Socialize

Facebook
Home » Editorial » Invitatul Tribunei » EDUCATION AND TRAINING 2020

EDUCATION AND TRAINING 2020

Avem o ţară cu de toate! Munţi împăduriţi (încă), câmpii cu cernoziom, mare, dealuri cu vii, râuri şi un fluviu ce străbate jumate din Europa. Subsolul are multe bogăţii: aur, petrol, gaze, sare, metale rare… Cu toate acestea, suntem o ţară „săracă“, PIB-ul per capita este sub 10.000 de euro (Eurostat 2017), media UE fiind 30.000 de euro!

Avem însă o „democraţie originală“! Poţi intra în Parlament să demonstrezi pe holuri sau poţi participa la mitinguri/demonstraţii neautorizate fără să fii amendat, poţi agresa parlamentari, verbal sau fizic, pentru că nu-ţi place de partidul din care fac parte, fără să păţeşti nimic.

Nu neg dreptul de a avea altă opinie decât majoritatea sau dreptul de a demonstra, dar consider că orice manifestare publică trebuie să se facă cu respec­tarea legii şi a unui cod de comportare civilizată! La Londra există celebrul Hyde Park unde oricine poate să-şi spună nemulţumirile politice oricât de mult timp şi fără aprobare, dar nu faci aşa ceva în Trafalgar Square că te-ar sălta poliţia imediat!

Dar nu despre „democraţia“ noastră mi-am propus să scriu azi. Problema noastră cea mai mare este că, având o ţară atât de bogată în resurse naturale, cum de suntem la coada clasamentului în privinţa PIB-ului, când ţări cu populaţie mult mai mică şi resurse aproape inexistente stau mai bine ca noi?

Cred că totul se datorează educaţiei! Educaţia civică şi profesională!

Mai avem un an jumate până în anul 2020, an care reprezintă termenul-limită pentru programul UE de „cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale“! Obiectivele acestui program, menit de a veni în sprijinul măsurilor luate la nivel naţional, precum şi de a ajuta la soluţionarea provocărilor comune, cum ar fi: îmbătrânirea populaţiei, lipsa lucrătorilor calificaţi şi evoluţiile tehno­logice,  sunt următoarele:

  • cel puţin 95% din copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare ar trebui să frecventeze învăţământul preşcolar;
  • ponderea tinerilor de 15 ani care nu au suficiente cunoştinţe de citire, matematică şi ştiinţe ar trebui să fie sub 15%;
  • ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au părăsit timpuriu şcoala ar trebui să fie sub 10%;
  • cel puţin 40% din persoanele cu vârste între 30 şi 34 de ani ar trebui să fi absolvit o formă de învăţământ superior;
  • cel puţin 15% din adulţi ar trebui să participe la activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii;
  • cel puţin 20% din absolvenţii de învăţă­mânt superior şi 6% din cei cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani care au o calificare profesională iniţială ar trebui să fi urmat în străinătate o parte din studii sau din programul de formare;
  • proporţia de angajaţi absolvenţi (per­sone cu vârste cuprinse între 20 şi 34 de ani, care au urmat cel puţin studii de nivel secundar superior şi care şi-au terminat studiile în urmă cu 1-3 ani) ar trebui să fie cel puţin 82%.

Dacă aceste obiective ar fi atinse de România, am avea forţa de muncă necesară care să producă „plusvaloare“. Sigur, măsurile luate în educaţie pentru îndeplinirea acestor obiective trebuie însoţite şi de o politică de investiţii care să asigure noi locuri de muncă. Dar pentru toate acestea trebuie să avem o clasă politică responsabilă, preocupată de binele ţarii, nu de interesul personal.

A bon entandeur salut!

Răzvan Bobulescu, preşedintele de onoare al FNS Alma Mater