Socialize

Facebook
Home » Reforma » Radiografii » Este învățământul (ne)pregătit în prag de an școlar?

Este învățământul (ne)pregătit în prag de an școlar?

A devenit o obișnuință, un fel de modă, ca învățământul să fie în atenția opiniei publice în perioada examenelor naționale, la începutul anului școlar și, sporadic, mai ales atunci când apar evenimente cu conotație negativă. În rest, este locul în care nimic nu se întâmplă. În perioada examenelor se aduc în atenție efectele reprezentate de rezultatele slabe, fără să se analizeze cu luciditate cauzele care le-au provocat. Se comentează ca dezastru procentul de promovabilitate de la bacalaureat, fără a se menționa sistemul cu adevărat dezastruos de admitere în licee, unde ajung elevii notați, la simulacrul numit evaluare națională, cu note sub 5. Pe ici, pe colo se conștientizează că acești elevi ar trebui să urmeze școli profesionale, dar nu se răspunde, probabil ca să nu se supere „licuricii cei mari”, că particularii, care dețin circa 90% din economie, nu vor, nu pot sau nu sunt lăsați de „păpușarii” ce mânuiesc sforile să investească în pregătirea acestor tineri, ci doresc să aibă o forță de muncă pregătită numai pe banii statului. Puțini sunt cei care susțin că desființarea exa­menelor de admitere în licee și facultăți a fost o eroare, fără a arăta că unul din motivele acestui fapt a fost și asigurarea de candidați pentru unitățile de învă­țământ particu­lare. Se menționează că elevii și studenții nu se mai pregătesc, dar nu se suflă o vorbă despre lipsa motiva­ției pe care societatea ar trebui s-o producă acestor tineri. După încheierea examenelor, totul este lăsat într-o zonă gri, nu se ia nicio măsură și se așteaptă ca lucrurile să se liniștească și să fie uitate.

A doua situație în care învățământul este din nou în atenția tuturor este începerea unui nou an școlar. Este momentul când „unii” sunt mirați că sunt școli fără acoperișuri, în care plouă, deși această situație există și este cunoscută de mulți ani, dar nimeni nu-și pune întrebarea de ce nu a fost rezolvată. Fără a analiza cu seriozitate, este prilejul de a „spune vorbe” despre planurile de învățământ și despre programele școlare prea încărcate. Este un moment prielnic de a spune că manualele sunt învechite și trebuie înlocuite, deși acest fapt s-a mai petrecut și în urmă cu câțiva ani, este drept, cu altele de o calitate îndoielnică, inferioară celor din urmă cu peste două decenii. Este prilejul de a fi prezentate cazurile, re­gretabile, de violență care au loc izolat, încercându-se generalizarea, fără a se menționa cauzele stării de nesiguranță care s-a instaurat la nivelul întregii societăți. Se amplifică până la isterie actele de corupție, așa cum s-a întâmplat la un liceu din Capitală, chiar dacă aceste cazuri nu sunt generale, fără ca în cazul dascălilor să se aplice justificarea „de a fi bine plătiți, pentru a preîntâmpina posibilitatea de a fi corupți”, așa cum se aplică în cazul altor cate­gorii sociale, care nici pe departe nu au aceeași importanță asupra societății precum munca dascălilor. Se încearcă ridicarea importanței supravegherii permanente la rang de soluție pentru înlăturarea actelor de corupție și indisciplină, cerându-se și o supraveghere audio, pe lângă cea video, fără a se sinchisi cineva dacă sunt încălcate drepturile și personalitatea elevilor și a dascălilor, fără a se da un răspuns coerent la întrebarea: De ce în urmă cu peste două decenii asemenea fapte nu existau decât ca excepții și erau drastic pedepsite? Tot acum se reamintește că legea învățământului, aprobată și promulgată, este încălcată prin neacordarea învățământului unui procent de 6% din PIB, fără ca cineva să răspundă. Sunt scoase din „sertar” toate elementele negative care s-au acumulat după o serie de (pseudo)reforme făcute „după ureche” și după „indicații prețioase” venite de pe alte meleaguri. Tot în aceste momente se încearcă învinovățirea dascălilor pentru situația din învățământ, dar nu se insistă asupra nivelului de salarizare și a condițiilor de muncă ale acestora.

În condițiile în care nu există o strategie, un proiect, un scop, este aproape o certitudine că, în fiecare an, totul va fi la fel și anul școlar va începe sub aceleași auspicii, în aceleași coordonate și totul se va desfășura identic, iar întrebarea: „Este învățământul (ne)pregătit în prag de an școlar?” va rămâne la fel de legitimă. Cu minciuni și manipulări, fără a arăta defectele intrinseci ale societății în care trăim, arătând elevilor că cinstea, demnitatea, seriozitatea, munca nu mai sunt apreciate, la preț fiind șmecheria, necinstea, corupția, nu vom putea opri degradarea continuă a învățământului. Putem oare să ne gândim la un învățământ normal, în situația în care trăim într-o societate în care „banul este atotputernic”, iar știința de carte este desconsiderată?

Prof. Florea COSTACHE, Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, București