Socialize

Facebook
Home » Editorial » Invitatul Tribunei » Educația, drept fundamental sau subiect de comercializare?

Educația, drept fundamental sau subiect de comercializare?

Educatia drept fundamental-3În perioada 15-16 ianuarie 2015 a avut loc la Viena un seminar de lucru organizat de EPSU (European Federation of Public Service Unions), ETUCE (European Trade Union Committee for Education) și ÖGB (Austrian Trade Union Federation).

Seminarului a avut ca scop discutarea unor acorduri (mai puțin cunoscute la noi în țară), respectiv: TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), TiSA (Trade in Services Agreement), CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement), precum și politica comercială la nivelul Uniunii

Europene, deoarece prin aceste acorduri se pune problema liberalizării serviciilor publice, vizate fiind și o serie de domenii de importanță națională (în particular, educația, sănătatea și servicii sociale).

Seminarul de lucru, organizat sub egida celor trei mari federații sindicale menționate mai sus, a avut rolul de a scoate în evidență diversele puncte de vedere, de a colecta păreri și idei, care ulterior să se constituie în recomandări la nivelul UE și al Parla­men­tului UE. De asemenea, s-a dorit lansarea unei campanii pentru excluderea educației și a altor servicii publice din prevederile acordurilor comerciale.

În deschiderea lucrărilor seminarului s-a arătat că, dacă puterea Parlamentului UE crește, este normal ca și sindicatele din UE să se unească și să devină și ele mai puternice, mai solidare, pentru a purta negocieri și a putea apăra interesele personalului și ale comunității.

Se consideră că, în viitor, prin unificarea eforturilor sindicatelor de la nivel european se vor obține rezultate benefice pentru societatea civilă. Fiecare sindicat trebuie să devină în perioada următoare foarte activ, pentru a disemina informațiile și a duce o campanie susținută pentru adoptarea unei Rezoluții favorabile în Parlamentul UE.

Discuțiile cu privire la acordul TTIP nu sunt încă finalizate (se dorește consolidarea și finalizarea acordului până cel târziu la sfârșitul anului 2015). Scopul acestuia este crearea de locuri de muncă și creșterea economică. Discuțiile oficiale și negocierile au început în 2011, când s-a constituit un grup de lucru UE – SUA, care a fost mandatat să exploreze fezabilitatea și beneficiile potențiale ale unui acord comercial cuprinzător care să acopere toate sectoarele și toate mijloacele de furnizare a unui produs sau serviciu la nivel transfrontalier.

TTIP va avea ca scop reducerea sau eliminarea tarifele pentru produsele industriale și agricole, precum și limitarea utilizării subvențiilor și a reglementărilor care sunt considerate a denatura sau împiedica comerțul. În plus, acordul se va aplica tuturor sectoarelor de servicii, inclusiv zonele sensibile, cum ar fi sănătatea și educația. În cele din urmă, acest acord va urmări oferirea protecției juridice obligatorii pentru investitori.

Domeniul de aplicare largă a acordului TTIP înseamnă că unele serviciile publice precum educația/sănătatea ar putea fi afectate atât direct, cât și indirect. Educația rămâne unul dintre sectoarele cele mai puțin reglementate în acordurile comerciale, aplicarea normelor obligatorii ale legilor comerțului putând limita capacitatea guvernelor și a altor autorități competente din domeniu pentru a asigura accesul larg la o educație de calitate. Cu toate acestea, companiile private și mai multe țări au devenit tot mai active și fac presiuni pentru includerea serviciilor de educație în acordurile comerciale (cum ar fi și cele trei acorduri menționate: TTIP, TiSA, CETA).

Ca reprezentant al FNS Alma Mater, am prezentat starea de fapt existentă în țara noastră, respectiv faptul că acordurile aflate în discuție sunt prea puțin cunoscute la noi de către opinia publică. Din documentația pusă la dispoziție de organizatori rezultă clar că în cazul adoptării acordurilor, în forma actuală, este posibil ca universitățile private ce și-ar deschide sucursale în altă țară să nu accepte evaluarea și monitorizarea prin Agențiile naționale de asigurare a calității, cum este la noi ARACIS.

Cu toate că grupurile parlamentare ale UE agreează semnarea acordului TTIP pentru liberalizarea comerțului, vor trebui analizate punctele sensibile existente în cadrul acestuia: educație, sănătate, protecție socială, proprietate intelectuală, poluarea țărilor UE, securitatea datelor personale etc. Drepturile fundamentale ale cetățenilor UE (în special, accesul la educație și servicii publice de sănătate, asigurări sociale) și necesitatea protejării mediului trebuie opuse intereselor investitorilor de liberalizare a comerțului și de obținere a profitului în orice condiții.

„Șansa noastră este aici, în Europa unită. Trebuie creată presiune și evidențiate părțile negative ale acordurilor, astfel încât, la final, aceste aspecte să nu fie cuprinse. Desigur că și companiile americane împreună cu Republicanii din Congresul SUA vor face, la rândul lor, presiuni enorme pentru obținerea de avantaje” (citat din cuvântul unui europarlamentar din Austria, prezent la seminar).

Principalul argument împotriva acordurilor comerciale care includ și sectorul educației este nevoia de a asigura și garanta un nivel înalt de calitate (liberalizarea educației nu în­seam­nă neapărat că se va asigura o calitate înaltă a educației). Dacă ne referim la domeniul învățământului superior, consider că universitățile nu se pot evalua din punct de vedere al calității procesului instructiv-educativ și al pre­ocu­părilor din cercetarea științifi­că prin împărțirea acestora în două entități diferite în funcție de modul de finanțare (public sau privat). Toate universitățile trebuie evaluate, și eventual clasificate, pe baza acelorași criterii de performanță și standarde de calitate, indiferent de statutul lor și proveniența fondurilor.

Presiunea politică și comercială pe educație nu ar trebui să existe. Educația are nevoie de fonduri și investiții, dar ea nu trebuie inclusă în sfera serviciilor comerciale. Accesul la educație și servicii publice de sănătate de calitate trebuie garantat de orice stat din Uniunea Europeană, indiferent de PIB-ul acestuia.

În condițiile globalizării și internaționalizării serviciilor, trebuie evitate prevederile de includere în acorduri a unor mecanisme de arbitraj între investitori și statele membre UE sau între diverse state, așa cum este mecanismul ISDS (Investor-State Dispute Settlement) prevăzut în acordul CETA. Reprezentantul Uniunii Naționale Sindicale NUPGE din Canada (al doilea sindicat ca mărime din această țară), prezent la seminar cu statut de invitat, a prezentat situația și experiențele negative pe care cetățenii din Canada le-au avut după intrarea în vigoare a tratatului NAFTA (North American Free Trade Agreement), similar cu tratatul TTIP care trebuie finalizat la nivelul UE. Canada a fost dată în judecată de 35 de ori și a plătit deja investitorilor străini despăgubiri de peste 175,5 milioane CAD (însă despăgubirile solicitate Guvernului Canadei se ridică la câteva miliarde de dolari). Printre alte exemple a fost citată și România cu procesul pierdut în fața fraților Micula și posibilul proces pentru exploatarea minieră de la Roșia Montană.

Concluzia generală a seminarului a fost aceea că toți factorii care pot fi implicați în modificarea și redactarea unor noi forme ale acordurilor (Guverne naționale, Ministere și Comisii Naționale/Europene, sindicate, agenții nonguvernamentale și non-profit, mass-media etc.) trebuie să participe mai activ la dezbateri și la adoptarea strategiilor, astfel încât în final, așa cum s-a întâmplat și cu Directiva Bolkenstein, educația (împreună cu alte servicii de interes general) să nu fie afectată de aceste acorduri.

Educația nu este marfă. Ea este un drept fundamental, care trebuie respectat, iar accesul într-o universitate trebuie să existe și pentru cei cu venituri mici.

Prof. dr. ing. Marian BORZAN, Vicepreședinte FNS Alma Mater