Drepturile copiilor, responsabilitatea adulţilor

Prilej de bucurii şi de festivităţi (frecvent, şi de festivisme), momentul 1 Iunie, dincolo de ziua ca atare, este benefic să provoace la reflecţie critică asupra realităţii „copilăriei, în marea ei diversitate, şi la soluţiile care se impun cu prioritate, la nivel politic şi social, pentru corectarea vulnerabilităţilor sociale, eliminarea factorilor care ameninţă securitatea şi dezvoltarea copiilor, îmbunătăţirea condiţiei celor aflaţi în situaţii de risc“. Sub acest deziderat, Tribuna învăţământului, în parteneriat cu Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative Secţiunea România – FICE România, a organizat dezbaterea „1 Iunie: Copilăria, între vis şi realitate. Drepturile Copilului – Responsabilitatea adulţilor“, care a reunit la Palatul Naţional al Copiilor cadre didactice universitare şi preuniversitare, profesionişti în asistenţă socială, în media de profil, reprezentanţi ai autorităţilor guvernamentale şi ai administraţiei publice locale.
O societate suferindă, a limitării competenţelor
În deschiderea reuniunii, prof. univ. dr. Sorin Ivan, vicepreşedinte al FICE România, director al Tribunei învăţământului, a schiţat coordonatele discuţiilor, vizând, între multe aspecte, „dreptul la o existenţă decentă, dreptul la educaţie de calitate, dreptul la dezvoltare, securitate familială şi socială, protecţie, asistenţă şi integrare socială, şanse egale, antidiscriminare“. Preşedintele FICE România, prof. Toma Mareş, a reamintit că dialogurile de acest fel, care beneficiază de prezenţa unor specialişti de top în domeniile abordate, reprezintă contribuţii la perfecţionarea profesională a oamenilor care lucrează direct cu copiii.
Moderatorul dezbaterii a făcut trimitere la cazuri grave, frecvente, notorii, de afectare a unor copii sau cu posibile urmări chiar tragice: prăbuşirea unui plafon într-o şcoală, declanşarea unui fenomen precum Balena Albastră, producerea multor agresiuni, descoperirea unor cazuri de adevărată sclavie etc.: „Trăim într-o societate suferindă, asociată cu sărăcia (deşi, în multe cazuri, sunt angrenaţi şi copii din familii bine situate), cu obstacolul unei mentalităţi obscure“; o societate a limitării competenţelor, a adăugat col. (r.) Ion Mihail (Centrul de Consultanţă pentru Victimele Rutiere –
CCVR România).
Copiii, cea mai mare responsabilitate, până la dezvoltare durabilă şi infrastructură
Pe loc, un contraexemplu de exercitare a competenţelor în folosul cetăţenilor, inclusiv a celor tineri, pe cât de strălucit, pe atât de categoric, a fost susţinut de ec. Mariana Gâju, primarul la al cincelea mandat (17 ani) al comunei Cumpăna, judeţul Constanţa. Din expunerea sa convingătoare prin argumentaţie şi informaţie la obiect, ca şi prin patos, au putut fi reţinute multe idei de valorificat sau cel puţin de meditat asupra lor. Comuna are 15.000 de locuitori cu domiciliul stabil şi anual se nasc circa 160-170 de copii; pentru educarea copiilor şi susţinerea familiilor există, între altele, o unitate de învăţământ preuniversitar pentru toate clasele (1.300 de elevi), două grădiniţe cu program prelungit, after school, cantină socială, minitabără pentru reciprocitate cu elevi din zone montane în timpul verii, cinci angajaţi la serviciul de asistenţă socială al primăriei, sprijinul Bisericii, al Poliţiei, totul fiind orientat spre educarea copiilor „ca să înveţe ce să facă în lumea asta care a ajuns ca o junglă“. Este o educaţie mereu în limitele bunului-simţ şi ale legii, subliniază foarte tare primarul Mariana Gâju. Totodată, spune că din poziţia sa de autoritate publică locală a înaintat propuneri repetate de îmbunătăţire a legislaţiei privind copiii şi familiile, răspunsurile fiind ca şi inexistente. „România a pierdut în ultimii ani fabrici, uzine şi, mai ales, copii, tineri, tinere! Până la dezvoltare durabilă, infrastructură şi alte astfel de teme, noi avem cea mai mare responsabilitate faţă de creşterea copiilor, a familiilor!“, accentuează primarul de la Cumpăna.
Nu legislaţia e proastă, ci aplicarea ei!
Dezbaterea s-a animat şi mai mult atunci când referirile la legislaţie şi responsabilităţi s-au concentrat asupra adopţiei. Cu experienţă bogată în domeniu, inclusiv ca iniţiator, Bogdan Panait a adus o serie de precizări, cea mai importantă fiind aceea că adopţiile nu se fac, aşa cum s-a răspândit o impresie, „din calculator“, computerizarea având doar un rol ordonator. De asemenea, informativ, a semnalat că, la noi, efectuarea unei adopţii durează, în prezent, cam un an, în timp ce în Franţa ajunge la cinci ani. De gândit, a semnalat Bogdan Panait, ar trebui să dea faptul că „aproximativ 70% din adopţii se fac din plasament“.
„Nu legislaţia e proastă, ci aplicarea ei! În multe comunităţi, autorităţile locale nu cunosc legislaţia. Nu ştiu nici câţi copii au în comună“, s-a pronunţat ferm psihologul clinician Adina Codreş (Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie – ANPDCA). Constatarea sa a fost că s-au diminuat profesionalismul, entuziasmul, conlucrarea instituţională.
Cluburile, palatele copiilor, cluburile sportive şcolare – pe cale de dispariţie?
În discuţie au fost aduse pericolele care planează astăzi asupra creşterii şi educaţiei copiilor, profesionişti în diverse domenii prezentând informaţii autorizate, utile în identificare şi intervenţie. Prof. Dumitru Dumitru (Agenţia Naţională Antidrog – ANA) s-a referit la „prevenirea consumului de droguri în mediul şcolar“, inclusiv prin programe de canalizare a interesului tinerilor şi de valorificare a aptitudinilor într-un mediu securizant, specializat. Semnalarea sa a fost că un cadru excelent de concretizare în acest sens – palatele, cluburile copiilor, cluburile sportive şcolare – se află „în pericol iminent de schimbare a configuraţiei, mulţi copii fiind pe cale de a nu mai avea unde să meargă“. Profesorul Dumitru a lansat un apel la intervenţie pentru păstrarea în beneficiul educaţiei a instituţiilor de profil a căror existenţă e ameninţată, reamintind că prin pasivitate au fost pierdute din patrimoniul Educaţiei taberele şcolare, baza Cutezătorii etc.
Pentru familiarizarea copiilor şi adolescenţilor cu legislaţia şi răspunderile pe care le impune convieţuirea socială, comisar-şef Filică Silanovici (Direcţia Generală de Poliţie a Muncipiului Bucureşti, Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii) a prezentat o serie de proiecte şi programe în derulare: „Sfaturi mari pentru cei mici“, „Rămâi la adăpost“ (cu adresare către copiii instituţionalizaţi), „Unde-i lege, nu-i tocmeală“ (cu propunerea de preluare de către autorităţile Educaţiei ca manual de educaţie juridică). În actualitate, a subliniat ofiţerul de prevenire, se află criminalitatea informatică. Pentru introducerea Educaţiei juridice ca disciplină la toate clasele s-a pronunţat fără ezitare şi moderatorul dezbaterii, prof. univ. dr. Sorin Ivan. Profesorul Dumitru Dumitru a completat cu stringenţa educaţiei părinţilor. Exemple de educaţie rutieră derulate de CCVR România a relevat col. (r.) Ion Mihail: programul „Semaforel“, teatru de păpuşi „Tramvaiul copiilor“ etc. Acţiuni locale de intervenţie în sens educativ-preventiv a evidenţiat prof. ing. Maria Ana Nicolae Rogalski (Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu“ din Bolintin Vale), preşedinte al filialei FICE România din judeţul Giurgiu. Sublinierea sa a fost că astfel de acţiuni au formă integratoare şi, totodată, particularizată, angrenând şi cadre didactice, părinţi, autorităţi locale.
Nevoia unor demersuri locale este cu atât mai mare, a conchis Florans Mitrea (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Călăraşi), cu cât se constată că „înşişi adulţii nu cunosc drepturile copiilor. Autorităţile au nevoie de pregătire pentru respectarea drepturilor copiilor!“
F. IONESCU