Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Educaţia pentru uz personal

Educaţia pentru uz personal

Socotim educaţia naţională ca sistem şi o judecăm global, prin generalizări de lipsuri sau realizări, în funcţie de poziţia din care ne convine să privim. Urmărim evoluţia sau involuţia procentelor de promovare la examene naţionale şi „facem totul“ pentru ascensiune la teste internaţionale. La starea de bine şi la învăţatul de plăcere pe care le invocăm nu numai pentru că aşa-i moda acum, ci şi pentru că de ele chiar e nevoie, ne referim prioritar tot din perspectiva rezultatelor de ansamblu. Vrem să existe programe remediale, subiecte de examen relevante şi notări obiective ca rezultatele să crească la nivel de promoţie.

Despre individul cu probleme, cerinţe, putinţe şi limite personale aducem vorba în măsura în care ne amintim cerinţele corectitudinii. Altfel, ignorăm că până să ajungă în clasă ori în amfiteatru, să deschidă calculatorul sau să tragă biletul de examen, elevul, studentul circulă prin lume, mănâncă şi mai şi doarme, ba poate-l mai doare şi pe el ceva. Evidenţierea mediei 10 la un examen naţional în condiţiile traiului în cine ştie ce sat, ca şi punere în contrast a admiterii la vreo specializare universitară de vârf cu vreun detaliu ce ţine de fizic, etnic, familial etc., dincolo de jignirea pe care o provoacă („ce ispravă, deşi nu-i de nasu’ lui sau al ei! “), se bucură de o oarecare trecere emoţională doar ca insolit mediatic de prost gust. Îndreptăţitele pretenţii de facilitare a accesului în sens propriu la locul şi la conţinutul învăţăturii de carte, de ocrotire a stării personale încât învăţătura să fie cu rost, acestea sunt privite mai degrabă cu zgârcenie, cu îndoială asupra meritului şi, de către unii, cu suficienţă disimulată în pretinsă punere la punct de felul „să facă bine să pună mâna la muncă!“.             

Igiena, mâncarea şi drumul de fiecare zi, mersul prin lume şi sănătatea reprezintă sensibilităţi şi necesităţi care e perfect normal să fie mai ascuţit revendicate de oameni aflaţi în formare fizică şi intelectuală. Din nefericire, probleme vitale, omeneşti, sunt grevate de contrele dintre autorităţi şi beneficiari pe cale să nu mai beneficieze de justificatul sprijin cuvenit unor oameni în creştere. Aşa este cu scoaterea transportului auto județean din sfera serviciilor publice subvenționateşi trecerea lui în regim comercial, ceea ce elimină obligația transportatorilor de a asigura tarife reduse pentru elevi. Federația Elevilor din România semnalează, decidenţii dau din umeri.

Tot în aria transporturilor (esenţială pentru cei care învaţă carte, pentru că ei trebuie să cunoască lumea, să afle, să acumuleze informaţie), intră frământarea guvernamentală cum să mai limiteze numărul de călătorii cu trenul subvenţionate ale studenţilor. Ministrul educaţiei naţionale, Ecaterina Andronescu, încearcă să atenueze o exprimare (sau o intenţie?) a ministrul finanţelor publice, Eugen Teodorovici, de reducere a accesului la astfel de călătorii şi spune că de dorit ar fi o reglementare care să contracareze actuala practică de rezervare on-line a multor locuri la tren fără să fie ulterior folosite. Cât despre vehiculata idee a impunerii unei limite de vârstă a utilizatorilor de „bilete studenţeşti“, respinsă ferm de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), aceasta, de fapt, nu ar trebui măcar să fie băgată în seamă, din moment ce arată a discriminare de toată frumuseţea.

Un aer de desfiinţare dinspre Finanţe vine şi în ceea ce priveşte programul „Cornul şi laptele“, în condiţiile în care programul înlocuitor, de asigurare a unei mese calde generalizate în şcoli, se menţine în stare confuză. Ministrul educaţiei naţionale avansează eventualitatea implementării în anul şcolar 2020-2021.

Notoria aventură a eliminării pericolului reprezentat de toaletele din curţile unor şcoli încă se află în faza de ordonare birocratică: „Ministerul Educaţiei Naționale, prin intermediul Inspectoratelor Școlare Județene, a colectat date referitoare la situația unităților de învățământ care funcționează cu grupuri sanitare amplasate în curte, fără apă curentă și fără canalizare. Astfel că Inspectoratele Școlare Județene, împreună cu reprezentanții Consiliilor de Administrație ale unităților de învățământ, au analizat situația existentă și au propus școlile care pot fi finanțate în anul 2019, în vederea conformării grupurilor sanitare“.

Situaţia gravă a persoanelor  cu dizabilităţi, între care mulţi copii („315.296 persoane cu dizabilități grave, din care 39.054 sunt copii“) este reiterată de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD). În calitate de președinte, Maria Mădălina Turza le reaminteşte prim-ministrului Viorica Dăncilă şi ministrului Eugen Teodorovici că bugetul în acest an este zero, lăsat aşa cu asumarea corectării „eventualelor incapacități sau disfuncționalități de plată la nivel local prin reechilibrare bugetară“. CEDCD semnalează că „la nivel național sunt înregistrate sute de cazuri în care însoțitorii persoanelor cu dizabilități sunt trimiși în șomaj și notificați în vederea desfacerii contractului de muncă sau li se refuză dreptul de a fi angajați ca asistenți personali din cauza lipsei fondurilor“, iar „reforma dezinstituționalizării și incluziunea în comunitate a 50.000 beneficiari, minori și adulți cazați în centrele rezidențiale, este compromisă prin anularea mecanismului de constrângere a alocării bugetare de la centru“. Rectificarea bugetară e peste câteva zile. Semnalul de alarmă a fost tras.

Florin ANTONESCU