Socialize

Facebook
Home » Calitate si performanta » Premianti si olimpici » Este elevul olimpic un incomod?

Este elevul olimpic un incomod?

La 1 octombrie 2019, Colegiul Naţional Simion Bărnuţiu, din Şimleu Silvaniei, va marca un secol de la înfiinţare. Este primul liceu românesc din Sălaj. În acest veac al existenţei sale, cei care i-au asigurat durabilitatea în timp au creat şi o bogată şi diversă tradiţie şcolară. Aceasta i-a dat şi-i dă instituţiei o personalitate aparte, una pe care nici timpul n-a ofilit-o, ci a sincronizat-o cu mersul său, ferind-o de-a cădea în capcana autosuficienţei sau a ademenitorului provincialism păgubos.

Este una dintre explicaţiile faptului că această şcoală de tradiţie a dobândit în iunie 2007 statutul de Şcoală Europeană. A dobândit acest onorant titlu şi pentru că, încă de la naşterea sa, liceul, prin actanţii săi, a avut în vedere în mod prioritar cultivarea respectului pentru valorile naţionale şi europene, începând  cu recunoaşterea, preţuirea şi stimularea celor proprii.

Opţiunea dascălilor şimleuani pentru un astfel de actual obiectiv al şcolii nu a fost una întâmplătoare. Model al omului de valoare era însuşi profesorul Ioan Ossian (1885-1953), primul director al noii instituţii şcolare. Acesta îşi luase doctoratul în Litere şi filosofie în 1910 cu calificativul Elogii Unanime. Spirit erudit, dascăl cu vocaţie, inspirat şi cutezant ctitor de şcoală, Ioan Ossian a fost şi un intelectual activ al cetăţii, prin implicarea multilaterală nemijlocită în problemele ardente ale timpului.

Cultul pentru valori s-a perpetuat în această recunoscută  şcoală indiferent de perioadele pe care le-a traversat, nu puţine şi nu uşoare. Şi astăzi, el este o prioritate în viaţă atât de vie, de dinamică şi de imprevizibilă a şcolii. Că aşa este mă voi rezuma la a o dovedi cu un singur aspect concret şi actual şi, oarecum, inedit. Director al Colegiului Naţional Simion Bărnuţiu, Şimleu Silvaniei, din anul şcolar 2014/2015, este profesoara Bianca-Adriela şerban, fostă elevă a acestei şcoli din clasa a V-a până în a XII-a. Încă din primul an de directorat, aceasta a conceput şi realizat împreună cu câţiva membri ai colectivului un album–foto al olimpicilor colegiului. Intitulat sugestiv „Şi ei ne reprezintă…“, albumul prezintă elevii olimpici situaţi pe podium la nivel judeţean şi naţional în fiecare an şcolar, iar alături de ei apar şi profesorii îndrumători.

Ca de fiecare dată, şi ediţia 2016/2017 a albumului-foto aduce aspecte suplimentare în conţinutul său. Astfel, în partea a II-a a acestuia este inclus un scurt capitol intitulat „Spovedanii/opinii ale elevilor despre performanţă, succes, olimpiade“. sunt reunite aici gândurile a 11 dintre participanţii colegiului la faza naţională a concursurilor şcolare pe obiecte de învăţământ. majoritatea opinenţilor sunt „veterani“ ai acestei competiţii a elitelor şcolare. cu o sinceritate cuceritoare şi de nimic cenzurată, ei fac mărturisiri în premieră despre duşmanii succesului, despre rolul mentorului spiritual sau se referă la importanţa participării la olimpiada şcolară în procesul devenirii unui adolescent. totodată, alţii îşi exprimă opinia legată de frecvente întrebări precum: olimpicul – elev de nota 10?;  performanţa  şcolară – un act gratuit?;  elevul performant – un tânăr cu bucuriile adolescenţei„ „furate“?;   este elevul olimpic un incomod?… În ansamblul lor, aceste pagini constituie un adevărat extemporal/test de sinceritate, dar şi un posibil „Miniîndrumar“ pentru aspiranţii la statutul de elev olimpic/performant, viitorul om de succes. Spre a fi mai credibile apecierile noastre, reproducem din ceea ce a mărturisit elevul  Csiki  Szabolcs, cel care a obţinut în 2017 premiul special la olimpiada naţională de biologie, fiind admis în lotul lărgit pentru olimpiada internaţională de biologie.

Referitor la spinoasa întrebare privitoare la incomoditatea posibilă a elevului olimpic, acest eminent absolvent 2017 al colegiului spune:

„Părerea mea este că elevul olimpic este incomod  doar pentru acei oameni de la catedră care sunt, prin natura modului în care îşi concep statutul de profesor, nişte fiinţe comode. Un elev olimpic este incomod pentru un dascăl care nu-şi iubeşte meseria, care nu iubeşte elevul, nu preţuieşte performanţa, care şi-a încheiat pregătirea din momentul obţinerii ultimului grad didactic (…). Norocul meu a fost şi este că în acest colegiu n-am întâlnit astfel de profesori. Dovada? Rezultatele mele şcolare, nu cele olimpice“.

Olimpicii şi-au „prefaţat“ textele scrise cu un motto-rezumativ al viziunii lor despre subiectul abordat. Majoritatea merită a fi citate pentru adevărul-concluzie pe care îl exprimă: „Viaţa nu-ţi cere carnetul de elev. Testul ei are două întrebări principale: cu ce te legitimezi ca om şi ce ştii să faci.“ (Andra-Dora Chiş);  „Când oamenii vor ajunge să-şi vadă propria frumuseţe, dar şi pe a semenilor, lumea întreagă va fi mai bună.“ (Andreea-Denisa Repaş);  „Performanţa îţi spune cine eşti.“ (Ioan-Antonio Bodea); „Elevul care nu ştie, nu întreabă, el doar «creează» probleme.“ (Csiki Szabolcs);  „Olimpiada nu este o competiţie a vânătorilor de note, ci o competiţie a valorilor adolescentine.“ (Oana-Narcisa Biriş);  „Adevăraţii duşmani ai succesului se află în noi.“ (Andrei-Vasile Varga); „Pentru un om ambiţios, competiţia nu se termină niciodată.“ (Andra Brăban)  etc.

Într-adevăr, competiţia continuă. A început un nou an şcolar, 2017/2018. Despre el şi împlinirile lui, să-i lăsăm pe elevi să vorbească. Ei o fac, adesea, mai frumos şi mai convingător decât noi.

Noi, dascălii, să învăţăm să tăcem. Cu cât vom „tăcea“ mai mult noi, cu atât „mâinele“ de azi – elevul – va deveni cu siguranţă ceea ce dorim, ctitorul unei lumi la care tot visăm şi visul parcă nu se  mai termină. Apariţiile editoriale, cum este cea la care ne-am referit, sunt virtuale fascicole dintr-o viitoare monografie a unei instituţii.

Prof. Octavian GUŢU,
Colegiul Naţional Simion Bărnuţiu, Şimleu Silvaniei