Socialize

Facebook
Home » Teorii si strategii » Didactica » Este nevoie de implicare. Matematica pentru elevi trebuie regândită

Este nevoie de implicare. Matematica pentru elevi trebuie regândită

matematicaMatematica pentru elevi, abstractă sau utilă? Manualele de matematică – culegeri de probleme?

De ce avem impresia că manualele actuale (de exemplu, cele din clasele IX-XII) sunt de fapt nişte culegeri de probleme? Unde sunt prezen­tările conceptelor, ale termenilor, ale aplicaţiilor direcţionate către nivelul elevilor, care să poată acumula competenţe, abilităţi şi înţelegeri, să-i ajute la alegerea unui domeniu al cunoaşterii?

În general, un manual este conceput şi scris pentru elevi şi apoi este privit ca un ghid pentru profesori. După o analiză de bun-simţ, în prezent se poate constata că manualele de liceu sunt elaborate după o programă veche şi fără să aibă la bază studii educaţionale, pedagogice sau ştiinţifice. Aceste studii ar trebui să aibă în vedere atât părerea elevilor, a părinţilor, cât şi a profesorilor de matematică.

Printr-un feedback de la elevi, se poate constata că elevii sunt „pedepsiţi” şi „terorizaţi” de prezentările teoretice de la toate disciplinele din şcoală! Câţi profesori ştiu acest lucru? Conţinutul manualelor de matematică şi modul de predare nu trebuie să-i „sperie” pe elevi în studiul matematicii. Elevii trebuie să fie stimulaţi în înţelegerea matematicii şi să fie îndrumaţi pentru a se convinge pe parcursul anilor că matematica foloseşte nu numai în viaţa de zi cu zi, dar este ştiinţa care se află la baza tuturor descoperirilor ştiinţifice şi contri­buie la dezvoltarea societăţii omeneşti.

Acolo unde se poate, când se studiază şi se învaţă un concept, se recomandă: a) să se prezinte modul cum a fost inventat sau introdus, rolul şi importanţa acestuia, şi anume să se prezinte istoricul şi evoluţia în timp a conceptului; b) exemple şi aplicaţii practice de utilizare a conceptului.

Responsabilităţi şi roluri în studiul şi învăţarea matematicii

ELEVII/STUDENŢII – asumarea de responsabilităţi pentru propriul progres `n procesul de învăţare, aceasta fiind o parte impor­tantă a educaţiei lor; stăpânirea de concepte, competenţe în matematică necesită un angajament personal sincer; elevii ar trebui să fie încurajaţi activ de cadrele didactice şi familie pentru a aplica abilităţile de rezolvare a problemelor şi a îmbogăţi înţelegerea în domeniul matematicii.

PĂRINŢII – au un rol important în sprijinirea elevilor în procesul învăţării; studiile arată că elevii au performanţe mai bune în şcoală dacă părinţii lor sunt implicaţi în educaţia lor; părinţii pot afla ce se predă şi ce trebuie să înveţe copiii la şcoală, acest lucru va spori capacitatea părinţilor de a discuta cu elevii despre activităţile lor, de a comunica cu profesorii şi de a formula întrebări relevante cu privire la progresul copiilor lor.

PROFESORII – sunt responsabili pentru dezvoltarea de strategii de instruire adecvate care să-i ajuta pe elevi să înveţe şi pentru dezvoltarea de metode adecvate de evaluare; aceştia trebuie să-i îndrume pe elevi în dezvoltarea capacităţii lor pentru studiu (lectură, scris şi oral) şi a abilităţilor de comunicare necesare învăţării matematicii; folosind o varietate de instruire, evaluare şi strategii de evaluare, profesorii trebuie să ofere numeroase oportunităţi pentru ca elevii să-şi dezvolte abilităţi de cercetare, de rezolvare a problemelor, de comunicare pentru a învăţa concepte fundamentale; activităţile de la clasă ar trebui să le permită elevilor/studenţilor nu numai să facă conexiuni între aceste concepte, dar şi să le aplice în diverse domenii (social, economic, sănătate, mediu etc.); aceste cunoştinţe şi abilităţi `i vor motiva pe elevi să înveţe pe tot parcursul vieţii.

Gândirea matematică integrată în procesul de învăţare

În conformitate cu strategia din gândirea matematică (The mathematical processes) inte­grată în procesul de învăţare, trebuie să se realizeze următoarele obiective (Problem Solving, Reasoning and Proving, Reflecting, Selecting Tools and Computational Strategies, Connecting, Repre­senting, Communicating): • rezolvarea proble­melor – dezvoltare, selectare, aplicare, comparare, adaptare la o varietate de strategii şi investigaţii în rezolvarea problemelor; aceste acţiuni contribuie la aprofundarea înţelegerii matematicii; • raţiona­mentul şi demonstraţia – dezvol­tarea şi aplicarea de abilităţi în a efectua raţionamente (de exemplu, raţionament inductiv, raţionament deductiv, contra-exemple, construirea de probe etc.), efectuarea de afirmaţii matematice, evaluarea afirmaţiilor, justificarea concluziilor, realizarea de deducţii logice, argumente matematice organizate; • reflecţii – clarificarea înţelegerii aspec­telor matematice pe măsură ce se realizează rezolvarea unei probleme (evaluarea strategiilor şi a proce­selor utilizate, propuneri de abordări alter­native, analiza rezultatelor prin verificarea soluţiilor obţinute); • selectarea de instrumente şi strategii computaţională – folosirea diverselor instrumente didactice, instrumente electronice de învăţare (calculator şi software educaţional), strategii de calcul adecvate pentru a investiga ideile matema­tice şi pentru a rezolva probleme; • conexiuni şi asocieri – conexiuni între concepte, termeni, proceduri matematice referi­toare la idei matematice care explică şi modelează situaţii sau fenomene care provin din alte contexte (domenii curriculare, viaţa de zi cu zi, evenimente curente, artă şi cultură, sport etc.); • reprezentarea – varietate de reprezentări ale ideilor matematice (reprezentări numerice, vizuale, forme geometrice, forme grafice, scheme şi diagrame, reprezentări dinamice pe ecran prin utilizarea calculatorului etc.), prin conexiune şi comparare, prin aplicarea reprezentărilor adecvate în rezolvarea problemelor; • comunicarea – comunicarea gândirii matematice oral, vizual şi în scris folosind limbajul (vocabularul) matematic şi o varietate de reprezentări adecvate, cu respectarea convenţiilor matematice.

Modelele vechi de învăţare la toate nivelurile au rămas aproape neschimbate, deşi au existat modalităţi de schimbare, modelele vechi utilizate la evaluarea elevilor şi studenţilor au suferit mici schimbări, dar au condus la „fenomenul copiatului”, fenomen nociv pentru dezvoltarea armonioasă a unei societăţi. Cine trebuia să se îngrijească de starea învăţământului românesc? Unde sunt politicile educaţionale coerente şi eficiente pentru un învăţământ modern şi flexibil? Voci şi opinii au existat mereu, dar nu au fost întotdeauna luate în seamă.

Conf. univ. dr. Marin VLADA, Universitatea din Bucureşti