate.

O pledoarie obiectivă, pe cât se poate, nu doar pro domo pentru manualele Corint o reprezintă faptul că am reuşit să avem drept autori nume de rezonanţă la catedră sau în mediul academic: Eugen Simion, Zoe Petre, Andrei Pippidi, Cezar Th. Niculescu, Florin Constantiniu, Alexandru Barnea, Octavian Mândruţ, Ioan Ciupercă, Ion D. Ion, Dan Ion Nasta, Florina Rogalski, Ecaterina Comişel, Doina Groza, Bogdan Teodorescu şi mulţi alţii.

Manualele Corint se remarcă prin ţinută grafică, stil unitar, redactare profesionistă şi, în sfârşit, dar nu în cele din urmă, prin tirajele mari comandate, marcă a unui etalon valoric implicit acceptat.

Aş vrea să ne referim la cele mai recente licitaţii de manuale şcolare pentru clasele ciclului primar. Ce manuale a câştigat Editura Corint? Cum vă situaţi în urma contestaţiilor?

Opinia mea este că recentele licitaţii de manuale, demarate în anul 2013, au fost organizate şi s-au desfăşurat în mod defectuos, preţul fiind criteriul determinant în selectarea manualelor.

Practic, deşi grila de evaluare era de 50% pentru preţ şi 50% pentru calitate, majoritatea covârşitoare a manualelor au trecut cu brio de evaluarea calităţii şi selecţia s-a realizat prin preţ. Ce preţuri? Să zicem 3-4 lei pentru 2 volume tipărite + varianta digitală (C.D.)/ manual.

Cum vi se par aceste preţuri de licitaţie atunci când un ziar cotidian se vinde cu 2-3 lei?

Faptul că anumite societăţi private folosesc toate mijloacele de care dispun reprezintă un lucru firesc, se întâmplă asta oriunde în lume, de neînţeles este politica şi strategia MENCS referitoare la manuale, duplicitatea ministerului în a oferi elevilor nu cele mai bune manuale, ci manualele cele mai ieftine!

Editura Corint a participat la licitaţiile pentru clasele I-IV din ultimii ani cu aproximativ 15 oferte. Cu excepţia unui singur manual, a trecut pragul evaluării calitative cu toate celelalte oferte, din pricina preţului şi-a adjudecat doar manualele Religie – Cultul ortodox, clasa I, Religie – Cultul Ortodox, clasa a II-a, Limbă şi comunicare – clasa a II-a, Matematică şi Explorarea mediului – clasa a II-a, Religie – Cultul Ortodox, clasa a III-a, Religie – Cultul Ortodox, clasa a IV-a, Istorie – clasa a IV-a, aşadar 7 manuale câştigătoare.

Manualul Istorie – clasa a IV-a este în contestaţie, aşteptăm decizia definitivă a CNEE.

Sunt acestea rezultate de natură a satisface aşteptările Editurii?

Rezultatele nu sunt nici pe departe mulţumitoare. Gândiţi-vă şi dumneavoastră, am lucrat aproximativ 3-4 luni la proiectul unui manual (autori, redactori, tehnoredactori, graficieni, specialişti în IT – mediul digital), am investit importante fonduri financiare/manual, am obţinut la evaluarea calitativă 47, 48, 49 de puncte din maximum de 50 posibile şi nu am câştigat licitaţiile respective pentru că am ofertat fabuloasa sumă de 5 sau 6 lei/manual (repet, cu două volume de 48-64 de pagini/volum, policromie + CD)!

Aveţi motive de insatisfacţie în cadrul larg al desfăşurării licitaţiilor şi al politicii editoriale a Ministerului? Ce vă nemulţumeşte în această privinţă?

Toate lucrurile legate de licitaţiile începute în ultimii ani ne nemulţumesc, reprezintă un scenariu improvizat şi ineficient.

Ne nemulţumesc raportul preţ-calitate/manual, expertiza unor evaluatori (n-o să fiu răutăcios să vă dezvălui citate agramate sau inepte din rapoartele de evaluare!), obligativitatea de a prezenta şi varianta digitală (în nicio ţară din UE editurile nu sunt obligate să prezinte simultan cu varianta tipărită şi o variantă digitală, profesorii au libertatea de a utiliza, în mod complementar, dacă consideră necesar, resurse digitale) fără ca MENCS să se asigure că are la dispoziţie infrastructura necesară, timpul foarte scurt alocat cadrelor didactice pentru a face selecţia manualelor (uneori şi 2-3 zile!), imixtiunea evidentă a unor persoane cu funcţii de conducere din sistemul de învăţământ în selectarea anumitor manuale (există un judeţ, de exemplu, unde din 6 manuale oferite la o disciplină, toate unităţile şcolare au optat pentru un singur manual aparţinând unei anumite edituri!) etc.

De mai mulţi ani, domeniul manualelor, al licitaţiilor pentru manuale şcolare, al politicii în acest sector fundamental al educaţiei este teritoriul unor tensiuni şi confruntări dramatice între edituri şi Minister, al nemulţumirilor şi protestelor celor dintâi. În acest cadru, interesele elevilor sunt sacrificate, aşa cum s-a întâmplat acum aproape doi ani, când elevii de clasa întâi nu au avut manuale pe bănci la începutul şcolii. De ce se întâmplă toate acestea?

Toate lucrurile negative, şi am proprietatea termenilor, legate de licitaţiile de manuale organizate în ultimii ani sunt legate de proasta gestionare de către MENCS în general şi de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Examinare în mod special.

Procedura de licitaţie, pregătirea evaluatorilor, calendarul de lucru, selecţia propriu-zisă, toate aceste aspecte importante au fost improvizate, tratate cu superficialitate şi au potenţat, uneori, favoritismul.

Editurile au contestat şi CNSC le-a dat dreptate în multe cazuri, dar au avut loc întârzieri în livrarea manualelor, elevii au suferit, au fost sacrificaţi în mod injust.

Privitor la politica Ministerului, care sunt punctele slabe, vulnerabilităţile acesteia? Ce ar trebui schimbat ca şcoala să aibă manuale de calitate, la termen?

Ar trebui regândită politica educaţională de ansamblu, strategia manualelor pe termen mediu şi lung.

CNEE este un organism birocratic şi fără vlagă, cu proceduri anacronice, un mamut hipercentralizat care nu poate gestiona, în mod rapid şi eficient, problematica manualelor.

Unitatea şcolară ar trebui învestită, prin descentralizare, cu atributele legate de o administrare eficientă a manualelor.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Dacă aţi fi ministrul Educaţiei, ce măsuri aţi întreprinde pentru o politică a manualelor şcolare eficientă, transparentă, pragmatică, în beneficiul elevului şi al calităţii învăţării?

Lucrurile sunt, cred eu, mai simple uneori, birocraţia excesivă, conservatorismul, inerţia le conferă o nedorită complexitate.

O soluţie modernă şi pragmatică pentru rezolvarea problemei manualelor ar fi următoarea:

– MENCS îşi asigură, prin cursuri serioase de formare profesională, un grup specializat şi calificat de evaluatori.

– MENCS evaluează, periodic, ofertele de manuale şi acordă calificativul de admis sau respins.

– Bugetul de stat alocat manualelor se repartizează unităţilor şcolare care pot atrage şi alte surse de finanţare locală (donaţii, subvenţii, alte surse din primării etc.).

– Cadrele didactice, pe baza liberei iniţiative şi în limita fondurilor disponibile, selectează manualele admise de MENCS şi care figurează într-un Catalog al manualelor avizate de MENCS.

– Comenzile unităţilor şcolare vor fi transmise, în paralel, la MENCS şi la editurile ofertante, astfel realizându-se un procedeu transparent, într-un interval de timp rezonabil.

Se elimină astfel preţurile de dumping, se pune accentul pe calitate şi se reduce numărul contestaţiilor, cu efecte benefice care vor fi resimţite întâi de elevi: vor avea manuale mai bune şi la timp!

Credeţi în manualul tipărit sau în cel digital? Ce consideraţi că-i este mai util elevului din ziua de azi?

Cred că este o falsă dihotomie, manualul tipărit versus varianta digitală.

După opinia mea, cele două forme sunt complementare, important este ca instituţional să faci o analiză corectă şi pragmatică a realităţii şi să te poziţionezi în mod corespunzător.

Dacă asiguri infrastructura necesară (soft + hard/elev), dacă ai logistica pentru a asigura toate activităţile aferente (service, diferite tipuri de asistenţă), cu alte cuvinte, dacă dispui de fondurile financiare necesare şi implementezi într-un interval rezonabil un proiect naţional de digitalizare educaţională, după ce în prealabil te consulţi cu psihologi, consilieri, asociaţii de părinţi etc., atunci poţi activa binomul carte-digital.

Cu o singură remarcă: fără obligativitatea de a oferi simultan cele două variante!

Profesorul şi numai profesorul are libertatea de a alege forma sau combinaţia potrivită, potrivit particularităţilor elevilor, specificităţii disciplinei respective etc.

Aruncăm cărţile tipărite, pe modelul din folclorul şcolar „cărţile pe foc”, şi cumpărăm, cu toţii, tablete?

Este o discuţie amplă, din ceea ce ştiu eu lucrurile nu sunt tocmai simple, trebuie făcută, cu responsabilitate, o analiză serioasă a riscurilor legate de digitalizarea intensivă, mai ales la vârste mici.

O să vă ofer doar două exemple:

Prof. dr. Leon Zegreanu, şeful catedrei de Fiziologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, afirma într-un interviu:

(…) Supradezvoltând inteligenţa numerică, cei expuşi conţinutului furnizat de tablete trec printr-un proces asemănător celui suferit de persoanele autiste.

Cel de-al doilea exemplu ne-a fost oferit într-o discuţie la Bookfest 2013 cu domnul Pietr Marciszuk, pe atunci preşedintele în funcţie al Federaţiei Editorilor din Europa.

Domnia sa a afirmat că singura ţară care şi-a propus să digitalizeze complet toate manualele, beneficiind de parteneriatul cu gigantul Samsung, respectiv Coreea de Sud, a renunţat la acest proiect după vii dezbateri publice, atunci când psihologii şi medicii au constatat că aproximativ 25% dintre micii elevi deveniseră dependenţi de tabletă şi internet!

Este digitalizarea lecturii şi a învăţării soluţia pentru o educaţie de calitate? Cum priviţi procesul de digitalizare a manualelor din şcoala românească?

Nu vreau să am o atitudine recurentă privitor la problema digitalizării. Cum am mai spus, lucrurile trebuie bine analizate, cu implicarea societăţii civile, a părinţilor, psihologilor etc.

Ar trebui pilotat mai întâi acest proiect, apoi, dacă rezultatele sunt pozitive, extins treptat.

Până la urmă, important este să învăţăm după manuale de calitate. Dacă privim în perspectivă, nici nu mai contează suportul extern.

Ceea ce contează cu adevărat este să citim şi să ne instruim, iar şcoala să se adapteze şi să ofere cele mai bune soluţii pentru adulţii de mâine.

Ce proiecte aveţi, ca manager, pentru Grupul Editorial Corint?

Dorim să ne configurăm mai bine strategiile de dezvoltare, să abordăm şi alte segmente tematice, să realizăm evenimente culturale având cartea în primul plan.

­Sunteţi, în acelaşi timp, preşedintele Uniunii Editorilor din România. Care sunt obiectivele activităţii UER?

UER activează pentru asigurarea cadrului adecvat unei asociaţii de editori, având la bază un puternic filon educaţional.

Practic, coagulează interesele editorilor care fac parte din asociaţie: ne consultăm, dezbatem anumite teme, transmitem buletine informative, participăm la dialoguri cu mass-media, suntem parteneri cu mediul instituţionalizat etc.

Ce reprezintă UER în relaţie cu Ministerul Educaţiei? Este vocea editorilor ascultată în configurarea politicii editoriale a MENCS? Se poate vorbi de un dialog real, de comunicare şi colaborare în beneficiul educaţiei şi al elevilor?

Sincer să fiu, în ultimi 10-12 ani nu am avut niciun fel de parte­neriat cu MENCS, vocea noastră era literalmente inexistentă, la nivel decizional am avut o relaţie de tip master-slave, astfel în anumite comunicate MENCS nici nu mai eram numiţi editori, ci entităţi private care realizează manuale. O batjocură! Trebuie să remarc o schimbare de atitudine în recentul mandat al domnului ministru Adrian Curaj şi al doamnei secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar Monica Anisie.

Mai multă flexibilitate, deschidere, dialog. În ultimele trei luni am avut mai multe întâlniri de lucru decât în ultimii zece ani.

Sperăm ca rezultatul acestei colaborări să servească, în primul rând, interesului general al şcolii româneşti.

Cum se implică UER în asigurarea unor manuale de calitate pentru învăţământul românesc, în dezvoltarea calităţii la nivelul procesului educaţional?

Am făcut zeci de propuneri, memorii, în relaţiile cu MENCS, pe canale mass-media, intervenţii în societatea civilă, ne-am asociat în demersuri cu asociaţii de părinţi şi elevi etc.

Important este să avem un partener de dialog, să găsim împreună soluţii într-un proces destul de complex şi dinamic, iar acest partener operaţional, instituţionalizat şi eficient nu poate fi altcineva decât MENCS.

Aşa după cum am mai precizat, dacă opiniile noastre vor fi ascultate şi se va ţine cont şi de sugestiile noastre, tot sistemul educa­ţional va avea de câştigat.

Editurile implicate în activitatea educaţională au un evident profil lucrativ şi aceasta face ca noi, într-un mediu concurenţial, să ne profesionalizăm şi să ne optimizăm toate departamentele.

Din acest punct de vedere, reprezentăm un instrument educa­ţional valoros, competitiv, cu experienţă acumulată în timp.

Cum vedeţi evoluţia activităţii editoriale în domeniul educaţional din punctul de vedere al calităţii şi impactului la nivelul sistemului?

De idei nu ducem lipsă, dorim să fim ascultaţi şi să existe voinţa politică (şi implicit bugetele necesare) pentru a resuscita un sistem educaţional prea conservator.

Interviu realizat de Sorin IVAN