Socialize

Facebook
Home » Examene » Evaluare Nationala » Evaluare sau minciună națională?

Evaluare sau minciună națională?

Evaluare

Ce am anticipat în articolul „Subiecte ușoare pentru procente mulțumitoare?” – din Tribuna învățământului nr. 1200 (3080), din 10-16 iunie 2013 – s-a întâmplat. La evaluarea națională procentul de promovabilitate a crescut de la simularea din februarie 2013 precum creștea „Făt-Frumos într-un an cât alții în trei”, ajungând la 77%, adică de trei ori mai mare. Rămâne de văzut dacă, în urma reacțiilor opiniei publice, același lucru se va întâmpla și la bacalaureat.
Unii susțin că elevii s-au pregătit. Poate. Dar conștientizarea de către elevi a necesității unei pregătiri temeinice nu justifică subiectele „rușinos de ușoare”, mă refer la matematică, despre care un hâtru ar spune că „jignesc inteligența multor elevi”. Noianul de note peste 9, ce reprezintă circa un sfert din procentul celor admiși, este un fapt nefiresc, în condițiile în care, cu câteva luni în urmă, nici jumătate dintre elevi nu au obținut note peste 5. Nimeni nu se întreabă de unde această ploaie de note foarte mari? Avem anul acesta o generație supradotată față de alți ani? Nu cumva decizia de a se da subiecte ușoare a fost una politică, pentru liniștea opiniei publice și pentru a arăta că s-au luat măsuri eficiente? S-a încercat mulțumirea tuturor, chiar dacă toți sunt păcăliți. Cine pierde? Societatea, în ansamblu, iar în particular copiii buni, care vor fi descumpăniți văzându-și efortul spulberat. Ei se întreabă pentru ce trebuie să muncești, când nu ești răsplătit pentru efort și seriozitate, iar mecanismele politico-sociale și administrative îi încurajează pe cei „descurcăreți”.
Dacă ne uităm la modul de gândire al multora dintre cei care au ajuns în funcții de decizie nu datorită meritelor profesionale și morale, putem observa că au trecut prin școală și în special pe la orele de matematică precum „gâsca prin apă”. Unii nu știu nici ordinea operațiilor și au reușit prin politică, mai ceva decât activiștii de partid dintr-o epocă blamată, să ocupe posturi bănoase și să influențeze prin deciziile lor comunități mari de oameni.
Nu este deloc simplu să întocmești, pentru examene, subiecte echilibrate, care să păstreze rezultatele evaluării în cadrul așa-numitei „curbe (clopotul) lui Gauss”. Problema este ca abaterile de la această curbă să fie cât mai reduse și astfel să nu fie viciate rezultatele evaluării și să nu fie schimbate ierarhiile. Îmi este greu să cred că subiectele nu au fost propuse la „sugestia” factorilor politici și nu au avut în vedere un avantaj de imagine. Alcătuirea subiectelor pentru evaluarea națională prin șablonizarea acestora de mulți ani este cel puțin nefericită și nu duce la o concluzie obiectivă asupra nivelului de pregătire al elevilor. Dacă de pe urma primei părți a subiectului, sub formă de test grilă, nu se poate trage nicio concluzie asupra capacității fiecărui elev de a analiza, de a sintetiza, de a intui, de a observa, de a-și imagina etc., a doua parte, cu răspuns deschis, ar fi putut da indicii asupra modului de gândire al fiecărui elev. Prin această a doua parte, care mai cuprindea și întrebări mai dificile, se putea realiza ierarhizarea elevilor. Subiectul propus nu a îndeplinit aceste cerințe, deoarece partea a doua a fost foarte ușoară, de nivel submediocru. Subiectul ne întoarce foarte aproape de perioada de început a ABC-lui cunoașterii, pe vremea când „buchea cărții” se deslușea cu propoziții de genul „Ana are mere”. Mare parte din subiect este de nivelul ciclului primar, iar în ansamblu nu depășește, cu foarte mici adăugiri, nivelul clasei a VII-a. Ce se urmărește când unui elev din clasa a VIII-a i se cere să calculeze 4 × 4 + 10, perimetrul unui pătrat cu latura 8, volumul unui cub cu muchia 3, cel mai mare număr natural din intervalul (3; 9), toate putând căpăta răspunsuri corecte de la un elev din clasa a IV-a? Cum se apreciază gândirea creativă a unui elev când pe foaia de examen i se dau figurile geometrice, aproximările lui sau i se cere să calculeze f(0) și f(–2) în cazul funcției f(x) = x + 2? Care sunt conexiunile în gândire pe care elevii erau obligați să le facă? Cu astfel de subiecte procentul de promovabilitate de 77% este un eșec.
În urmă cu 3-4 decenii, astfel de subiecte erau de neconceput. Și la începutul secolului XX, când Marele Ministru Spiru Haret a căutat să generalizeze învățământul primar, subiectele solicitau mai mult gândirea elevilor. Celor care, din anumite frustrări personale, consideră învățământul din urmă cu câteva decenii ineficient și tradițional le recomand să propună elevilor din gimnaziu subiectele pentru admiterea în liceu din acea perioadă. Dacă ar fi să dau un pronostic, aș spune că 70% dintre elevii din învățământul reformat de astăzi, care vor avea în viitor și manuale digitale, nu vor reuși să ia note peste 5. Sigur se pot găsi scuze, cum că elevii au mai multe tentații, că știu să lucreze pe calculator, de parcă acesta ar fi un scop în sine, că volumul de informații este enorm și ele se pot obține de pe internet, dar se neglijează latura negativă a „modernizării”, care îi îndreaptă pe elevi către o lene în gândire și către un minim efort intelectual. Evaluarea națională, care s-a transformat într-o „păcăleală națională”, este un eșec și ar trebui eliminată și reînființat examenul de admitere în liceu, pentru care pledează majoritatea dascălilor, dar care din motive de subordonare față de indicațiile externe nu se aplică. În ritmul actual, învățământul românesc, deja în derivă, va fi distrus și odată cu el poporul va deveni o populație ușor de manipulat. Asta se dorește? Foarte curioasă este atitudinea unor foști miniștri, lideri de sindicat sau dascăli în activitate care, încălcându-și deontologia profesională și demnitatea, susțin, din motive personale, un simulacru de examen. Ar fi timpul să se înțeleagă că matematica nu este apanajul unuia, nu este o politică de partid, ci o politică a spiritului uman, care se supune numai legilor divine. Să ne amintim ce spunea matematicianul german Leopold Kronecker (1823-1891): „Dumnezeu a creat numerele naturale; restul este opera omului”.

Prof. Florea COSTACHE,
Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, București