Socialize

Facebook
Home » Univers editorial » Manuale si auxiliare scolare » Este posibil să avem manuale de calitate?

Este posibil să avem manuale de calitate?

Aceasta este una dintre întrebările pe care elevii, părinţii lor, dar mai ales profesorii o gândesc şi o exprimă mai mult sau mai puţin explicit, în etapa actuală, pe care o traversăm în dezvoltarea unui învăţământ de calitate. Sub acest titlu s-a desfăşurat, de curând, la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, o masă rotundă în care, pornind de la un set de instrumente UNESCO, analizate şi aplicate la realitatea din ţara noastră, în cadrul cercetărilor făcute în Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională Step by Step, cu intenţia de a oferi câteva repere semnificative în prezent, pentru realizarea unor manuale cu conţinut incluziv, s-au discutat o parte dintre oportunităţile existente pentru dezvoltarea educaţiei europene.

Conf. dr. Doina Ştefănescu a reamintit unele dintre concluziile desprinse din cercetările realizate de-a lungul timpului, încă din anul 2000, asupra manualelor existente pe piaţa de carte şcolară (de pildă, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, L. Vlăsceanu, [coord.], Ed. Polirom, 2002), pentru a demonstra prin exemple extrase din manualele aflate acum în uz, precum şi a programelor existente, în ce măsură lucrurile s-au schimbat în bine.

Perspectiva de abordare a fost aceea inspirată de ghidul elaborat de experţi în educaţie, sub coordonarea UNESCO: Scrierea de manuale cu conţinut incluziv. Accent pe religie, gen şi cultură: „Îşi are rădăcinile în valori împărtăşite la nivel universal, aşa cum sunt postulate în documentele internaţionale standard de referinţă, în special cele referitoare la drepturile omului şi la diversitate. Cele trei probleme-cheie – religie, gen şi cultură – au fost alese pentru legătura comună cu conceptul de diversitate umană. Aceste trei subiecte potenţial controversate sunt aspecte importante ele educaţiei incluzive, deoarece ajută la modelarea mediului de învăţare dintr-o şcoală, precum şi a practicilor sale educaţionale“, arată autorii (http://www.stepbystep.ro/programe/scrierea-de-manuale-cu-continut-inclusiv-accent-pe-religie-gen-si-cultura/#.WJVt59R97Dc).

Cercetătorii ISE, CNEE, profesorii interesaţi de rigorile pe care trebuie să le îndeplinească un manual european modern, de calitate, prezenţi la întâlnirea de lucru, au avut ocazia de a discuta şi a reflecta asupra stării de fapt a educaţiei în ţara noastră, precum şi orientarea acesteia spre dezvoltare şi stil de viaţă sustenabile, egalitate de gen, cetăţenie globală, valorizare a diversităţii culturale – toate acestea decurgând din crearea premiselor educaţionale, ca la nivelul vieţii de zi cu zi să fie în mod real respectate drepturile omului.

Direcţia de schimbare prin educaţie a societăţii contemporane este aceea a integrării valorilor împărtăşite la nivel universal în curriculă, manuale, dar mai cu seamă în practicile pedagogice curente, care au rolul de a media între educabil şi instrumentele de învăţare utilizate. În acest sens, un rol deosebit îl deţin cadrele didactice, de la care se aşteaptă nu doar să contribuie la scrierea unor manuale bune, ci şi să aplice cu discernământ criterii adecvate în selectarea manualelor pentru elevii lor, să aibă spiritul de observaţie şi iniţiativa de a corija prin metodele pedagogice aplicate la clasă eventualele neajunsuri ori inconsecvenţe pe care le pot încă întâlni la nivelul unui instrument de lucru sau al altuia. Apoi, un rol determinant îl au editorii de carte şcolară, care sunt adesea influenţaţi de presiunea concurenţei întâlnite în piaţa de profil.

Unii dintre ei au tendinţa de a manifesta slăbiciunea indusă de dorinţa de a avea cu tot dinadinsul succes şi astfel de a ceda de la respectarea reperelor care ţin de educaţia pentru valori, considerând probabil că asigurând rigoarea ştiinţifică a manualelor, la care eventual să se adauge şi accesibilitatea financiară a acestora, pot propune în mod decent un manual nou sau altul.

Manualele ar trebui să utilizeze un limbaj adecvat, „ce optimizează obiectivele de învăţare, cu scopul de a împărtăşi cunoştinţe şi informaţii (…), precum şi de a facilita dialogul şi reflecţia critică“. Este foarte important ca „toţi elevii să se simtă incluşi în discutarea problemelor“ (p. 11). Aceasta ar însemna şi că este de dorit ca manualele să promoveze modele diferite de viaţă, fără să fie, chiar şi neintenţionat, reducţioniste la un caz considerat semnificativ, eventual transmis prin stereotipuri în sfera cotidianului. De asemenea, sunt dezirabile pentru a face parte din manuale aplicaţii care să ocazioneze analiza schimbărilor care au avut loc de-a lungul timpului în societate, precum şi conştientizarea avantajelor, dar şi a limitelor pe care realitatea imediată încă le deţine în tratarea oamenilor în funcţie de particularităţile lor, care îi disting de alţi oameni, dar care le şi oferă o identitate aparte. Acest lucru este bine-venit cu cât sunt urmărite de către toţi cei avizaţi îndeplinirea condi ţiilor cerute pentru a trece de aplicarea criteriilor eliminatorii în evaluarea proiectelor de manuale şcolare: conformitatea cu programa şcolară şi caracterul nediscriminatoriu – condiţii pe care, se subînţelege, orice manual bun ar trebui să le îndeplinească. Tocmai acest caracter nediscriminatoriu ne sensibilizează privind educaţia pentru promovarea practicilor corecte în societate, crearea unor cadre de convieţuire adecvată pentru toţi membrii comunităţii, independent de factorii ascriptivi care le circumscriu identitatea. Promovarea gândirii critice, cultivarea spiritului autonom, a libertăţii responsabile de alegere sunt repere educaţionale de care ar trebui să ţinem cont în mod imperativ.

Noi, cei care utilizăm la clasă în munca de fiecare zi manuale şcolare, ne-am dori ca la întrebarea este posibil să avem manuale de calitate? răspunsul să nu fie unul principial sceptic: posibil, dar puţin probabil, ci unul optimist, chiar dacă naiv, de tipul: da, este posibil, ba, mai mult, vom urmări cu interes să fie şi realizabil în mod concret.

Prof. dr. Cristina ŞTEFAN
Colegiul Naţional Spiru Haret, Bucureşti