Socialize

Facebook
Home » Noutati » ELIMINAREA RELIGIEI DIN ȘCOALĂ – Un grav atentat la identitatea spiritual a societății românești

ELIMINAREA RELIGIEI DIN ȘCOALĂ – Un grav atentat la identitatea spiritual a societății românești

Religia in scoliPe 15 octombrie 2014, Camera Deputaților din Parlamentul României a votat scoaterea Religiei din școli și înlocuirea ei în trunchiul comun cu disciplina Etica și cultura civică. Scopul disciplinei este de a cultiva „spiritul critic, raționalitatea și empatia în măsură să dezvolte un aparat critic de judecată morală propriu fiecărui elev, dar și acela de a prezenta drepturile omului și reperele instituționale și valorile fundamentale ale unei societăți deschise și democratice”. Religia va putea fi studiată doar la cerere, ca disciplină facultativă, nimeni nefiind obligat să asiste la aceste ore împotriva voinței sale sau a părinților acelor copii care nu au împlinit încă 16 ani. De mai multă vreme, persoane fizice și ONG-uri desfășoară o adevărată „cruciadă” împotriva religiei. Punctul culminant al acesteia îl constituie recenta decizie a CCR conform căreia religia nu mai este obligatorie în școală.  Într-un comunicat remis presei (vezi pag. 4), Patriarhia Română a luat poziție față de decizia Curții Constituționale a României, pe care a catalogat-o drept discriminatorie și umilitoare. „Nu comentăm acum contextul sau împrejurările în care a fost luată această decizie, ci așteptăm publicarea motivației acestei decizii. Textul declarat neconstituțional, în vigoare de aproape 20 de ani, este următorul: la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”.

Propunerea de înlocuire a „Religiei” cu „Etica și cultura civică” îi aparține deputatului Remus Cernea, autorul mai multor proiecte care au declanșat revoltă atât în Parlament, cât și în rândul populației. Proiectul propus de data aceasta a trecut tacit de Camera Deputaților, miercuri, 15 oc­to­mbrie 2014, când i-a expirat termenul până la care acest for se putea pronunța pe această pro­punere legislativă. În forma adoptată tacit în Camera Deputaților, art. 18 din Legea nr. 1/2011 se modifică și înlocuiește religia cu disciplina „Etică și cultură civică”.

„Cred că religia are un set de valori etice pe care nimeni nu le contestă“

Statutul religiei de disciplină facultativă a fost salutat de către cei care se declară liber-cugetători drept o mare victorie împotriva „îndoctrinării” copiilor încă de la cele mai mici vârste și a „crimei” pe care, în opinia acestora, o reprezintă orientarea copilului înspre religie și credință fără acordul lor. Judecata este cel puțin bizară, deoarece în același registru putem încadra și „îndoctrinarea” cu mate­matică la care elevii sunt supuși „fără voia lor”. „Este un pas foarte bun înainte și un succes de etapă. Copiii din România merită șansa de a studia Etica și cultura civică, drept o materie inclusă în trunchiul comun. Copiii din România ar trebui să nu fie expuși îndoctrinării religioase în școli întru­cât aceasta le poate afecta grav formarea culturală, morală și intelectuală”, și-a manifestat satisfacția controversatul parlamentar verde Remus Cernea, cu puțin timp în urmă. De o cu totul altă opinie a fost însă premierul Victor Ponta. Întrebat fiind, în luna septembrie a acestui an, dacă susține transfor­marea religiei în materie obligatorie în școli, în condițiile în care acum este opțională, acesta a răspuns: „Nu, obligatorie nu. Nu cred în general în foarte multe lucruri obligatorii. Dar în același timp sunt total împotriva ideii de a o scoate cu totul”. În opinia sa, religia are un set de valori etice. „Eu cred că religia – și aici nu vorbesc de ortodoxie, cato­licism, islamism, orice religie – are un set de valori, un set de valori etice pe care eu sunt convins că niciunul nu le contestă: să nu furi, să nu ucizi, să nu minți, să-ți respecți părintele. Or, dacă aceste valori pentru niște tineri care din ce în ce mai mult sunt educați de internet, nu de părinți, că părinții muncesc, bunicii nu mai au timp, dacă reușim încet-încet să-i facem să rămână aderenți la aceste valori pe care religia le promovează, e un lucru foarte bun”. Religia nu ucide decât dacă generează misticism și extremism. Biserica nu i-a îndemnat niciodată pe tineri să se îmbete pulbere în cluburi, să se prostitueze, să bage cuțitul în colegul de bancă sau să facă sex în toaleta școlii generale nr. X sau Y. Asta nu te poate învăța decât mentorul fără Dumnezeu, secularist-umanist.

Părinți mai confuzi decât propriii copii

Deși Ministerul Educației, respectiv, Inspec­toratele Școlare Județene și Patriarhia au afirmat în repetate rânduri că religia îi formează armonios pe copii, mulți părinți sunt mai confuzi decât propriii copii și dau dovadă de o lipsă crasă de cu­noș­tințe biblice care în mod tradițional se înscriu în sfera unei culturi generale de bază. Un ase­menea părinte s-a speriat că fiica sa e convinsă că Iisus Hristos și Apostolii au fost canibali și, în loc să-și liniștească copilul și să-i spună de ce nu este adevărat ceea ce crede, a preferat să și-l retragă de la ora de Religie. Alții sunt revoltați de faptul că această disciplină și cadrele didactice care o predau ar crea panică în rândul copiilor atunci când le vorbesc despre judecata de apoi, iad și pedepsele care se abat asupra celor neascultători.

Cu toate acestea, tot mai mulți părinți se declară contrariați de faptul că, deși i-au retras de la ora de religie, puștii lor continuă să rămână în clasă și ascultă ceea ce spune preotul. Astfel, de la cea mai fragedă vârstă, mulți părinți își retrag copiii de la ora de Religie, împotriva voinței acestora, într-un proces de îndoctrinare antireligioasă, secularistă.

Până în 1948, religia s-a studiat în școli ca materie obligatorie, elevii având libertatea de a nu participa la aceste ore. Părinții înaintau către direc­toratul școlii o cerere în care se menționau moti­vele pentru care copiii refuzau ora de religie.

CCR a decis: Religia nu mai este obligatorie în școala românească

În urma demersurilor făcute de un profesor din Buzău, CCR a decis neconstituționalitatea articolului din LEN care prevede: „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”.

Decizia Curții se întemeiază pe ideea că solici­tarea trebuie făcută de către cel care vrea ceva, și nu de către cel care nu vrea. Altfel spus, solicitarea tre­buie făcută de către părinții care doresc religia în școală pentru copiii lor, și nu de către cei care nu doresc. Conform comunicatului CCR, „în urma deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 9 alin. 2, teza 1, din Legea învăță­mântului nr. 84/1995 și dispozițiile art. 18, alin. 2, teza 1 din LEN nr. 1/2011 sunt neconstituționale”. Decizia CCR e definitivă și obligatorie.

„Referitor la atitudinea de conștiință, se deduce că Decizia Curții Constitu­ționale din 12 noiembrie 2014 transferă toată responsabilitatea de decizie asu­pra părinților doar în cazul orei de religie, nu și al altor discipline șco­lare, e de părere Patriahia Română. Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinților acestora, favo­rizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deși învățământul religios este garantat de Constituție”.

Această Consti­tuție a României se aliniază multor documente similare europene. În multe țări mem­bre UE este asu­mată o perspectivă similară cu cea preci­zată în legislația românească (disciplină obligatorie, predată con­fesional, cu posibilitatea de a nu parti­cipa, la so­licitarea scrisă a elevului major, respectiv a pă­rinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor). Printre aceste țări se numără Austria, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Malta, ca să nu dăm decât câteva exemple. În plus, predarea religiei în școli este la fel de importantă ca și predarea Eticii și culturii civice. De ce nu ar fi aduse ambele discipline la cunoștința elevilor? Pentru ce introducerea acestei din urmă discipline ar trebui să implice excluderea celeilalte?

Spre ce ne îndreptăm?

Din păcate, părinți inconștienți, deși asistă cu îngrijorare la gravele devieri comportamentale din cadrul tinerei generații, se declară împotriva studierii de către copiii lor a religiei în școală. Îndepărtarea copiilor de spațiul religios este riscantă. Aceste gen de părinți culeg roadele educației antireligioase la care își supun copiii, la vârsta adolescenței, atunci când este prea târziu să mai poată repara ceva. Nu am văzut încă tineri crescuți în spirit religios care să nu-și găsească un țel în viață. Am văzut însă tineri debu­solați, alcoolici, dependenți de droguri, îndepărtați de la o vârstă fragedă de Biserică și de religie. Libertatea pe care familia de astăzi o acordă pro­priilor copii încă de la cea mai fragedă vârstă se poate trans­forma într-un bumerang pentru ei. Părintele ar trebui să știe cât de important este să transmiți celui mic acel set de valori morale cu care cresc generații de-a rândul de 2000 de ani încoace. ASUR (Asociația Secularist Umanistă din România) și ceilalți militanți împotriva religiei sunt de părere că generațiile tinere nu trebuie să fie expuse îndoctrinării religioase în școli întrucât aceasta le poate afecta grav formarea culturală, morală și intelectuală. Religia și Biserica nu a afectat însă nimănui, până în prezent, formarea culturală și morală decât în cel mai benefic înțeles al cuvântului. Or, libertatea pe care aceștia o clamează pentru cei mici seamănă izbitor cu un caz petrecut în urmă cu doar câțiva ani în Statele Unite. Unui cuplu i s-a născut un băiețel. Părinții, reprezentanți model ai societății secularizate americane, au declarat că nu au de gând să-și îmbrace copilul în haine de băiețel, ci alternativ, în haine pentru fetițe și pentru băieți, nu i-au tuns părul și nu i-au pus niciun nume, pentru a nu-l influența pe acesta în alegerea orientării sexuale și a propriei identități atunci când va fi capabil să gândească critic și când singur își va alege și numele! Atenție înspre ce ne îndreptăm!

 Marcela GHEORGHIU